Anul eurooptimismului “scurtat” în Moldova: Top 3 succese și regrese în 2019

0
52
Dezghețarea finanțării UE și expansiunea condiționalității europene constituie prima evoluție pozitivă
Dezghețarea finanțării UE și expansiunea condiționalității europene constituie prima evoluție pozitivă

  Contrar prognozelor nefaste, Republica Moldova a ieșit de sub orbita oligarhică de guvernare, generatoare de deformări în agenda europeană de-a lungul anului 2018 (IPN, 26 Decembrie 2018). “Primăvara anti-oligarhică” produsă în 2019, fără implicarea societății în proteste, a creat un teren fertil pentru angajarea mai activă a guvernanților în reforme. Chiar dacă de natură temporară (IPN, 1 Iulie 2019), schimbările politice de amploare, pentru o țară mică precum Moldova, au generat speranțe ambițioase legate de regenerarea europtimismului populației.

Trei ipostaze au marcat fluctuațiile interne și externe ale statului. De la demolarea regimului oligarhic, datorat unui parteneriat anomal între forțe (geo)politice, de regulă, incompatibile, s-a ajuns la fortificarea forțelor pro-ruse în decurs de doar jumătate de an (New Eastern Europe, 27 Noiembrie 2019). Pragmatismul materialist față de integrarea europeană, caracteristic Democraților sub conducerea lui Vladimir Plahotniuc, a reînviat după ce Socialiștii au demis guvernul Maiei Sandu (3DCFTAs, 18 Noiembrie 2019). Interacțiunea intensă cu decidenții ruși și organizațiile internaționale dominate de aceștia, precum Uniunea Economică Euroasiatică, promovată intens de oficiul președintelui Igor Dodon, a nivelat dimensiunea europeană a politicii externe. Asemenea tendințe plasează Moldova într-un format parțial asemănător cu cel al Armeniei (IPN, 10 Septembrie 2018). Astfel, publicul este inundat cu manifestări machiavelice în care folosirea pragmatismului economic și politic concomitent față de Vest și Est constituie o normă indispensabilă. După un deceniu de la plecarea Comuniștilor în 2009, politica externă multi-vectorială redevine un element natural al gândirii politice a guvernanților (Institute for Security Policy, Iulie 2019).

Volatilitatea circumstanțelor politice a determinat evoluții pozitive în agenda europeană a țării. Totuși, slăbiciunile cronice ale construcției instituționale ale statului, influențabilă puternic de instabilitatea politică și alternanța puterii, au făcut posibilă înregistrarea anumitor regrese.

Trei succese

În mod practic, prima jumătate a anului 2019 a fost istovitoare pentru agenda europeană, deoarece accentul guvernării oligarhice era supraviețuirea politică cu orice cost. Rezultatele alegerilor și formarea coaliției anti-oligarhice a ferit UE de necesitatea inevitabilă de a reînnoi angajamentele politice cu Partidul Democraților, înlăturat de la putere în cele din urmă. Totodată, a apărut oportunitatea unică, și scurtă, de a participa la un experiment politic de reformă credibilă, ambițioasă și nefirească pentru clasa politică moldovenească. Credibilitatea Guvernului Maiei Sandu a contrastat puternic cu experiențele precedente dezamăgitoare, ceea ce a impulsionat un dialog facil și prolific cu UE din prima zi și la toate nivelurile (IPN, 15 Iulie 2019). Din aceasta nu a lipsit însă indulgența părții europene, indusă de intenția clară de a se plia pe valul unei voințe politice pro-reformă, convingătoare, fără precedent în Moldova. Acest anturaj a contribuit la atingerea următoarelor progrese:

1. Dezghețarea finanțării UE și expansiunea condiționalității europene constituie prima evoluție pozitivă. Suspendate în 2018, granturile și asistența macro-financiară ale UE au devenit foarte repede disponibile pentru Guvernul Maiei Sandu, care astfel a încercat să suplimenteze resursele necesare pentru bugetul public curent. Factorul determinant în transferarea a circa 30 mln EUR sub formă de granturi pentru reformele din șase domenii a fost de natură strict politică (IPN, 22 Octombrie 2019). Revenirea la sistemul de vot proporțional și temperamentul anti-corupție al guvernării moldovenești au justificat imediat decizia Bruxelles-ului de a oferi banii, promiși în 2018 pentru a sprijini implementarea Acordului de Asociere și menținerea regimului liberalizat de vize. Chiar și dezghețarea asistenței macro-financiare a avut la bază o argumentare politică. Or, condițiile primei tranșe au fost realizate practic integral de guvernarea lui Vladimir Plahotniuc, înainte ca rezultatul alegerilor din Chișinău să fie anulat (IPN, 25 Iunie 2018). Din cele 30 mln EUR care alcătuiesc prima tranșă, Moldova a recepționat 10 mln EUR în noiembrie (RadioChisinau, 8 Noiembrie 2019), restul neajungând din cauza demiterii Maiei Sandu în lupta controversată pentru selectarea procurorului general (3DCFTAs, 18 Noiembrie 2019). Din declarațiile șefului Delegației UE de la Chișinău Peter Michalko rezultă că acordarea asistenței macro-financiare depinde de eficacitatea reformei justiției, verificată în timp și nu în bază de declarații (NewsMaker, 26 Decembrie 2019). Cu alte cuvinte, pe lângă condiționalitatea sectorială, UE revine la pre-condițiile politice ce țin de statul de drept. Tot în decursul lui 2019, exigențele condiționalității europene sunt preluate de către România, care încet restabilește vivacitatea propriilor politici anti-corupție. În consecință, statul român renunță la superficialitatea cu care anterior acorda asistență financiară, ceea ce pune presiune adițională asupra guvernanților cu înclinația pro-rusă din Moldova (IPN, 16 Decembrie 2019).

