Cum e să te îndrăgostești în adolescență și să păstrezi sentimentul pentru aceeași persoană o viață întreagă? Este posibil! O demonstrează multe cupluri, care păstrează multe decenii nu doar familia, dar și sentimentul ce i-a unit. Un exemplu este și familia Cetulean din Soroca, începută acum jumătate de secol, trecută prin multe greutăți și bucurii ale vieții.

Ilarion Cetulean de baștină este din satul Parcani, dintr-o familie cu șapte copii. În localitatea natală a absolvit opt clase, apoi a studiat meseria la Școala Tehnică din Pridnestrovsk, după care a început să lucreze în calitate de mecanizator. Pasionat de sport, lider la competiții sportive, mai ales la trântă, nu se împăca cu gândul că acestea sunt organizate foarte rar în sat. Cu timpul, tânărul s-a înscris la Tehnicumul Agricol, actualul Colegiu Tehnic Agricol din Soroca, unde studia cu frecvență redusă. Totodată, nu lăsa pasiunea sa — sportul — și participa la competițiile sportive din oraș…

„PÂNĂ LA NUNTĂ SE ALEGE, DUPĂ, DEJA TRĂIEȘTI CU PERSOANA PE CARE O IUBEȘTI”.

În 1970, a fost invitat să fie antrenor de lupte libere la Școala Sportivă din Soroca. Noul statut l-a silit pe tânărul Ilarion să aplice la Institutul de Educație Fizică și Sport, ca să devină antrenor cu acte în regulă. Astfel, s-a mutat de la Universitatea Agrară, unde era student. După cum afirmă soroceanul, a muncit mult asupra sa ca să devină un om bine pregătit și să poată transmite cunoștințele sale și altora, fie în calitate de conducător al diferitor întreprinderi, fie în calitate de antrenor. Dar cea mai mare victorie în viața sa este familia creată alături de soția Lilia cu care și-au unit destinele acum 50 de ani. Soroceanul din Parcani ne-a povestit cum a luat naștere această istorie, în care sunt multe bucurii, dar și clipe triste, peste care doar dragostea i-a ajutat să treacă împreună glorios.

Soții Cetulean în ziua înregistrării căsătoriei civile

Pe Lilia, originară din satul Cotova, raionul Drochia, a cunoscut-o printr-o întâmplare fericită, după cum s-a adeverit în timp. Tânăra era angajată la fabrica de brânzeturi în calitate de laborantă. Într-o zi de iarnă, privirea lui Ilarion s-a oprit pe chipul Liliei — o brunetă suplă, îngrijită, firavă, cu privire blândă. Din acea zi, orice drum al tânărului trecea prin preajma fabricii de brânzeturi, ca să o prindă măcar cu coada ochiului pe tânăra laborantă. „Îmi făceam treabă cu orice ocazie, să mai stăm de vorbă ori măcar să o văd, mi-a plăcut fata”, recunoaște domnul Ilarion. Lilia îi răspundea la sentimente cu reciprocitate și multă grijă, interesându-se de sănătatea tânărului sau dacă a mâncat la timp, calitate pe care acesta a apreciat-o. La scurt timp, chipul Liliei a apărut pe tabla de onoare a orașului, ca un lucrător foarte bun, fapt prin care l-a cucerit definitiv și de atunci flăcăul nu a mai avut ochi pentru alte femei.

“Am înțeles că numai ea este pentru viața mea, numai ea merită să fie alături de mine. La mine a văzut și a apreciat, probabil, că eram un băiat foarte îngrijit și curat, munceam foarte mult asupra mea învățând chiar și după ce ne-am căsătorit, îmi puneam scopuri și le atingeam neapărat”.

Patru ani a durat prietenia lor, o prietenie pură, marcată prin plimbări îndelungate și săruturi dulci. „Nimic altceva până la nuntă nu ne-am permis, era o prietenie curată”, subliniază domnul Ilarion, care nu vede cu ochi buni concubinajul, practicat des în timpurile noastre. „Știți zicala: bobiță cu bobiță se face o rochiță. Așa și la noi: întâlnire cu întâlnire, s-a făcut o iubire. Am fost mire de două ori, povestește bărbatul vădit emoționat de amintirile ce-i reapar în memorie, cu ochii umezi.

Am făcut o nuntă la mine în sat, în casa părinților, nu prea bogați, unde am adunat cei mai apropiați oameni. Era într-o zi friguroasă de februarie. Am înghețat de-a binelea”. Peste o săptămână, muzica a răsunat în ograda familiei Căinărean din Cotova, unde Lilia, una dintre cei patru copii ai familiei, îmbrăca a doua oară rochia de mireasă, alături de tânărul din Parcani, care-i cucerise inima. Mirele a apreciat de la bun început familia în care a intrat în calitate de ginere. „Erau o familie de la sat, cu oameni de omenie, modești și buni la suflet, buni gospodari cu suflet mare”.

Soții Cetulean împreună cu copiii și nepoții la aniversarea celor 50 de ani de căsătorie

De la socri și părinți tinerii însurăței au luat tot ce-i mai bun ca să construiască o familie frumoasă și puternică și să fie gospodăroși. Tinerii s-au mutat la Soroca, unde continuau să muncească, în anumite perioade la aceleași instituții. La început au luat cu chirie un apartament de la Direcția de Sport a raionului, acolo s-a născut fiica Stela, care a moștenit dragostea de sport de la tatăl său și din orele lungi petrecute alături de tata în sala de lupte, pe când era mică. Al doilea s-a născut fiul Artiom.

Ulterior, și-au construit casă în orașul Soroca. O mare bucurie soților Cetulean le-a adus-o, rând pe rând, nașterea celor cinci nepoți și a strănepoatei, pe care îi iubesc enorm. Așa, zi cu zi, an cu an, soții Cetulean au ajuns la pensie, bucurându-se de fiecare clipă petrecută împreună, dăruită de Dumnezeu.

Timpul a devenit și mai prețios după ce Ilarion și Lidia au aflat că femeia este încercată de o boală grea care, în multe cazuri, se încheie tragic. Însă soții Cetulean nu au disperat și s-au avântat împotriva bolii nemiloase împreună. În timp ce Lilia suporta cu mult curaj procedurile medicale chinuitoare, în speranța că acestea o vor salva din ghearele bolii, Ilarion veghea la patul de spital, încurajându-și soția în clipe grele și rugându-l pe Dumnezeu să-i scape de această încercare grea. Din fericire, au ieșit învingători, povestește domnul Cetulean, care își dorește acum nimic mai mult decât să-și vadă soția sănătoasă și voioasă.

Ilarion Cetulea: „Mulți spun că greutățile te îngroapă, eu însă cred că acest spirit de a ieși învingător te întărește”.

Întrebat care este rețeta unei familii longevive și puternice, domnul Ilarion remarcă: dragostea trebuie să fie principala regulă în cuplu, să păstrezi pacea în familie, să porți respectul celuilalt, iar când vin părinții să nu te plângi de micile neînțelegeri care, cu siguranță, apar în fiecare cuplu. Susținerea reciprocă și răbdarea contează foarte mult și trebuie să fie răbdători ambii soți, spune bărbatul. Și da, dragostea trăiește mai mult decât trei ani, cum spun unii, ea poate trăi toată viața, conchide Ilarion Cetulean.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.