Să nu fie cu supărare, cer iertare pentru îndrăzneală, dar aș vrea să ridic o temă oleacă dureroasă pentru mine. Nu știu de ce, printre tineret bântuie o părere că femeile de pe timpuri nu erau atât de pricepute ca cele din ziua de azi.
Da, sunt caracterizare din poze. Timide, serioase în fața camerei fotografice, îmbrobodite, fără machiaj, naturale, fără manichiură, îmbrăcate modest, unele fiind necărturare… Mă rog, se purtau conform modei de atunci, depindeau de starea economică din țară și de ce se petrecea în societate.
Nu scriu cu scop de a disprețui, dar, totuși, cred că femeile de cândva, chiar și mamele noastre, erau mai brave decât noi. Muncite, chinuite, se descurcau cum puteau, făceau din ce aveau și multe idei, de care ne folosim, le aparțin. Desigur că erau răbdătoare, deștepte, talentate, dar, nu toate, aveau posibilitatea de ași arăta sau promova harul.
Nu sunt avocata lor, dar haideți să analizăm.
Alintate de tehnica modernă, ne plângem că nu dovedim.
Acum – aruncăm în mașina de spălat rufe toate hainele murdare, lingeria de pat… Turnăm detergent, înălbitor, balsam, apăsăm butonul programului ales și gata, suntem libere, ne-am luat de-o grijă, lăsând mașina să-și îndeplinească funcția! Ne ducem unde avem de dus, stăm pe Tik-Toc, știind că peste un timp anumit va trebui să înșirăm (sau, dacă avem uscător, să aranjăm în dulap) totul deja curat și parfumat.
Cândva – strângeau apă de ploaie sau topeau omăt, o încălzeau pe plita cu lemne, la primus, cherogaz sau aragaz, puneau rufele murdare de cu seară la înmuiat și a doua zi, pe scândurică, frecau manual cu săpun cearșafurile, prosoapele, hainele, de li se rănea pielea de pe degete. Și dacă nu se curățau bine, le puneau la fiert într-o cratiță mare. Apoi cărau apă de la fântână, clăteau totul de vre-o 2 ori și târâiau zoile în drum, pentru a nu le arunca în grădină.
Acum – dacă dorim să coacem pâine sau cozonaci, să facem torturi, avem diverși roboți în bucătărie, ce ne ajută; rolă cu program, care are grijă de temperatură și timpul coptului.
Cândva – plămădeau de cu seară, frământau de le curgeau șapte rânduri de sudori, băteau cu telul de mână ingredientele și, după ce făceau focul, dădeau totul în cuptorul fără termostat. Credeți-mă, se primeau niște copturi crescute, frumoase, gustoase și torturile înalte și puhave de invidiat!
Acum – din prima zi de naștere a copilului și până la vre-o 2-3 (ba chiar și 5) ani îi punem pampers, dedesubt – scutece de unică folosință. Dacă se murdăresc – le aruncăm și am rezolvat. Nu prea facem tragedie la ce vârstă copilul se duce la oală.
Cândva – înfășau pruncii în pelinci de bumbac. Toată ziua se grămădeau multișoare. Le descurcau, le frecau cu săpun, le fierbeau, până dispăreau petele. Oleacă crescuți, copiii erau îmbrăcați în glișoare (polzunoci), dedesubt se așternea o bucată de mușama din PVC și copiii cam pe la vreun an trebuiau să stea pe oală, căci erau probleme la grădiniță sau, pur și simplu, erau luați în râs: ,,O-gă-gă, face-n chiloți!”. Cam era rușine copilul mărișor să „umble cu torba după dânsul”!
Nu vreau să pomenesc cum stăteau lucrurile cu absorbantele. În primul rând nu existau. Era un chin, o rușine, acele peticuțe mereu spălate pe ascuns și uscate în locuri dosite de toți. La fel ca și lenjeria, cearșafurile bolnavolor sau bătrânilor care erau la pat. Acum – totul de unică folosință. Le-ai aruncat la gunoi și n-ai neplăceri!
Acum – năimești o brigadă de specialiști și îți construiesc casa, o tencuiesc, încleie tapete sau fac diverse tencuieli decorative, ți-o dau la cheie.
Cândva – călcau lut cu paie, făceau chirpici, muruiau pereții cu lut și pleavă, îi văruiau (așezând pe ei nisip cu acul). În fiecare primăvară dădeau casele cu var, cârpind crăpăturile sau, altele, le vopseau. Nu se miorlăiau și nici prin cap să le treacă să pretindă la ajutor din partea bărbaților.
Acum – dacă vrei să împodobești casa, te duci la magazin sau piață si îți alegi, din vastul asortiment, covoare după plac sau posibilitate (pe pereți sau pe podele).
Cândva – spălau lâna, o scărmănau, o torceau, o urzeau, o țeseau, făcând covoare, păretare, țolișoare, ba chiar și cuverturi pe pat…
Acum – mulțimea de piețe, magazine, super-marketuri sunt bucșite anul împrejur cu produse alimentare. Iarna poți procura roșii, castraveți, fructe exotice… Cumperi ce dorești (carne, pește,aluat,semifabricate…) și păstrezi în frigider, congelator, vacuum.
Cândva – se tăia porcul, se topea carnea și jumările se puneau în căldare (sau se cocea în cuptor), slănina și brânza sărată – în putină, la sezon se făceau diverse conserve din legume și se păstrau în beci…
Da, era divers cândva de acum. Erau alte condiții de trai.
Veți spune că femeile nu se duceau la servici și dispuneau de timp pentru a face toate lucrurile enumerate mai sus. Nu uitați că aveau mai mulți copii, grădini mari, păsări și animale, mai lucrau și în colhoz, stând acasă numai lunile de iarnă, până când începeau a curăța pomii.
Ambițioase, țineau gospodăriile, îngrijeau familiile și părinții bătrâni…
Odată. A fost odată… Acum ne jeluim că nu reușim să facem multe lucruri, dar găsim timp pentru a sta pe internet, ieșim cu prietenele la bar, ne ducem la saloanele de frumusețe, facem sport … Ele, dacă aveau timp liber, coseau, cârpeau, croșetau, duminca sau sărbătorile ieșeau oleacă cu vecinile la scaunul de la poartă.
Nu, nu critic de loc femeile din ziua de azi, căci muncesc mult și ele, dar, totuși, au atâtea ajutoare în gospodărie și posibilități de a-și procura necesarul!
Fiecare generație trăiește în timpul său.
Ce m-a făcut să mă ,,plimb” prin trecut și prezent? Voiam să coc un pandispan și, din curiozitate, am încercat să bat ouăle cu un tel de mână. Și aici mi-am dat seama că m-am alintat, nu mai e cea dorință și răbdare de cândva, am luat mixerul și am pus capăt inițiativei atât de frumoasă la început.
Silvia CIPOVENCO, scriitoare, or. Drochia
