La lecţiile de istorie a românilor ni se spunea că unul dintre cei mai viteji conducători ai Daciei era Decebal, despre care ajunsese vestea până la Roma. Astăzi regatul dacic nu mai există, în schimb denumirea lui este purtată cu demnitate de Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia” din oraşul Soroca. ONG-ul a fost fondat de ziua îndrăgostiţilor — 14 februarie 2003 şi până în prezent este condus de un cuplu de îndrăgostiţi, Stela şi Ion Babici. Pentru a afla mai multe despre “Dacia”, am invitat-o la un dialog pe Stela Babici, directoarea executivă a centrului.
– Cum a început experienţa ta de voluntariat?
– Prima experienţă a început pe când eu eram studentă la Colegiul Pedagogic “Mihai Eminescu”, prin programul “Prieteni mari, prieteni mici”, care era atunci implementat de Centrul “Contact” Soroca. Prin 2000, eu fiind şefa grupei, a venit într-o zi regretata profesoară Nadejda Negară şi mi-a spus să merg la această organizaţie neguvernamentală. Am ajuns acolo împreună cu câteva colege, atunci i-am cunoscut pe Ion Babici, care era director, şi doamna Tatiana Ţarălungă, responsabilă de acel program. Au făcut cu noi nişte jocuri energizante, eu m-am gândit iniţial că nu este pentru mine, fiindcă trebuie să învăţ. Mai târziu deja am fost implicată în şcoala de vară şi atunci am început activitatea reală de voluntar la Centrul “Contact”.
– Dar cum a apărut Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”?
– În anul în care a fost chiciura ceea mare şi noi nu am avut mult timp lumină, stăteam împreună cu Ion şi cu doi voluntari de la Corpul Păcii, Ethan Wang şi Mical McFarland, care erau delegaţi să ajute centrul “Contact”. Am făcut atunci plăcinte şi sarmale şi discutam. Ei ne-au întrebat, uite, noi stăm acum cu voi, dar ceilalţi tineri ce fac? Pe atunci era criză şi tinerii nu prea aveau pe unde se duce, nici internetul nu era dezvoltat. Aşa că am ajuns la ideea să facem un centru unde orice tânăr să facă ce-i place, nu doar sport, cântec şi dans, să fie unul divers. Ca să înregistrezi un ONG trebuia să plătim 800 de lei, aceasta era o sumă mare pe atunci, aşa că am pus fiecare câte 200 de lei într-o cutie pentru a deschide Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”. La început Ion a fost fondator şi director executiv al Centrului, iar din 2009 am preluat eu această funcţie, iar el a devenit preşedinte al Centrului de Resurse pentru Tineret. Fondatorii şi acum se implică în susţinerea ONG-ului, când sunt unele probleme şi nu avem surse să le finanţăm, atunci ei sunt cei care contribuie. Deoarece noi existăm din proiecte, iar acei bani sunt alocaţi doar pentru anumite activităţi concrete, suntem susţinuţi şi de autorităţile locale. Clădirea aparţine primăriei, iar Consiliul raional a alocat pentru anul 2015 cinci sute de mii de lei — o sursă care ne ajută să activăm.
– Cum a fost calea de la voluntară până la cârma unui centru de voluntari?
– Este foarte uşor pentru mine să-i înţeleg pe voluntari, să ştiu ce aşteaptă ei de la noi, deoarece am trecut prin aceasta şi ştiu cum te simţi în unele momente când nu eşti motivată sau apreciată. Dar totuşi, munca de voluntar este o activitate de la care tu nu trebuie să aştepţi nimic, trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Când îi spun cuiva că eu sunt director executiv al Centrului de Resurse pentru Tineret “Dacia”, care activează din 2003, mulţi cred că eu nu am mai puţin de 42-43 de ani, iar eu le spun că încă 35 de ani nu am şi ei mă întreabă, când am început eu să lucrez. Eu deja la 20 de ani eram o persoană responsabilă, aveam în spate o echipă şi semnam contracte de grant de minim o sută de mii de lei. Purtam o răspundere foarte mare faţă de donator şi mă simţeam ca o broască aruncată într-un ceaun cu apă fierbinte, dar m-am descurcat. Eu cred că dacă Centrul există până acum, el o să existe atâta timp cât eu, colegii mei şi alte persoane care sunt alături de noi se vor dedica muncii. Chiar dacă sunt multe piedici şi neclarităţi pentru unii care se întreabă: “dar ce face “Dacia”?”.
Ion Pogorevici, voluntar:
Stela Babici este simplă, de gaşcă, foarte ambiţioasă şi nu se lasă până când nu obţine ce îşi doreşte. Tot timpul este cu dispoziţie, are simţul umorului dezvoltat şi face glume. Este un bun manager, aceasta este o calitate pe care aş dori s-o iau de la ea.
– Şi ce face Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”?
– Deja denumirea lui spune că este o resursă pentru tineri. Când facem un proiect pentru tineri şi căutăm donatorii, atunci noi ne axăm pe astfel de servicii care ar rezolva problemele tinerilor, cum ar fi: angajarea, discriminarea, activităţi de animare a timpului liber, activităţi care ar instrui alte organizaţii ce prestează servicii pentru tineri. Din 2014 noi suntem secretarul Reţelei Naţionale a Prestatorilor de Servicii Prietenoase Tinerilor din Republica Moldova. Astfel, noi încercăm, cu susţinerea Ministerului Tineretului, să dezvoltăm acele capacităţi şi abilităţi echipelor celor peste 45 de organizaţii din toată republica.