2. Diversificarea și majorarea cotelor pentru anumite categorii de produse agro-alimentare destinate pieței europene constituie al doilea progres major în 2019. Ca și alte dosare ajunse pe plan secundar din cauza regreselor democratice, lărgirea exporturilor către UE în baza cotelor tarifare liberalizate au căpătat vizibilitate doar după căderea regimului oligarhic. Majorarea cotelor pentru struguri, prevăzute de ZLSAC (DCFTA) și pe deplin valorificate, au devenit subiectul negocierilor tehnice bilaterale în 2017  (MEI.gov.md, 6 November 2017). În iunie 2018, demersul privind majorarea contingentelor a fost reiterat (Moldstreet, 4 Iunie 2018), fără a primi vreun calendar exact de la UE, după șocul legat de anularea victoriei candidatului pro-UE Andrei Năstase în Chișinău. Pe 11 iulie 2019, la practic o lună distanță de la numirea în funcție a Guvernului Maiei Sandu, UE agreează lărgirea cotelor pentru struguri (până la 20.000 tone) și prune (până la 15.000 tone) și adaugă cireșele la categoriile scutite de taxe vamale (1.500 tone). Potrivit poziției UE, acest lucru are loc ca urmare a reformelor din domeniul DCFTA (UE, 20 Decembrie 2019), efectuate de Guvernul Maiei Sandu și identificate în al treilea Raport privind implementarea Acordului de Asociere. Totuși, Raportul UE nu menționează reformele ce ar fi motivat extinderea cotelor (UE, 11 Septembrie 2019). De asemenea, nici forțele politice asociate cu Maia Sandu nu au publicat lista concretă a reformelor specifice ce au condiționat majorarea cotelor. De fapt, revizuirea cotelor implică proceduri interne de evaluare la nivel european și nu necesită reforme specifice în Moldova, deși toate meritele au fost atribuite în exclusivitate Maiei Sandu, semnalând anumite simpatii politice în instituțiile UE. Problema nesoluționată de niciun guvern de la intrarea deplină în vigoare a Acordului de Asociere în 2016 este incapacitatea Moldovei de a îndeplini criteriile de eligibilitate pentru exportul de produse de origine animală, cu excepția caviarului.

3. Dezvoltarea fluxului revers al livrărilor de gaze dinspre sistemul energetic european alcătuiește cel de-al treilea progres important. În pregătirea pentru eventualitatea stopării tranzitul de gaze prin Ucraina, autoritățile moldovenești – atât Maia Sandu, cât și Ion Chicu – au manifestat preocupare și au atins acorduri politice și tehnice cu Ucraina și România pentru a face posibilă primirea gazelor naturale prin revers pe conducta Trans-Balcanică (MoldovaGaz, 10 Decembrie 2019). UE și Comunitatea Energetică au oferit o platformă de negocieri pentru a asigura stabilitatea livrărilor de gaze din sistemul ucrainean către Moldova. Chiar dacă Rusia și Ucraina au stabilit un aranjament pentru tranzitul de gaze spre Europa până în 2024 (Euroactiv, 21 Decembrie 2019), Moldova a intrat în posesia unei alternative importante de aprovizionare cu gaze în regim revers. În acest fel, și odată cu finalizarea conductei Iași-Chișinău în 2020, securitatea energetică a Moldovei va fi doar parțial îmbunătățită, deoarece consumul gratuit de gaze în regiunea transnistrean rămâne nesoluționată (Expert-Grup, 14 Iunie 2019).

