CERNOBÎL — „GULAGUL ATOMIC” care a precedat prăbușirea URSS

0

Deși au trecut 33 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, consecințele celui mai periculos accident din istoria omenirii lasă și astăzi urme în istorie. Atunci a eșuat sistemul sovietic, la fel cum a eșuat și încercarea Kremlinului de a mușamaliza acel groaznic accident. Au plătit oamenii. Unii cu propriile vieți, iar noi plătim și astăzi cu sănătatea…

Soroceanul Grigore Calistru își amintește cu emoțe de începutul verii anului 1986 când, alături de alți 55 foști soldați ai Armatei Sovietice, a fost chemat la un „exercițiu militar de rutină”, cum li s-a explicat atunci: „Nu am avut nicio strângere de inimă când am aflat că voi merge pentru câteva săptămâni la niște exerciții militare, deoarece era ceva obișnuit pentru cei demobilizați. Trecuseră șase ani de când revenisem acasă din Republica Democrată Germană, unde am făcut armata. Nu e secret că „partizanatul”, cum se numea această procedură în popor, este mai mult un motiv de relaxare decât armată în sensul direct al cuvântului. Așa că chiar m-am bucurat când am primit chemarea. Pe atunci lucram șofer și schimbarea activității, fie și pe un termen scurt, era ca o gură de aer… Auzisem câte ceva despre avaria de la Cernobîl, dar nu-mi imaginam ce mai este și o stație nucleară, mai cu seamă că nici nu ne închipuiam că în sistemul sovietic, atât de bine pus la punct (după cum ni se băga nouă în cap), se poate întâmpla o catastrofă. Ne-au urcat în două autobuze marca LAZ și am plecat la Chișinău. Ni s-a spus că mergem la niște exerciții militare obișnuite, la Tarutino. Peste câteva ore însă, am ajuns la Krasnoznamenka, nu departe de Cernobîl. După câteva zile de acomodare, am fost recalificat în cercetaș, iar noua noastră locație era orășelul Ivankovo, situat la vreo 7 kilometri de Cernobîl, localitate de unde se vedeau ruinele fumegânde ale centralei atomice. Misiunea noastră era să dezinfectăm și să dezactivăm utilajului tehnic din zonă. Personal am fost acolo 55 de zile (media printre lichidatorii din Republica Moldova fiind de 62,5 zile — V.C.), iar după ce am luat „doza” de radiație, am revenit acasă, la Soroca. Unii au stat acolo și mai mult — 2-3 luni”, ne-a spus Grigore Calistru, care astăzi este și președintele Asociației Obștești „Uniunea Cernobîl din raionul Soroca”.

FAPTE DESPRE CATASTROFA DIN CERNOBÎL

  • Catastrofa s-a produs la 26 aprilie 1986, iar focarul nu a putut fi stins decât pe 13 mai 1986. Praful și focul care s-au ridicat până la 2 km, au aruncat în mediul înconjurător peste 40 de elemente radioactive și gaze rare, cca 156 tone de produse suprimate. Cantitatea de materiale radioactive răspândite în atmosferă a fost de 200 de ori mai mare decât cea de la Hiroshima și Nagasaki.
  • Cea mai afectată de catastrofa nucleară a fost Belarus. Circa 70% din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei țări, fiind contaminate 20% din suprafețele împădurite ale republicii şi 6 000 km² de terenuri arabile; 109 000 de persoane au fost evacuate din zona periculoasă.
  • Principalele localități afectate, Pripiat (cu o populație de 50 mii de oameni) și Cernobîl (cu o populație de 14 mii de locuitori), pe parcursul zilelor 26 și 27 aprilie 1986 au dus o viață cotidiană obișnuită. În Pripiat, de exemplu, s-au organizat două nunți, oamenii plecau la pescuit etc. În prima zi a catastrofei de la Cernobîl, locuitorii Pripiatului au fost iradiați cu o cantitate de 50 de ori peste limita admisă.
  • Autoritățile sovietice au mușamalizat tragedia. Doar atunci când experții care monitorizau centralele Suedia și Finlanda au raportat nivelul ridicat de radioactivitate purtată de vânt, Kremlinul a fost nevoit să recunoască accidentul.

