Sărbătoare sportivă, cu iz de amărăciune

0

Tradițional, la sfârșitul lunii mai, pe stadionul municipal din Soroca a fost sărbătorită Ziua Sportivului și a Mișcării Olimpice, la care au participat sute de sportivi în activitate și veterani ai sportului, autorități de tot rangul și pur și simplu persoane care preferă un mod sănătos de viață în detrimentul a tot felul de vicii. Tradițional, cei mai buni sportivi și antrenori, conducători de instituții și întreprinderi au fost menționați cu diplome, iar câștigătorii multiplelor competiții au demonstrat că nasc și la Soroca sportivi de performanță.

Tradițional, vioară întâi au fost acei care nu se supără când cineva îi numește „nebuni frumoși” — Serghei Crudu, Vladimir Cojocaru, Tudor Cebotari, Iurie Costin…, care, ghidați de Andrei Jitniuc, Vsevolod Gâtlan, Ion Șusterman și alți diriguitori ai sportului, au dat o culoare aparte sărbătorii.


La fel de tradițional, cu părere de rău, ne-au mozolit ochii terenul de fotbal cu un gazon demn de un imaș pentru păscut vacile și caprele, dar nu de o arenă sportivă pe care joacă cea mai bună echipă a raionului și, mai cu seamă, tribunele jerpelite de parcă au trecut printr-un dezastru natural.

Degeaba autoritățile au mai amenajat pistele de alergare, terenurile de baschet și volei, dacă nu au dus lucrările până la capăt. Știu că cineva o să zică că nu sunt bani, dar ce mai contează această scuză, dacă în atâția ani de independență nu s-au putut instala câteva scaune din plastic (apropo, gurile rele zic că FMF ne-a dat aceste scaune, dar primăria nu a avut… transport să le aducă!!!). Sau, poate, cineva nu știe cum se amenajează și se întreține o arenă sportivă?

În așa caz vă propun să faceți o excursie până la Bardar, Sireți, Mereni sau Râșcani și să vedeți că se poate. Or, dacă vorbim de Orhei, Hâncești (unde, de altfel, stadionul are și nocturnă!!!), Ungheni sau Cahul (orașe de același rang ca și Soroca) o să ziceți că sunt răutăcios…


În fine, sărbătoarea a trecut și cineva a răsuflat ușor — am mai trecut un hop și putem să mai punem „o galocică”. Așa și trăim — din rău în mai rău, dar dorim și noi să ne considerăm oraș european…

Dan AOLEI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.