Cartea înfrumusețează sufletul oricărui om

Când începem să citim o carte, pătrundem în esența gândurilor celui care a scris-o. Intrând în bibliotecă te cuprinde o liniște și deodată îți vine mirosul cărților vechi și noi pe care ai vrea să le vizitezi cu mintea.

Biblioteca din satul Băxani adăpostește peste 6000 de cărți, dintre care doar mai puţin de 1000 sunt în grafie latină. „Aproximativ 10 procente din cărți sunt în grafie latină, dar acesta este un procent foarte mic. În 2017, am primit doar o singură partidă, iată stă pe masă, nici nu am prelucrat-o, asta-i tot ce am primit. Cu părere de rău, primăria nu poate să contribuie financiar, cândva mai alocau bani în sumă de 1000 de lei și cumpăram cel puțin câteva cărți pentru copii, fiindcă literatura pentru cei mici este puțină, chiar și în grafie chirilică. Copiii nu cunosc grafia chirilică și nu pot citi aceste cărți, sunt vreo 50 de volume în grafia latină, vine un copil și ia o carte, o citește timp de jumătate de an, după asta nu-i mai este interesant să vină, pentru că nu avem ce le propune nou”, ne spune bibliotecara Elena Romașcan.

Aici femeile citesc cel mai mult, în comparaţie cu bărbaţii, mai active sunt în perioada rece a anului, dar când este de lucru pe câmp cei mai activi cititori sunt copiii, fiindcă se începe vacanța și au o listă de cărți recomandate de la şcoală pe care trebuie să le citească pe timp de vară. Cel mai mult se citește literatura artistică, foarte solicitată este cartea lui Nicolae Dabija ”Tema de acasă”, în special sunt interesați să o citească cei care au trăit în acea perioadă, dar și alte persoane afectate de deportări. „Se citește și literatură de specialitate, am niște doamne care au pământ, le interesează pomicultura, ceea ce ține de creșterea animalelor și a păsărilor, se interesează despre tehnologia veche referitor la hrană și bolile animalelor, spune bibliotecara. Avem şi cereri neonorate, noi nu dispunem de literatură destulă, bibliotecile de la sate se completează mai târziu, mai întâi cărțile se distribuie orașelor, apoi bibliotecilor rurale”.

Valentina Onea, locuitoare a satului Băxani: „Majoritatea tineretului nu citește, cu părere de rău, mulți zic în ziua de azi că nu reușesc să-și facă lucrul, dar nu-i corect. Asta noi ne-am lenevit, înainte lumea avea păpușoi, răsărită, sfeclă și tutun, dar reușeam, ajungeam seara şi scărmănam, torceam lână, aveam când și țeseam iarna câte un covor. Acum nu au când, fiindcă stau cu ochii în televizor sau la calculator, asta le ocupă timpul”.

Elena Romașcan are peste 23 de ani lucrați în bibliotecă și citește tot ce-i cade la îndemână, deschide cartea, începe a citi primele rânduri și dacă este o carte care o interesează poate să o sfârșească și timp de o zi. ”Fac mâncare, dar de aici umblu cu cartea în mână și citesc, mama mă mai râde, îmi zice vezi să nu amesteci alăturea, ne mărturisește Elena Romașcan. Toate cărțile sunt interesante, dar cele care sunt inspirate din viață mă frapează. Scriitorii mei preferați sunt Oleg Roi și Mihail Sadoveanu. Când mi-am luat concediu din cont propriu am plecat la Moscova și am lucrat la o policlinică, acolo medicul citea și după ce termina cartea nouă o arunca la coș, toate aceste cărți le-am strâns și duminica sau când aveam timp liber le citeam”. Ca și majoritatea bibliotecilor din Republica Moldova, cea din satul Băxani este abonată la ziare. Au și calculatoare, imprimantă, pentru ca tânăra generație, dar și ceilalți să primească informația solicitată sau să-și pregătească temele la calculator. ”Avem și câteva mape pe diferite teme, care sunt solicitate, fiindcă eu când găseam ceva interesant, xeroxam acel material, fie că era o poezie, fie că erau niște cuvinte frumoase, dar prindeau foarte bine, atât pentru sărbătoarea de 8 martie, la sărbătorile pascale, cât și pentru alte ocupații. Am organizat cu domnul primar mai multe activități, unde ne-am străduit să implicăm mai mult tinerii, am avut și un TVC, în acest fel îi atrăgeam să mai răsfoiască cărțile pentru a găsi informațiile dorite, căutând ceva mai găsesc și altceva și deja citesc adăugător ce-i interesează. Ne străduim să motivăm oamenii să citească, dar oricum cartea a rămas puțin mai în umbră”.