Potrivit oamenilor de știință din Republica Moldova, elementele chimice pătrunse în atmosferă acum 30 de ani, urmare a avariei de la Cernobîl, nu mai prezintă pericol pentru fauna şi flora noastră. Investigaţiile din ultimii ani demonstrează însă că nivelul metalelor grele din solul Republicii Moldova a rămas acelaşi ca în primele luni după accident. „Cel mai mult a avut de suferit nordul ţării, inclusiv raionul Soroca unde norul radioactiv s-a aşezat cu un strat mai gros. Nivelul radiaţiei depăşea norma de 1,5-2 ori. Influenţa a fost asupra mediului ambiant şi asupra solului, faunei şi florei”, susține un reprezentant al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Conform informațiilor furnizate de autoritățile de mediu din Republica Moldova, accidentul nuclear de la Cernobîl nu a afectat substanțial mediul ambiant şi agricultura din Moldova. Chiar dacă norul radioactiv a fost adus de vânt şi deasupra ţării noastre, substanţele chimice şi radioactive care au nimerit în solul şi apele freatice au avut un efect de scurtă durată asupra naturii în regiunea noastră.
Substanţele radioactive şi metalele grele au ajuns deasupra Moldovei după 12 zile de la producerea accidentului. Rezultatele cercetărilor de laborator (efectuate de instituțiile specializate naționale) privind evoluția radioactivității în depuneri atmosferice și în apele de suprafață arată că nu au fost înregistrate poluări radioactive spațiale sau temporale, care să conducă la creșteri semnificative a nivelului de radiații sau care să pericliteze activitățile desfășurate sau ecosistemele de pe teritoriul Republicii Moldova. Principalul poluant al mediului, iodul, s-a dezintegrat complet timp de 100 de zile după accident. În schimb, metalele grele au mai rămas în sol. Stronţiu 90 şi Cesiu 137 — au o perioadă de dezintegrare mult mai mare şi vor dispărea complet din sol peste cel puţin 300 de ani. „Din cei 56 de participanți la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobâl, 42 suntem invalizi de grupa I, II și III, iar 13 nu mai sunt în viață. Alte 40 de persoane din raionul Soroca s-au îmbolnăvit și au avut de suferit de pe urma acelei catastrofe nucleare. Până acum, din cele 56 de participanți la lichidarea avariei 13 au decedat (în total pe țară au decedat până acum 867 de lichidatori ai consecințelor catastrofei). În familiile lichidatorilor avariei de la Cernobîl s-au născut, pe parcusrul acestor 33 de ani, 36 de copii, unul dintre care este invalid”, susține Calistru.

Odată reveniți acasă, lichidatorii nu au fost lăsați în voia sorții. „Ar fi incorect să spunem că statul ne-a abandonat”, susține Grigore Calistru. URSS, pe timpul căreia s-a produs catastrofa, nu mai există, iar țările care au avut de suferit, în special Belarus, Ucraina, Federația Rusă și Republica Moldova, au creat legi care protejează cumva persoanele care au nevoie de reabilitare fizică și psihică. „Evident că există loc și pentru mai bine, dar înțelegem că în jurul nostru sunt și alte probleme, la fel de stringente ca ale noastre… În 1991 eu personal am fost la un control general al sănătății la Kiev, unde am avut parte de cel mai bun tratament, fiind examinat de cei mai buni doctori. În fiecare an avem posibilitatea să ne întremăm sănătatea la sanatoriile din Republica Moldova și în secția curativ-sanatorială a Spitalului Guvernului, unde suntem tratați cu cea mai mare atenție. Am și o pensie de invaliditate (gr. I) în mărime de 4500 lei lunar. Consiliul raiona este alături de noi și ne ajută cu ce poate. Ce-i drept, au cam uitat de promisiunea de a înălța un monument dedicat lichidatorilor avariei de la Cernobîl”.
Jrnalistul italian Wladimir Tchertkoff, care a cules mai multe mărturii din localitățile din nordul Ucrainei și din sudul Belarusului, a denumit Cernobîlul, în mod generic, „Gulag atomic”, iar scriitoarea belarusă Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, consideră Cernobîlul „colapsul Uniunii Sovietice”. Ca o ironie a sorții, sub aspect etimologic, „Cernobîl” în limba ucraineană înseamnă „pelin”.

La decontaminare au participat aproximativ 800 mii de oameni din mai multe țări, inclusiv 210 unități militare, cu un efectiv de 340 mii de militari, ingineri și tehnicieni.

  • În Ucraina, numărul „lichidatorilor” constituie 120 mii de persoane. După cinci ani de la catastrofă, aproximativ 10 mii de „lichidatori” și-au pierdut viața.
  • Pierderile financiare generate de catastrofa de la Cernobâl, până în 1990, se estimează la 9 mlrd. ruble. Belarus alocă anual 9% din PIB pentru înlăturarea consecințelor catastrofei nucleare. Ucraina — 5% din PIB.
  • Din RSS Moldovenească, la înlăturarea consecințelor accidentului de la Cernobîl, au participat 3 500 de persoane. Vârsta medie a participanților la lichidarea consecințelor catastrofei era de 29 de ani.
  • Majoritatea persoanelor sunt din zona de centru a Republicii Moldova (60,6%), din cea de nord — 24,2%, sud — 15,2%. „Lichidatorii” din Moldova s-au aflat la Cernobîl, în medie, 62,5 zile.

Astăzi, nivelul de radiație în zona Cernobîl nu este atât de mare, dar prezența oamenilor acolo nu este lipsită de pericole. Bunăoară, orașul Pripiat, care este cel mai apropiat de epicentrul avariei, este considerat nelocuibil pentru următorii 24.000 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.