– Dar aveţi şi voi de învăţat de la alte Centre de Resurse pentru Tineret?
– Da, deoarece atunci când noi am creat Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”, nu am luat în calcul că tinerii vor şi distracţii, nu doar instruire. Noi acum simţim aceasta şi suntem în căutare de distracţii pentru ei. Aceeaşi masă de biliard poate fi şi într-un astfel de centru, nu doar într-o cafenea, la fel fotbalul de masă şi altele. În alte Centre de Resurse pentru Tineri din republică poţi vedea săli de sport foarte bine dotate, săli de kinetoterapie ş.a.
Alina Burghelea, preşedintele Consiliului Local al Tinerilor din Soroca:
Deșteaptă, modestă, comunicabilă și bună la inimă – toate aceste cuvinte frumoase le pot spune despre doamna Stela. Mereu când vin la Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”, ea mă primește cu zâmbetul pe buze și îmi acordă sfaturi ori de câte ori am nevoie. Mereu ne susține în toate activitățile, este în rând cu noi, tinerii, niciodată nu te plictisești în compania ei.
– Sunteţi un Centru de Resurse pentru Tineret, dar ce resurse reprezintă tinerii pentru societate şi cum pot fi ele valorificate?
– Când noi eram mai tineri, nu am avut atâtea oportunităţi cum sunt acum. Tinerii au multe oportunităţi şi ei au început a alege. Şi totuşi, cred că noi, adică toată societatea, nu doar Centrul de Resurse, mai avem foarte mult de lucru. Noi mergem deseori prin şcoli şi pe la colegii, pentru promovarea activităţilor şi pentru a-i încuraja pe elevi să devină voluntari, şi avem situaţii când ei spun: “Pentru ce îmi trebuie mie asta?” sau “De ce să mă mai duc şi acolo?”. Pe mine mă doare când văd tineri care nu au iniţiativă. Înainte de alegerile locale am avut un proiect susţinut de Ambasada SUA pentru a încuraja tinerii să meargă la vot şi am fost în toate localităţile rurale din raion. Acolo am văzut mulţi tineri dezamăgiţi de viaţă şi de soartă. Dar am văzut şi tineri foarte buni. Avem şi nişte tineri voluntari buni şi eu cred că dacă ei vor rămâne la fel de activi şi vor ajunge persoane la conducerea ţării, ei multe o să schimbe. Eu văd foarte multe schimbări în voluntari, când vin la început le este ruşine să spună cum îi cheamă şi se înroşesc când îi întrebi ceva, ca mai apoi să vorbească liber. Iată acesta-i rezultatul pe care-l aşteptăm. Dar cu tinerii nu trebuie să lucrăm singuri, ci cu profesorii şi părinţii, care tot ar trebui să se implice şi să-i încurajeze.
– Apropo, ce reprezintă astăzi Centrul de Resurse pentru Tineret “Dacia”?
– Suntem 12 persoane, mai mult de genul feminin, dar nu din cauza că facem discriminare, pur şi simplu este greu să găseşti la noi persoane care să vrea să lucreze în acest domeniu. Noi prestăm diverse servicii, cum ar fi de informare şi documentare, servicii de participare dedicate Consiliului Local al Tinerilor, care sunt cei mai buni din republică, servicii de orientare vocaţională, formare şi integrare profesională a tinerilor, servicii de plasament, voluntariat şi animare a timpului liber.
– Şi cum te descurci între “copiii” mai mici şi mai mari de la “Dacia” şi cei de acasă?
– Vreau să-ţi spun că mulţi mă întreabă aceasta. Copiii noştri au fost de mici la toate activităţile noastre, cum ar fi şcoli de vară, instruiri etc. Fiica cea mare, Mădălina, are 13 ani şi este deja voluntară, iar Ionela are abia trei ani. Apropo, la prima activitate în care am mers împreună cu Ionela ea avea două luni. Eram trainer la o şcoală de vară unde trebuia să instruiesc 30 de grupuri ca să formeze consilii locale ale tinerilor. O alăptam şi făceam faţă activităţilor şi tot aşa. Oricum, eu reuşesc totul, fiindcă îmi place. Eu am o familie rezistentă, pentru că ambii înţelegem ce facem, el ştie ce fac eu şi înţelege de ce nu pot să fiu azi la oră acasă, iar eu îl înţeleg şi ştiu de ce nu este el altă dată acasă.
– Şi în final, spune-mi dacă te simţi împlinită ca om, ca profesionist?
– Dacă aş spune da, nu aş avea loc pentru a mai adăuga ceva. Eu spun că întotdeauna este loc pentru mai mult, mai ales că sunt mereu în căutare. Dar sunt împlinită profesional când facem istorii de succes despre voluntari de-ai noştri şi ei menţionează despre noi, sunt împlinită când văd în presă un tânăr care a fost cândva voluntar la noi, sunt împlinită când donatorii lucrează cu noi de foarte mulţi ani, şi atunci când colegii de la alte centre sună şi se consultă cu noi. Dacă sunt împlinită în familie? Nu ştiu, nu cred că aş refuza să mai nasc copii, dar sunt împlinită fiindcă am fost împreună cu Ion şi în faţa problemelor, şi atunci când am avut succes. Şi totuşi, răspunsul ar fi: DA, sunt împlinită, un DA cu litere mari.
– Succes şi să ne auzim de bine şi în anul care vine!
Vadim Şterbate
Materialele au fost realizat în cadrul proiectului 
„Consolidarea independenței în mediile de comunicare din Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews.
