NTV: LUAȚI MÂINILE DE PE DODON!

0

Până când majoritatea politicienilor noștri sunt antrenați, într-o formă sau alta, în campania electorală și nu pot fi protagoniștii (pe gratis) unor materiale de presă, președintele Igor Dodon este unul din puținii care nu cade sub incidența Codului electoral, iar acțiunile sale nu sunt un tabu pentru jurnaliști. Voi profita și eu de această posibilitate, ținând cont și de faptul că în ultimele zile președintele moldovean a fost cap de afiș în, cel puțin, trei evenimente de răsunet. Ce-i drept, nu toate sunt cu tentă pozitivă și nu toate ni-l prezintă pe Dodon în culori roze, dar… aceasta-i altă poveste, cum se zice în astfel de situații.
Să începem cu un caz mai regretabil și cu repercusiuni negative pentru garantul Constituției. Vizita ordinară (se zice că și statisticienii au pierdut firul, pardon, numărul trepădărilor acestuia în Federația Rusă) a lui Dodon la Moscova nu prevestea nimic rău — aceeași amabilitate (tot mai greu și mai greu camuflată, se pare) din partea țarului Vladimir Putin, aceeași atitudine de vasal a oaspetelui de la Chișinău, aproape aceeași componență a delegației moldovenești și aceleași promisiuni cu privire la dragostea, stima și respectul rușilor față de gastarbaiterii noștri, inclusiv și a celor care au pufușor pe botișor și care, într-o altă țară, ar primi o interdicție care nu poate fi obiectul unor negocieri. Adică, dacă ai încălcat legea — plătește, indiferent de alegerile care au loc în țara ta de origine. Adică, Dodon se văzuse și de data aceasta cu sacii în căruță, ba mai mult — în timp ce, din cauza ceții, nimeni și nimic nu decola sau ateriza de/pe aeroportul din Chișinău, un avion al Gazpromului l-a repezit acasă. Lingurița cu dohot însă trebuia să vină tocmai de acolo de unde acesta nu se aștepta, de la un post de televiziune rus, care este și portavoce a partidului la care Dodon ține foarte tare. S-a găsit un oarecare Tigran Keosaian, care și-a permis luxul să facă mișto de acel care este unul din puținii șefi de stat care face sluj în fața lui Putin. Epitetele vociferate de NTV-ul rusesc au fost de-a dreptul năucitoare — „Putin era gata să se întâlnească cu orice dodon”, „Putin a dat de înțeles cine este țarul și cine este dodonul”, „Delegaţia rusă încerca să ghicească dacă Dodon ar fi bun pentru postul de guvernator al Moldovei”, „În aer plutea o aromă de tencuială moldovenească şi Aligote”… La auzul acestor cuvinte, îmi venea să-mi rup cămașa de pe mine și să strig în gura mare: luați mâinile de pe Dodon!!!
Terfelit într-un hal fără de hal de ziariștii ruși, ajuns acasă, președintele a plecat de urgență la Comrat (au nu cumva Dodon a riscat până și cu viața — ținând cont de condițiile climaterice — pentru a nu-și dezamăgi prietenii din UTA Găgăuzia?), unde fără nici o remușcare și-a pus pieptul la înaintare, iar bașcana Irina Vlah i-a înfipt o medalie pentru ajutorul acordat găgăuzilor să organizeze referendumul neconstituțional din 2014. „Vreau să înmânez o medalie jubiliară preşedintelui ţării noastre Igor Dodon. Partidul din care face parte a fost împreună cu noi în data de 2 februarie 2014. El însuşi a participat la organizarea mitingurilor şi a susținut referendumul nostru”, a spus Irina Vlah. Comentariile în acest caz patologic ar fi de prisos, de aceea vă voi aminti doar că acel referendum prevedea declararea independenței autonomiei, în cazul în care RM se va uni cu România și aderarea ei la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. De altfel, această medalie a lui Dodon are cam aceeași pondere ca și titlul de artist al poporului din Transnistria, oferit de regimul de la Tiraspol unui cântăreț cu pălărie de la Chișinău.
După Comrat, Dodon a venit și pe la Soroca, unde, bineînțeles, a fost într-o vizită de lucru fără nici un iz electoral — pur și simplu a pus țara la cale, a lăudat pe cine trebuia de lăudat și a bătut în cine trebuia să se bată. Nici un fel de organizare din partea vreunui concurent electoral, oamenii au împlut sala de bună voie și nesiliți de nimeni, dar…Nici un răspuns concret la întrebările sorocenilor curioși, aceleași childuri și aceleași „namiocuri” că dacă se va vota cum trebuie, ar putea să se schimbe ceva. Despre miștourile prietenilor ruși nici o vorbă, dar nici nu a fost momentul — unii din cei prezenți chiar i-au mulțumit lui Dodon pentru amnistia electorală, pardon, migrațională, iar acesta, emoționant, a promis că și pe viitor va ajuta oamenii și le va apăra interesele, pentru a le crea condiții de trai mai bune. Aș vrea să cunosc un președinte care ar fi promis oamenilor altceva…
În fine, așa a fost această săptămână pentru președintele Dodon — și cu bune, și cu rele. Or, cât de imprevizibilă este această viață, în care de la agonie până la extaz este doar o zvârlitură de băț…

P.S. Despre acuzațiile aduse lui Dodon de către un concurent electoral nici nu vreau să vorbesc, fiindcă ceea ce iese din gura păcătoasă a acestuia ulterior capătă statut de dosar penal. Vezi cazul lui V.F.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.