Elena Romașcan, bibliotecară: „Aproximativ 10 la sută din cărți sunt în grafie latină, dar acesta este un procent foarte mic. În 2017 am primit doar o singură partidă, iată, stă pe masă, nici nu am prelucrat-o, asta-i tot ce am primit. Cu părere de rău, primăria nu poate să contribuie financiar, cândva mai alocau bani în sumă de 1000 de lei și cumpăram cel puțin câteva cărți pentru copii, fiindcă literatura pentru cei mici este puțină, chiar și în grafie chirilică”.

Cu toate că nu i-a venit ușor să ia această decizie, Elena Romașcan a hotărât să demisioneze din funcția de bibliotecar și să plece peste hotare, aşa că am găsit-o în timp ce-i preda ştafeta noii bibliotecare, Cristina Vrâncean. După ce ieşim din bibliotecă, am încercat să aflăm de la fetele şi femeile din sat dacă citesc şi ce anume le place să lectureze. ”Merg des la bibliotecă, de exemplu, mi-am luat acum o carte cu volum mai mare și dacă o citesc într-o săptămână, o returnez și îmi iau alta, îmi spune cu mândrie eleva Varvara Peretatcu. Am citit ”Amintiri din Copilărie”, ”Căpitan la 15 ani”, diferite reviste și mai citesc lecturi adăugătoare, nu doar ceea ce ni se cere la școală”. Pensionara Valentina Chiorescu îmi zice că ultima dată a citit o carte cu vreo 10 ani în urmă. ”Nu prea citim, noi privim televizorul și ascultăm radioul, aceste informații le avem, dar altele nu. Înainte citeam, eram des la bibliotecă, iubeam romanele de Tolstoi, Dostoievski, dar acum și vederea ne-a mai slăbit, dar și noi ne-am mai lăsat, așa că suntem bătrâni, iar motive sunt mai multe”.

Sunt şi din cei care cred că internetul ia, pas cu pas, locul bibliotecii. ”Nu prea citim cărți, fiindcă avem cu toții calculatoare și mai mult timp stăm pe internet, privim televizorul sau citim ziare, cu toate că ne dăm bine seama că ar fi mai util să mergem la bibliotecă să citim, pentru că atunci când citești mai bine se memorează. Dar acum este mai accesibil să cauți o carte pe internet. Înainte mă duceam des la bibliotecă și citeam cărțile lui Andrei Lupan“, afirmă educatoarea Svetlana Sotnic. Printre cele mai active cititoare din localitate este şi Valentina Onea. „Eu citesc ziarele, când poștașul îmi aduce gazetele, eu las tot lucrul și mă apuc de citit, ziarele sunt mai bune decât orice televizor, ne povestește femeia. Îmi plac foarte mult detectivele de Daria Donțova, cu toate că este și dragoste acolo, dar mai mult îmi plac aventurile. Citesc mereu și nu contează este vară sau iarnă, mereu găsesc timp să citesc. Iarna trecută, spre exemplu, am citit vreo 14 cărți, mă strădui să citesc și din Biblie. Majoritatea tineretului nu citește, cu părere de rău, mulți zic în ziua de azi că nu reușesc să-și facă lucrul, dar nu-i corect. Asta noi ne-am lenevit, înainte lumea avea păpușoi, răsărită, sfeclă și tutun, dar reușeam, ajungeam seara şi scărmănam, torceam lână, aveam când și țeseam iarna câte un covor. Acum nu au când, fiindcă stau cu ochii în televizor sau la calculator, asta le ocupă timpul“.

Și totuși, cititul nu ar trebui privit ca un lucru demodat, din contra, iar internetul și cartea pot fi prieteni și nu concurenți.

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

Lasă un răspuns

*