Este rău candidatul care nu se vede deputat?!

0

Presupunerea că aceste alegeri vor fi cele mai murdare din istoria contemporană a Republicii Moldova se adeverește deja, chiar dacă însăși campania electorală (oficială!) este la început de cale. Cazurile înregistrate la Orhei și Bălți îmi dau dreptate, chiar dacă incendierea unui automobil în capitala Nordului ar putea avea alt motiv decât participarea cuiva în alegeri. De altfel, dacă există cineva care credea că va fi altfel și candidații vor fi un exemplu de cumsecădenie și maturitate politică, vă rog să-mi dați nume concrete.

Dacă există cineva care consideră că în Republica Moldova alegerile înseamnă, în primul rând, o competiție de idei, dar nu o etalare a celor mai josnice calități omenești, dar și a puterii fizice înseamnă că noi, cei mulți, ceva nu înțelegem corect. Adică, pentru mine comportamentul unor candidați nu iese din tiparele care îi caracterizează și, sincer vorbind, nu mă așteptam de la ei să se transforme peste noapte în persoane care pun preț pe ceea ce spun și ce fac, dar nu aceasta mă interesează și mă miră, dar altceva — faptul că toți candidații emană un optimism debordant și nici nu percep că după alegeri ar putea avea parte de surprize-surprize.
În linii mari, această abordare este una corectă, or este rău acel soldat care nu se vede general. Degeaba mai mozolești ochii oamenilor și mai arunci cu pomeni și promisiuni la stânga și la dreapta, dacă nici tu nu crezi în ele. Degeaba te jertfești pentru alții, dacă cei din jur nu dau nici o ceapă degerată pe eforturile tale și te tratează ca pe un pasager de ocazie al unei sau altei formațiuni politice. Priveam zilele acestea o dezbatere electorală la TV și-mi venea să mă pișc de nas: Doamne, de pe ce planetă au căzut unii candidați în deputați, cum de își permit să spună atâtea minciuni și să facă atâtea promisiuni imposibil de realizat. De altfel, este în firea omului să creadă în bine și frumos și atunci când în jur este doar dezmăț și murdărie. Este în firea omului să creadă în șansa lui, chiar și atunci când aceasta este scrisă cu fuiorul pe apă. Și totuși, nițică decență și modestie nu strică nimănui. Nu întâmplător o vorbă din popor zice că „fiecare trebuie să-și știe lungul nasului”.

Degeaba mai mozolești ochii oamenilor și mai arunci cu pomeni și promisiuni la stânga și la dreapta, dacă nici tu nu crezi în ele. Degeaba te jertfești pentru alții, dacă cei din jur nu dau nici o ceapă degerată pe eforturile tale și te tratează ca pe un pasager de ocazie al unei sau altei formațiuni politice.

Chiar dacă nasul lui este a la Buratino… Fără îndoială, toate aceste axiome sunt proprii oricărei sfere de activitate, mai puțin politicii și fiecare din noi (acei care cochetează cu fenomenul) are dreptul să se considere „buricul pământului”, dar mai bine este atunci când acest lucru îl consideră alții. Dar și mai bine este când fiecare dintre noi își pune fireasca întrebare: de ce oare într-o țară cu atâția „burici” se trăiește atât de rău?
În fine, să lăsăm optimismul unor candidați în legea lui și să revenim la campania electorală în toată splendoarea ei. Când zic „splendoare” nu o spun cu sarcasm, fiindcă unora chiar le place să participe sau să fie martori la luptele electorale murdare, în care și învingătorii, și învinșii trec printr-un adevărat calvar, când multă lume se împroașcă, pardon, cu rahat și află despre sine lucruri despre care nici nu bănuiau. Pe de altă parte, nu noi suntem autorii acestor mecanisme electorale belicoase, ci le-am moștenit de la alți politicieni și de la alte vremuri și pe care le transmitem, cu părere de rău, generațiilor care vin. Să ne aducem aminte ce campanii furibunde au loc în SUA, Franța, Italia sau România. Ce-i drept, bătăliile electorale din aceste și alte țări au un alt substrat, ținând cont și de faptul că acolo politicienii nu discută probleme de genul cine sunt și ce limbă vorbesc. Numai în „democrații” de felul Rusiei, Coreei de Nord, Venezuelei sau Cubei lucrurile sunt mai altfel și rezultatele alegerilor pot fi prognozate cu o marjă mică de eroare.
Și încă ceva. Alegerile din 24 februarie sunt cruciale și istorice (apropo, cunoaște cineva și altfel de alegeri?), dar nu într-atâta încât să arzi toate podurile și să-ți apropii victoria cu orice preț. Până la urmă, ca în orice competiție există învingători (nu neapărat cei mai buni) și învinși (nu neapărat cei mai răi), fiindcă multe depind de hazard și de alte lucruri, despre care nici nu vreau să vorbesc pe acest colț de pagină. De aici și o concluzie importantă și valabilă pentru toți concurenții: există viață și după aceste alegeri și nu ar fi rău să lăsăm cu toții loc și pentru bună ziua…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.