Maia Sandu — (aproape) SINGURĂ ÎN FAȚA ȘACALILOR

1
3210

După demiterea cabinetului Sandu și încropirea unei noi alianțe informale (situative?) în societatea moldovenească s-a instaurat o stare de incertitudine, dar și o senzație că FR este mai aproape ca niciodată de a se vedea cu sacii în căruță, adică de a pune labele pe RM „oconceatelino i bespovorotno”. Faptul că premierul Ion Chicu și primarul general al capitalei Ivan Ceban și-au început activitatea lor cu vizite „de documentare” la Moscova este cât se poate de sugestiv. De altfel, în astfel de situații, când cad guvernele, una din întrebările importante este următoarea: „Cine a avut de pierdut (suferit) în urma acestei căderi?”. Răspunsul meu la această întrebare nu cred că este unul agreat de toată lumea, dar nu o să merg împotriva propriilor păreri și o să zic că cel mai mult a avut de suferit (nu de pierdut) doamna Maia Sandu. Când afirm acest lucru nu am în vedere premierul Maia Sandu, fiindcă orice șef de cabinet trebuie să fie gata de cădere în orice moment, dar omul Maia Sandu, liderul PAS, care are toate motivele să fie supărată pe multă lume.

Despre „trădarea” partenerilor socialiști nici nu vreau să vorbesc, deoarece astfel de alianțe construite, pardon, pe muci, nu pot avea viață lungă. Mai degrabă acest tandem monstruos a funcționat mai mult decât era logic să funcționeze și dacă inevitabilul s-a produs mai degrabă decât cineva se aștepta nu este vina sau meritul socialiștilor, dar al președintelui „neafiliat”, care simțea deja în spate suflul doamnei Sandu, iar în preajma alegerilor prezidențiale astfel de lucruri sunt foarte periculoase. Ba mai mult, nu pun mâna în foc, dar despre planurile lui Dodon de a debarca guvernul Sandu mai târziu decât în ziua „X” nu au știut nici colegii socialiști, or a naște un guvern peste noapte trădează planurile președintelui… Motiv de supărare există și când vine vorba despre relațiile cu colegii din blocul ACUM și, în special, cu Andrei Năstase. În pofida faptului că nu se vorbește deschis despre vreo fisură în blocul… blocului, plutește în aer o încordare care tot mai greu este de ascuns. Pe lângă înțepăturile pe axa Iurie Reniță-Mihai Popșoi sau Serghei Litvinenco-Alexandru Slusari nu pot fi lăsate în afara atenției declarațiile lui Andrei Năstase despre faptul că, chipurile, scorul negativ înregistrat la alegerile locale din 3 noiembrie se „datorează” și faptului că domnia sa a fost candidatul ACUM-ului (!). Astfel de declarații nu pot, în nici un fel, turna apă la moara blocului, ci dimpotrivă — toarnă plumb în picioarele celor care mai cred în izbândă… Doamna Sandu are toate motivele de a se simți trădată și de acei care i-au „sucit mâinile” și au împins-o în brațele lui Dodon și K. și care astăzi s-au dat cu fundul la gard. Bunăoară, unul din artizanii alianței situative, Alexei Tulbure, a dispărut în totalitate de la ecranele televizoarelor, iar Ștefan Gligor se face că nu a mâncat usturoi și că nu-i miroase gura… Nu în ultimul rând, în timp ce Moscova nu se sinchisește să-și susțină deschis aliații de pe malul Bâcului, forțele de dreapta, inclusiv și doamna Sandu, au fost lăsate acum de partenerii internaționali, în mare măsură, în voia sorții. Ce-i drept, vina pe acest segment o poartă și doamna Sandu, care anterior era mai rezervată în relațiile, în primul rând spirituale, cu Bucureștiul.

Pe de altă parte, unii colegi ai doamnei Sandu s-au grăbit să trâmbițeze că ACUM-ul foarte curând va reveni la guvernare. Ar fi bine însă să ne spună și prin care metode se va întâmpla aceasta dacă în Consiliul municipal Chișinău, de exemplu, PAS și PPPDA au ales să meargă de sine stătător. La rândul lor, și democrații au afirmat, în repetate rânduri, că vor reveni la putere la fel mai degrabă decât cred unii. Spre deosebire de ACUM, democrații deja sunt cu un picior la putere, chiar dacă zilele acestea Dodon afirmase că o alianță a socialiștilor cu democrații este imposibilă, fiindcă Filip și K mai sunt încă nocivi. Adică, vrând-nevrând democrații s-au văzut cu mingea în terenul lor și acum rămâne de văzut pe mâna cui vor merge. Dintr-o parte, democrații nu au nimic comun, din punct de vedere strategic și geopolitic (fie și la nivel de declarații), cu socialiștii, dar pe de altă parte, aceștia nu sunt agreați de ACUM-iști. În această ordine de idei, trebuie de văzut care sunt planurile democraților — să revină cu orice preț la putere prin alianța cu socialiștii (și să trădeze visul european) sau să rămână ferm pe poziții (pro-occidentale), în alianță cu ACUM-iștii sau de unii singuri (din opoziție). Ultima din aceste variante ar însemna și alegeri parlamentare anticipate.

Și încă ceva. Istoria cunoaște cazuri când oameni aparent aflați în situații dificile renasc ca pasărea Phoenix. Vreau să cred că doamna Maia Sandu este din această categorie și la alegerile prezidențiale din toamna anului viitor va avea un cuvânt greu de spus. În ciuda tuturor șacalilor…

1 COMENTARIU

  1. Salut,
    N. B. : Cînd exprimați un termen ce provine din alta limbă este corect să scrieți termenul/expresia în limba dată, mai apoi cu traducere în limba de stat.
    Dacă tot criticați funcționarii de rang, atuncea criticații la nivelul care se cuvine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.