Îngheţurile timpurii de toamnă şi îngheţurile târzii de primăvară (II)

0
1161

În mod frecvent, îngheţurile timpurii de toamnă şi cele târzii de primăvară sunt mixte şi iau naştere în condiţiile unor temperaturi medii zilnice ce sunt relativ ridicate. Ele sunt resimţite în stratul de aer inferior (sub doi metri înălţime) la începutul şi la sfârșitul perioadei de vegetaţie a plantelor, când mediile termice diurne la 2 metri înălţime sunt pozitive.

Din această cauză, cunoaşterea exactă a fenomenului de îngheţ impune măsurarea a temperaturii în adăposturile meteorologice şi pe suprafaţa solului, în adâncimea solului, unde se dezvoltă plantele în fazele incipiente (când sunt foarte vulnerabile) şi de unde se extrag substanţe nutritive.

Momentele apariţiei, frecvenţa şi perseverenţa îngheţurilor depind de înălţimea Soarelui deasupra orizontului, de circulaţia generală a atmosferei, ci şi de înălţimea, expoziţia şi forma reliefului, de vecinătatea bazinelor acvatice, de natura solului etc.

Prezenţa apei în sol sau în vecinătatea lui reduce pericolul de îngheţ prin creşterea căldurii specifice şi conductibilităţii calorice a solurilor ce determină o răcire nocturnă cu mult mai lentă, ce este întârziată de fluxul de căldură, ce este orientat dinspre straturile mai adânci spre suprafaţă, prin conductibilitate calorică. Astfel se explică faptul că în luncile râurilor pericolul de îngheţ este mai mic decât pe terase şi în câmp. Recoltele sunt mai bune nu doar pentru că solurile au o rezervă constantă de apă pentru procesele vitale, ci şi pentru că apa din râurile învecinate constituie o sursă de căldură iarna şi un termoregulator primăvara şi toamna, când diminuează şi pericolul prezentat de brume.

Prezicerea înghețurilor: o mare importanţă pentru atenuarea efectelor îngheţurilor târzii de primăvară şi a celor timpurii de toamnă o are prezicerea lor:

I metodă: constituie metoda ce permite determinarea “punctului de rouă” și foloseşte un psihrometru format din două termometre: unul uscat şi altul umed. Psihrometrul serveşte pentru aflarea punctului de rouă (temperatura la care umezeala din atmosferă este într-un fel de echilibru, gata să formeze roua sau să se evapore, după cum temperatura va creşte sau va scădea (după caz). Cunoscând punctul de rouă se poate prevedea apropierea unui îngheţ ce poate dăuna plantelor şi totodată putem lua măsurile necesare de protecţie ce se cuvin.

Se procedează conform următorului procedeu: din temperatura arătată de termometrul uscat se scade temperatura termometrului umed. Diferenţa obţinută se înmulţeşte cu factorul ce corespunde temperaturii indicate de termometrul uscat. Produsul ce se obţine se scade din temperatura arătată de termometrul uscat şi se află punctul de rouă (dacă are valori negative atunci este pericol de îngheţ).

Exemplu: termometrul uscat indică +10˚C, cel umed indică +5˚C, se socoate: 10˚C-5˚C=5˚C; 5˚C*2,1=10,5˚C; 10˚C-10,5˚C=-0,5˚C; deci pericol de îngheţ.

A II-a metodă: Se măsoară temperatura la ora 20 și dacă sunt +8˚C și mai puțin și dacă vântul suflă din direcția de Nord, NE, Est, cerul este senin atunci este probabilitate mare că înghețuri vor fi. Pentru protejarea culturilor agricole şi a livezilor, viilor de efectele negative ale îngheţurilor de primăvară şi de toamnă se pot utiliza următoarele metode: creşterea unor culturi cu rezistenţă relativă la îngheţ, îngroparea butaşilor de viţă-de-vie în pământ, folosirea termenului optim de plantare a plantelor în câmp, acoperirea serelor, răsadniţelor, recoltarea roadei în termene optime, fumegaţia (are efect dacă temperatura aerului nu este mai mare de minus 2˚C), împrăştierea aerului cu elicopterul etc.

Sergiu ARDELEANU,
profesor de geografie la Colegiul de Arte din Soroca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.