Când lumea independentă îşi iese din minţi…

În mod normal şi în strictă conformitate cu „regulile de bună purtare”, Tableta de astăzi ar trebui dedicată în întregime sărbătorilor din august, care, de mai bine de 20 de ani, ne îndulcesc viaţa amară şi ne dau iluzia că suntem şi noi în rând cu lumea, adică avem motive şi prilejul de a sărbători. Păi, să ştiţi că de data această nu voi ţine cont de reguli scrise sau nescrise, nu mă voi conforma rigorilor şi nu voi merge împotriva propriei conştiinţe şi al propriului sentiment de demnitate şi nu din cauza că am pică pe cineva, dar fiindcă nu cred că există motive de jubilare. Ba dimpotrivă, ar fi mai bine nu să sărbătorim cu mare fost (pe de altă parte, nici să nu dăm Cezarului ce-i a Cezarului nu putem, dar cumva mai modest, mai cu piciorul pe frână, dacă se poate) şi să batem în tobe, dar să ne punem niscaiva cenuşă pe cap şi să facem o analiză minuţioasă a tot ce se întâmplă. Or, în ultima vreme lumea şi-a ieşit de-a dreptul din minţi, recurgând la metode mai puţin ortodoxe pentru a-şi promova ideile şi interesele, iar reţelele de socializare şi alte surse de informare ce ţin de progresul tehnico-ştiinţific ne dau cu parul în cap zi de zi şi ne fac să ne pară rău că cineva cândva ne-a numit „homo sapiens”. Exemple de „turbare efectivă şi colectivă” puteţi vedea la tot pasul şi la toate nivelurile, începând cu conflictele de mahala şi terminând cu matrapazlâcurile opera înalţilor demnitari de stat, unul mai independent decât altul. Bunăoară, cei familiarizaţi cu reţelele de socializare au putut vedea un filmuleţ de-a dreptul nebun: într-un sat uitat din Tatarstanul rusesc organele de poliţie au depistat în magazinul local trei raţe congelate (cu termen de utilizare valabil), importate din Ungaria şi, în conformitate cu ucazul ţarului Putin, au decis să le nimicească nu pur şi simplu, dar sub şenilele unui ditamai buldozer. Şi dacă astfel de nebunii se întâmplau numai într-un sat îndepărtat mai era calea-valea, dar asemenea spectacole de prost gust au loc peste tot în Rusia, iar organizatorii nu se sinchisesc să le facă publicitate masivă. Scenariul de groază regizat în cabinetele de la Kremlin şi osârdia cu care cei din teritoriu luptă cu ţările intrate în hora embargoului au fost pe cât de dezgustătoare, pe atât de monstruoase. Oare astfel procedează în mileniul trei o ţară care se consideră democratică, liberă, suverană şi cea mai-cea mai dintre toate, o ţară care mereu s-a vrut şi se doreşte în continuare să fie frate mai mare, să fie un exemplu demn de urmat de acei care au ieşit de sub aripa sa? Oare Federaţia Rusă este atât de bogată şi atât de ţâfnoasă încât să calce efectiv în picioare zeci şi sute de mere, pere. peşte sau icre roşii? Oare nu există şi în această ţară oameni săraci şi bolnavi, nu există aziluri de bătrâni sau internate pentru copii săraci, care sughiţă când văd un măr moldovenesc, darămite alte bunătăţuri aduse din ţări care nu doresc să tacă atunci când trebuie să strige în gura mare (am în vedere politica expansionistă a Moscovei, care, dacă continuă în aşa ritm, poate îndeplini un vis mai vechi de-a lui Jirinovskii — de a-şi spăla ciubotele în Oceanul Indian)? Oare astfel trebuie să fie răsplătită munca oamenilor care cresc cu atâta trudă ceea ce pentru alţii nu înseamnă altceva decât o monedă de schimb în promovarea ambiţiilor bolnave? Sau, în loc să se unească pentru a face faţă provocărilor de tot felul şi să se consolideze pentru a da o ripostă cuvenită duşmanului comun care se numeşte „fundamentalismul” în toate aspectele lui hâde şi dezastruoase, mai multă lume joacă la două capete (şi aici Federaţia Rusă este un lider incontestabil, iar pentru a nu fi învinuit în atitudine duşmănoasă faţă de ţara care mai este o icoană pentru mii de cetăţeni moldoveni, vă îndemn să vă aduceţi aminte ce a făcut şi ce face Moscova în Transnistria, în Georgia sau în raioanele de Est ale Ucrainei), promovează separatismul în toată splendoarea lui bolnavă; Ungaria construieşte un zid la graniţa cu Serbia, Ucraina, ca să nu rămână în urmă, cheltuieşte milioane (din ceea ce i-a mai rămas) pentru a înălţa „un zid chinezesc” la hotarul cu aceeaşi Federaţie Rusă şi, mai nou, pe segmentul transnistrean al Republicii Moldova, Coreea de Nord este la un pas de un război cu fraţii de la Sud, cetăţeni afganezi şi sirieni, copii şi bătrâni bolnavi au umplut efectiv lumea, în căutarea unei vieţi mai bune. Consideraţi că în aceste realităţi de-a dreptul sălbatice,  ca să nu le zic de-a dreptul apocaliptice, că în vremuri când haosul şi dezmăţul sunt la ordinea zilei, iar sfârşitul lumii nu mai este o poveste de speriat copii, îi mai este cuiva a sărbători nu mai ştiu a câta aniversare de la independenţa care există mai mult pe hârtie şi care mai este exploatată fără milă de profitori?

Şi totuşi, viaţa nu poate să existe doar din conflicte şi războiae, de aceea Dumnezeu o mai dizolvă cu niscaiva sărbători. Începând cu ziua de mâine Republica Moldova intră în hora sărbătorilor de august, prilej cu care vreau să le doresc tuturor celor care tradiţional preferă să fie în vâltoarea evenimentelor şi care pot, măcar pentru câteva ore, să uite de problemele cotidiene şi să se lase duşi de valul horelor şi a focurilor de artificii dispoziţie de sărbătoare, muzică, dans, voie bună… grătare generoase şi oaspeţi, care să poată aprecia la justa valoare nivelul de ospitalitate a sorocenilor. Să ne vedem cu bine!

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*