CUCURIGUUUUUU, BOIERI MARI!

Deja tradiţional, la cumpăna dintre ani au loc evenimente care, într-un fel sau altul, cu semnul plus sau cu semnul minus, bulversează societatea, ne dau aripi sau ne toarnă plumb în picioare, ne proslăvesc în faţa lumii sau desenează în culori sumbre realitatea din jur, ne fac să privim cu încredere în ziua de mâine sau aruncă o umbră neagră peste anul care vine. Cu părere de rău însă, motive de a ne bate cu pumnul în piept sunt incomparabil mai puţine decât motivele de a ne pune cenuşă pe creştet. Cel puţin, de la declararea independenţei Republicii Moldova încoace nu ţin minte ca la răscrucea anilor să fi avut şi noi multe motive de bucurie şi optimism, să fi avut şi noi parte de o stabilitate cât de mică şi de oameni politici care să ne insufle încredere, dar nu frică în ziua de mâine. Cu părere de rău, nici acest sfârşit de decembrie-început de ianuarie nu este mai breaz, iar dacă cineva m-ar întreba care sunt cuvintele care ar caracteriza cel mai bine anul 2016, acestea ar fi TRĂDARE, MINCIUNĂ, IPOCRIZIE şi DEZMĂŢ. Chiar dacă Dumnezeu a avut şi în acest an grijă de noi, ne-a dat roade bogate şi ne-a ferit de nevoi.

Îmi dau bine seama că mulţi dintre cititori mă vor suspecta de pesimism exagerat (şi o să aibă dreptate, fiindcă nici eu nu am observat când m-am transformat dintr-un optimist aproape incurabil într-un incredibil Toma Necredinciosul), dar nu mai pot să desenez în culori roze viaţa noastră cea de toate zilele şi nu mai vreau să-i prezint drept eroi pe acei care nu o merită. Deşi din punct de vedere profesional noi, cei de la „Observatorul de Nord”, nu avem motive să-l mâhnim pe Dumnezeu, fiindcă am avut parte de un an roditor — bunăoară, am scos de sub tipar al 870-lea număr de ziar (dacă cuiva îi pare puţin, nu are decât să numere până la 870, dar am teama că o să-l doară limba), pentru prima dată în istoria câmpiei Sorocii am tipărit un ziar policolor, am păstrat relaţiile bune cu cititorii, am rămas verticali şi echidistanţi, sinceri şi corecţi cu cei din jur. Au fost, bineînţeles, şi unele supărări din cauza cititorilor (mai cu seamă a celor cu funcţii de răspundere) şi unele greşeli (fără de voie), dar… cine nu greşeşte?

Mai rău stau lucrurile pe „frontul social-politic”. Cu părere de rău, anul 2016 nu a fost prea prielnic din punctul de vedere al celor care formează „societatea civilă”. Or, cetăţenii nu au avut parte de satisfacţii gen „mărirea simţitoare a pensiilor şi salariilor”, bugetarii cum au fost aşa şi au rămas a şaptea roată la căruţă, copiii şi tinerii nu au simţit pe pielea lor ce înseamnă grija statului faţă de generaţiile în creştere, numărul şomerilor nu a devenit mai mic, iar numărul locurilor de muncă nu a devenit mai mare. Investitorii străini au continuat să ne ocolească, iar afaceriştii locali continuă să exploateze economia tenebră. Sportul moldovenesc rămâne în cădere liberă, iar cele mai elocvente sunt evoluţiile sportivilor la Olimpiadă de la Rio şi locul din fruntea cozii ocupat de selecţionata de fotbal. Şi numai pe tărâmul cultural moldovenii au fost la înălţimea aşteptărilor, demonstrând o dată în plus că unica noastră „armă” cu adevărat capabilă de a nimeri drept în ţintă rămân cântecul şi dansul.

Şi în acest an, „ramura” care ne-a dat cele mai mari bătăi de cap a fost politica. Altfel, nu atât politica ca meserie, dar politicienii (unii din politicieni) care au discreditat tot ceea ce se putea discredita, au vândut şi cumpărat tot ce se poate de vândut şi de cumpărat, au trădat şi au spus minciuni mai multe decât toţi pescarii şi vânătorii laolaltă. Pe de altă parte, în acest an am descoperit că există o forţă care ar putea aduce pe linia de plutire Racul, Broasca şi Ştiuca. Se numeşte această minune „diaspora” şi, odată „descoperită”, nu mi-aş dori să o pierdem…

În fine, şi-n ajunul lui 2016, şi acum, când păşim în 2017, fiecare dintre noi îşi doreşte să lase în anul care trece tot Răul şi să aibă în anul care vine doar Binele, iar cuvintele de referinţă să fie PACE, PROSPERITATE, ADEVĂR, STABILITATE. Oricât ar fi de bună şi veselă Maimuţa, sunt convins că mulţi dintre noi aşteaptă cu nerăbdare Cocoşul, care prin intermediul meu vă doreşte tuturor:

Pace-n inimi, rod bogat, / Bucurie, gând curat,

S-aveţi datorii puţine/ În anul ce vine,

Mult belşug în casă,/ Pâinea mai gustoasă,

Din a voastră casă/ Binele să nu mai iasă!

Fie-vă verde dolarul,/ Şi de whisky plin paharul,

Toate să vă reuşească,/ Să vă doară fix la bască!

La Mulţi şi Fericiţi Ani, dragi cititori!

 

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*