Platforma DA — „procesul” (demiterilor) a început!

Dacă cineva credea că acţiunile de protest ale Platformei civice „Dreptate şi adevăr” (DA) vor fi sterile ca conţinut şi un simplu foc de paie ca formă, acum are motive să-şi muşte limba, să recunoască cu mâna pe inimă că nu a avut dreptate şi să înţeleagă cât de grea este pâinea analistului sau comentatorului politic. Or, după câteva săptămâni de mitinguri, bătaie în tobe şi lighene, marşuri automobilistice şi ieşiri în teritoriu au apărut primele rezultate palpabile. Cel puţin două rezultate, în opinia mea, numai că… unul ar fi cu semnul plus şi altul — cu semnul minus. Să începem cu efectul pozitiv, care se explică prin primele demisii (nu ştiu dacă de bună voie sau silite de cineva, cum se mai discută prin culoare) ale unor persoane vizate de protestatari. Ce-i drept, momentul ales de guvernatorul Dorin Drăguţanu şi viceguvernatorul Marin Moloşag de a pleca, in corpore, de la Banca Naţională, lăsând-o „decapitată”, nu mi se pare destul de oportun (în ajunul tratativelor cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), pentru negocierea unui nou Acord de colaborare), chiar dacă premierul Streleţ declară că totul va fi bine şi în vistieria statului vom avea bani destui. La urma urmei, şi cei de la FMI doresc să discute cu oameni serioşi, dar nu cu persoane gata de plecare. Mai cu seamă că la noi se procedează foarte des după principiul „după mine să vină măcar şi potopul”. Cu adevărat, nu trebuie să faci din aceste demisii un capăt de ţară şi nu poţi să nu fii de acord cu faptul că nu se termină lumea guvernatorilor cu Dorin Drăguţanu (bunăoară, deja se vehiculează numele a trei bancheri, care ar putea veni în funcţia de guvernator, inclusiv candidatura lui Leonid Talmaci), dar de ce se procedează într-o astfel de manieră, de ce se pune mereu sare pe rană? În fine, important este că procesul demiterilor, spre bucuria celor din piaţă, a demarat şi acum toată lumea speră că şi alţi „mohicani” să nu mai aştepte să fie împinşi din spate, dar sa-şi facă valizele. Ce-i drept, dacă statul Republica Moldova ar fi unul în care să domine legile în toată splendoarea lor, demisia, de onoare sau dezonorantă, ar fi prea puţin. Adică, una este să pleci „în plină slavă” şi alta este să răspunzi pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut… În ceea ce priveşte efectul cu semnul minus am în vedere declaraţia lui Igor Dodon şi Renato Usatâi de a-şi scoate şi ei ciracii în stradă şi de a instala corturi în faţa Parlamentului. Dacă acesta era unul din scopurile liderilor Platformei DA, atunci astăzi pot să-şi frece palmele de satisfacţie, dar nu cred că aceştia sunt mazochişti şi-şi taie creanga de sub propriile picioare. Nu de alta, dar ar fi prea de tot ca dorinţa de a răsturna căruţa guvernării să-i unească sub aceeaşi umbrelă pe aşa personalităţi ca Valentin Dolganiuc (care a fost unul din liderii mişcării de eliberare naţională) şi Ion Ceban (care mai dăunezi turna zoi în capul nostru, de la un post TV de la Moscova). Deşi la întâlnirea cu sorocenii de duminica trecută, unul din liderii Platformei DA, soroceanul Vasile Zgardan, menţiona că în oraşul Demnităţii din centrul capitalei convieţuiesc în pace toţi, inclusiv acei din partidul lui Grigore Petrenco. Să am iertare, dar dacă şi partidul lui Petrenco ştie ce înseamnă Demnitate şi Adevăr, atunci nu mai ştiu ce să mă gândesc şi mi se face părul măciucă când îmi imaginez ce se poate întâmpla. De altfel, se creează impresia că cei de la cârma Platformei DA s-au înglodat niţel şi nici ei nu-şi dau bine seama unde se termină Platforma Civică, care are menirea să supravegheze procesul politic din RM, şi unde începe Platforma Politică, care prevede crearea unui nou partid. Eforturile depuse de domnul Igor Boţan în ceea ce înseamnă dezmeticirea maselor sunt apreciabile, dar nu trebuie ca cineva să creadă că oamenii sunt atât de… naivi, încât să nu înţeleagă că de jure DA înseamnă una, dar de facto este cu torul alta. Nu vreau să par rău şi cinic, dar foarte posibil că şi din această cauză la mitingul Platformei DA din centrul Sorocii, care a avut loc duminica trecută (la care am fost şi eu, alături de alte 246 persoane cărora le pasă), au fost de cinci ori mai puţini oameni decât la o cursă de automobile desfăşurată în apropierea a locului unde a avut loc mitingul despre care citiţi pe această pagină.

Şi încă ceva. În această tumultoasă lună de toamnă nu putea să nu iasă la rampă şi domnul Ion Sturza. Altfel, în ultima vreme nici nu ştiu cum să-l mai consider — profet, atotştiutor, critic, analist, comentator, martir, dizident —, fiindcă mereu ne roade urechile cu lecţii devenite deja enervante de bună purtare şi cu desenarea unor scenarii sinistre. Evident, de data aceasta a nimerit sub „teascul” lui bietul Dorin Drăguţanu care, în pofida păcatelor şi greşelilor pe care le-a făcut, nu a meritat ca ex-premierul să măture pe jos cu el şi să-l trimită la spălat vasele. Or, dacă cobora cineva de pe Lună şi auzea ce spune domnul Sturza, nu ar fi înţeles de ce noi, moldovenii, având un aşa diamant, un aşa tribun cu minte lucidă ca ex-premierul, nu-i valorificăm cunoştinţele şi experienţa. Şi nu ştiu dacă ar fi înţeles extraterestrul că vina nu-i în noi, cei mulţi şi, să am iertare, proşti, dar în rolul comod şi călduţ preferat de unul din taţii naţiunii (zic la plural, fiindcă avem mai mulţi ca el), în care domnul Sturza se simte cel mai bine.

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*