Soroca în trecut şi prezent V

Şi aci populaţia era deosebită în clase cum a existat în curgerea istoriei: boeri, boerinaşi, mazâli, răzeşi, ruptaşi de cămară, ruptaşi de visterie şi breslaşi. Împroprietărirea ţăranilor de jure în 1861 la 2 Februarie, şi făcută pe la 1869 a schimbat faţa judeţului. Cu toată încăpăţânarea boerilor proprietari, cari aduceau ca motiv că dacă se emancipează robii din imperiul rus — nu trebue să se schimbe soarta ţăranilor clăcaşi din Basarabia, cari n’au fost niciodată sclavi — pământul s’a împărţit.

Fiindcă numărul copiilor era relativ mic, au primit în Soroca, ţinând seama de calitatea pământului între 8—9 şi jum. desetine de fiecare. La împroprietărirea de azi au luat între 3—5 desetine de cap de familie, fiindcă populaţia crescând, pământul nu e elastic să se întindă, se li-se fi dat mai mult de cât era. Că au luat în întreaga Basarabie mulţi partizani politici loturi, acest abuz va fi stârpit încetul cu încetul, căci fiecare guvern îşi protejează prozeliţii şi cu greu se poate afla vinovaţii.

Pământul obştesc (mirscaia zemlia) a rămas până azi inalienabil. Acest lucru era uşor şi pentru fiscul rus, căci el percepea dări prin intermediul comunei. Loturile din pământurile obşteşti puteau fi parcelate, însă cu condiţiunea să nu fie mai mic de jumătate din întregul loc primit la împroprietărire. Plata de răscumpărare faţă de proprietar era pentru Soroca pentru un lot de 8 jumătate desetine, de 2 ruble, 10 copeici pe an de fiecare desetină. Cel mai mare preţ era în Hotin, de 2 ruble, 50 copeici pe desetină pe an.

Populaţia judeţului Soroca în 1861 era de 111.120 locuitori. Ruşii împărţeau populaţia în două mari clase: pravoslavnică şi alte religii ca să ascundă adevărata fizionomie etnică, însă scriitorii lor oficioşi nu au încetat până la revoluţie a se plânge că pe încetul coloniile ruseşti aşezate în mijlocul populaţiunii străine cucerite, într’un timp foarte scurt desnaţionalizează: „Finlanda îi germanizează, Polonia îi polonizează, iar în Basarabia se romanizează (omoldovanivoriste)” /Basarabia, Batişcov 1892, pag. 97./. Agricultura în judeţul Soroca, ca şi în Orhei, Bălţi şi Hotin e deja întrucâtva raţională şi modernizată. Aceasta se datoreşte de-o parte faptului că pământul e scump, iar de alta că populaţia e destul de deasă.

Agricultorii din această parte a Basarabiei sunt descendenţii unor generaţiuni întregi de agricultori, iar moşiile sunt gospodărite de însuşi moşierii. După statisticele ruse oficiale, jud. Soroca are 95.791 desetine de grădini, livezi, vii; 293.638 desetine de arătură, păşune, fâneţe; 25.402 desetine cu lemne de construcţie şi foc; 6921 desetine pământ sterp; terenul mănăstiresc era de 70.318 desetine, adică comparativ cel mai mare din toate judeţele din Basarabia.