În Belarus OAMENII TRĂIESC UN DEJAVU

0
377
sursa foto: president.gov.by
sursa foto: president.gov.by

Toată lumea știe că președintele belarus Alexandru Lucașenco are opinie separată în ceea ce privește lupta cu coronavirusul, dar foarte puțină lume cunoaște care sunt realitățile din această țară și cum se descurcă cetățenii din Belarus în lupta cu virusul ucigaș, care nu ocolește și nu are milă de nimeni.

Or, pentru a ne satisface această curiozitate noi l-am contactat pe un coleg din Belarus, prieten al redacției noastre, care a binevoit să ne povestească despre situația actuală din această țară, fără ocolișuri și menajamente (știind caracterul răzbunător al președintelui Lucașenco, dar și „dragostea” lui față de acei, care au altă părere, nu vom divulga numele prietenului nostru, dar vă asigurăm că declarațiile ce urmează sunt sută la sută autentice).

Oficiul nostru se află în autoizolare de câteva zile bune și, implicit, muncim cu toții de la domiciliu… Situația în Belarus este, cu părere de rău, grea, ca să nu zic critică. Președintele Lucașenco a decis să fie mai altfel decât alții, implimentând în mințile oamenilor ideea că vodca și tractorul sunt salvarea noastră de virus. Spre deosebire de voi, noi nu avem date oficiale de la Ministerul sănătății și de la spitale, pentru „a nu semăna panică”. Dar motive de a ne pune pe gânduri sunt multe, fiindcă sunt zeci și sute de îmbolnăviri de coronavirus, care sunt relatate de mass-media onestă. Pentru autorități, însă, este important să nu se piardă ceea ce se numește „pocker face” (în limba rusă „хорошая мина при плохой игре”), deși este clar că vor fi sute de morți. Altfel, avem deja multe decese, dar nu se anunță din care cauze, oamenilor împlantându-se ideia că nu există nici un virus.

 Spitalele din țară sunt pline de bolnavi de pneumonie, se îmbolnăvesc medicii, unii dintre care au început să vorbească. La rându-i, Ministerul sănătății viciază realitatea și există riscul să nu aflăm vreodată adevărul. Persoanele în etate au impresia că trăiesc un dejavu – și în aprilie 1986, când a avut loc avaria de la Cernobâl oamenilor li se spunea că totul este bine și că totul este sub control. Realitatea, însă, este că mai multe generații de belaruși vor avea de suferit de pe urma acelei avarii. La fel stau lucrurile și cu această pandemie, care la noi nu este recunoscută.

 – Ceea ce bucură este faptul că lumea înțelege pericolul iminent și se organizează – oamenii adună bani și cumpără măști și echipamente pentru spitale. Cu părere de rău, aceasta este unica salvare, fiindcă nu avem de unde să așteptăm ajutor…

   Fără comentarii.      

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.