Trei regrese

Spre finalul lui 2019, relația UE-Moldova a trecut prin câteva momente de tensiune, care pot crește în probleme mai serioase, dacă vor fi trecute de vederea atât la Chișinău, cât și la Bruxelles. Principalele regrese care pun la încercare integrarea europeană conțin următoarele aspecte:

1. Consolidarea multi-vectorialismului în politica externă generează primul motiv de îngrijorare. Susținut de către Socialiștii simpatizanți ai regimului lui Vladimir Putin, guvernul lui Ion Chicu nu a demonstrat, deocamdată, în 2019, niciun semn clar de abandon al vectorului european. În același timp, relația cu Rusia capătă funcționalitate, la fel ca și cea cu Uniunea Euroasiatică, folosită de către președintele Igor Dodon ca platformă de comunicare inter-statală la cel mai înalt nivel în spațiul CSI. Pe de o parte, puterea executivă s-a angajat să promoveze o politică externă echilibrată cel puțin până la alegerile prezidențiale din toamna lui 2020 (Gov.md, Decembrie 2019). Pe de altă parte, Guvernul Chicu a convenit împreună cu Ucraina și Georgia să avanseze integrarea sectorială cu UE în energetică, transporturi, economie digitală, servicii vamale, liberalizarea comerțului și afaceri interne și justiție (3DCFTAs, 12 Decembrie 2019). Totuși, înțelegerea moldo-ucraineano-georgiene despre “EaP+” conține o doză semnificativă de realism față de vectorul european (3DCFTAs, 6 Decembrie 2019). Potrivit acestui document, eventuala aplicare pentru aderarea la UE se va face doar după implementarea Acordului de Asociere, care nu conține termene de realizare precise. Mai mult ca atât, un asemenea demers se va face în baza “voinței populației”, a cărei percepție este influențabilă din cauza impactului public al dezinformării interne și externe. Abordarea realistă a Socialiștilor față de UE rezultă din sprijinul ridicat al cetățenilor pentru Acordul de Asociere, legitimitatea insuficientă a Uniunii Euroasiatice și nevoia de a substitui interesul sporit pentru ideea re-unificării cu România (Vezi Tabelul 1).

 

         
  1. Decelerarea dialogului UE-Moldova reprezintă al doilea regres semnificativ. Demiterea Guvernului Sandu a avut un ecou puternic în Bruxelles și în capitalele europene. De pe diverse tribune europene, datorate înrudirii politice cu Partidul Popular European, ex-premierul Sandu a lansat multiple critici în adresa Guvernului lui Ion Chicu. Asociat cu clasa politică coruptă (Unimedia, 20 Noiembrie 2019), președintele Igor Dodon este prezentat de către Maia Sandu drept principalul obstacol în calea reformelor și a integrării europene. Asemenea discurs a avut impact asupra atitudinii UE față de autoritățile centrale de la Chișinău. Deși trebuie să fie precaută, UE denotă subiectivism negativ și reticență față de Guvernul Chicu, neproporționale cu acțiunile reale ale acestuia, unde încă nu au fost observate abateri.

    3. Fragmentarea forțelor pro-UE se numără de asemenea printre regresele principale. Rezultatele alegerilor locale pe țară și în municipiul Chișinău au scos în evidență fisurile existente în cadrul blocului ACUM. Funcția de premier ocupată de Maia Sandu i-a garantat o ascensiune enormă în percepția publicului, la fel de mult ca și demisia în urma votului comun al Socialiștilor și Democraților (EuropaLiberă, 12 Noiembrie 2019). Eșecul lui Andrei Năstase la alegerile din Chișinău i-a aprofundat suplimentar deficitul de popularitate. În consecință, cei doi ex-lideri ai ACUM nu se mai află pe “picior de egalitate” (Vezi Tabelul 2), ci într-o ierarhie foarte clară a preferințelor populației și chiar a partenerilor externi – cu Maia Sandu pe primul loc. Acest lucru explică concentrația eforturilor de a susține candidatura Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din 2020 împotriva lui Igor Dodon. Dispariția neanunțată a Blocului ACUM poate însă dispersa voturile alegătorilor obișnuiți cu ideea unei coaliții a forțelor pro-europene. Debusolarea votanților pro-UE poate avea loc din cauza semnalelor transmise de Maia Sandu privind negocierea unei relații politice cu forțele unioniste sau cu Democrații, dacă aceștia lipsesc Socialiștii de sprijin.

 

În loc de concluzii…

Retorica pro-europeană nu a dispărut nicidecum din discursul guvernării moldovenești, chiar și după căderea guvernelor din 2019. Dar multiplicarea cererii politice pentru prezența factorului rusesc în investiții economice, credite bancare și cooperare instituțională informală provoacă îngrijorări.

Anul 2019, a fost complicat, dar, totuși, încă, previzibil pentru integrarea europeană, care, deși poate fi alterată, nu poate fi înlăturată datorită predispoziției proeuropene din societate. Totuși, atitudinea față de UE, la fel ca și cea pentru Uniunea Euroasiatică, poate fi (re)modelată în direcția unui pragmatism evidențiat. Astfel, aspirațiile europene sunt prezentate ca oportunități economice și individuale pentru cetățeni, iar vectorul european ca pe un obiectiv mai degrabă intangibil.

  În fine, condiționalitatea europeană și existența partidelor pro-UE constituie o combinație de factori eficienți, care complică tentativele de a mima reformele. În orice caz, aprofundarea integrării europene depinde de viitoarele competiții electorale și de capacitatea partidelor pro-UE de a depăși strategiile, deocamdată reușite, ale forțelor pro-ruse.

SURSA: IPN, Dionis CENUȘĂ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.