Hidrocentralele – o amenințare pentru râul Nistru

În ultima duminică a lunii mai este marcată ziua Nistrului. În preajma “sărbătorii” râului, care a jucat și mai joacă un rol foarte important în viața Sorocii și a sorocenilor (și nu doar a lor) ne-am propus să scriem despre situația în care s-a pomenit Nistrul. Acum vreo șase decenii Nistrul a fost împărțit în două odată cu construcția hidrocentralei de la Dubăsari. Mai târziu au fost construite altele mai sus de Naslavcea, iar de atunci, spun cei cu o experiență de viață mai mare, Nistrul la Soroca nu mai este cel de pe timpuri.

În ultimul timp se discută tot mai des despre proiectul Ucrainei de a construi un complex din șase hidrocentrale pe Nistru, mai sus de barajele existente. Unii vorbesc deschis despre pericolul care-l prezintă această idee pentru Nistru și locuitorii din bazinul fluviului, iar alții mai mult prin culoare sau pur şi simplu tac şi aşteaptă. Atunci când am aflat că Centrul Media pentru Tineri lansează un Media Tur la tema “Construcția hidrocentralelor pe râul Nistru. Efecte și consecințe”, mi-am propus să particip pentru a afla opiniile experților și ale oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului despre râul care ne unește.

Fiind cu un alt prilej în satul Cremenciug din raionul Soroca, localitate așezată pe malul Nistrului, am încercat să aflu opinia unora dintre localnici despre planurile de construcție a celor șase hidrocentrale pe Nistru.




“Nu-i bine să construiască alte hidrocentrale, că dacă se rupe vreuna şterge toate aceste sate de pe pământ, îmi zice Tatiana Cozac. Eu am trăit chiar pe mal, iar într-un an s-a auzit că s-a rupt barajul. Nu ştiam cum să-mi grămădesc copiii şi unde să-i duc. Am fugit apoi sub mal unde era priponită vaca şi m-am ridicat în deal. Din fericire, a fost o alarmă falsă… Când eram copii, stăteam numai în Nistru. Era apa caldă şi curată, mergeau şalupele pe râu. Dar acum ce, acesta-i Nistru? A rămas o băltoacă murdară şi rece. Acum pe nepoţi nu-i mai las să se scalde în Nistru”.

Și într-adevăr, pe malul râului la Cremenciug am văzut un peisaj frumos, dar cu un Nistru sleit de puteri. Nici tu râu și nici tu iaz. “Din punct de vedere al protecţiei mediului şi a Nistrului eu consider că hidrocentralele nu trebuiesc, îmi spune și Anatolie Pînzaru, primarul comunei Cremenciug. Ele încurcă mediului şi biodiversităţii. Noi am fost martori când s-a construit hidrocentrala de la Novodnestovsk, şi de atunci sătenii nu se mai scaldă în Nistru ca mai înainte, fiindcă apa este mereu rece. În râu sunt mai puţine specii de peşti şi au crescut foarte multe alge. Nistrul s-a mâlit, dar în amintirile mele îl mai ţin minte când malurile erau cu pietriş, şi fundul apei tot, era adânc, avea o albie curată şi navigau motonave pe râu. Eu nu am fost, dar unii săteni spun că sunt locuri unde Nistrul poate fi trecut în picioare. Vara vine un miros urât de la el, iar Nistrul nu mai este ce a fost. Oamenii din sat sunt împotriva construcţiei altor hidrocentrale”.

Am discutat la acest subiect și cu Iuliana Cantaragiu, experta asociației obștești „Centrul Național de Mediu”, care, printre altele, este originară din Soroca. Iuliana Cantaragiu susține că pentru oamenii de pe malurile Nistrului construcţia a încă 6 baraje va aduce multe probleme.

“Pentru cei din Ucraina înseamnă pierderea caselor și pământurilor pe care le dețin, fiindcă orice hidrocentrală presupune inundarea a zeci de hectare de teren, care se află în proximitatea râului, în amonte de baraj. Pentru oamenii din Moldova fiecare baraj nou construit înseamnă un minus în păstrarea vitalității Nistrului. Adică, orice baraj pe un râu presupune captarea unui volum de apă în bazinele de acumulare în amonte de baraj, scăderea debitului, înnămolirea râului, impedimente pentru migrarea peștelui, scăderea volumului de apă în râu și altele. Toate astea duc la scăderea capacității de autoepurare a râului și-l fac mult mai vulnerabil la poluare”.


Iuliana Cantaragiu, experta asociației obștești „Centrul Național de Mediu”:
“Dacă încercăm să vedem tabloul dat mai amplu, atunci, în opinia mea, Republica Moldova are mai mult de pierdut decât un eventual câștig. Afirmația mea vine în contextual conștientizării faptului că apa este cea mai importantă resursă pentru viață. Viața tuturor. Și a oamenilor, și a animalelor, și a păsărilor, și a plantelor. Pentru Republica Moldova apa bazinului fluviului Nistru este cea mai importantă resursă de apă pentru peste 2 milioane de oameni care locuiesc aici. Această apă este utilizată pentru potabilizare, pentru irigare, pentru piscicultură și ulterior pentru agrement. În primul rând, vor fi afectate localitățile care se alimentează cu apă direct din fluviu. Printre acestea sunt municipiile Soroca, Bălți, Chișinău, orașele Rezina, Râbnița, Criuleni, Vadul lui Vodă etc. Să nu uităm de faptul că se dorește extinderea apeductului de la Soroca pentru alimentarea localităților a încă șase raioane din nordul republicii, iar a celui de la Chișinău pentru alimentarea cu apă a localităților din raionul Strășeni și Călărași. În afară de acest aspect, să nu uităm de mii de agricultori din localitățile amplasate de-a lungul fluviului Nistru, care folosesc apa pentru irigare, și dacă nivelul Nistrului va scădea drastic, prioritate se va da potabilizării și nu irigării. Toate aceste lucruri demonstrează importanța fluviului Nistru pentru noi ca resursă de supraviețuire. Și atunci când pun la cântar, ce-i mai important pentru mine: câțiva potențiali kilowați de curent electric care-mi asigură un confort sau apa de băut care-mi asigură existența? Eu voi alege apa”.


În ziua organizării media turului, am fost ghidați de Alecu Reniţă, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova. Expertul crede că dacă se va ajunge la construcția celor șase hidrocentrale pe Nistru, râul ar putea dispărea mai jos de Naslavcea.

“Este sigur că dacă se mai fac șase baraje, la Soroca nu va ajunge nici o cană de apă și nici un strop din apa pe care o vedem mai sus de barajul de la Novodnestrovsc. Barajul a fost construit în ultimele decenii ale secolului XX, a fost un proiect grandoman, un proiect prin care Uniunea Sovietică dorea să demonstreze Europei că are și ea multă putere. Dar nu s-a gândit că, de fapt, prin acest proiect ea distruge Nistrul, fiindcă Uniunea Sovietică era mare, pentru dânsa Nistrul era unul din sutele de râuri. Acum noi înțelegem că, spre deosebire de Rusia sau Ucraina, noi nu avem un alt râu pe potriva Nistrului. În lacul de acumulare de la Novodnestrovsc se află o cantitate uriașă de apă pe care o adună Nistrul și anume peste trei miliarde metri cubi de apă. Trebuie să înțelegem că asta-i viața Nistrului, de aceea lucrurile trebuiesc reglementate, puse la punct, încât acest torent de apă care se adună, această cantitate să curgă uniform prin Nistru. Dacă vom ajunge la un principiu de administrare în comun a Nistrului de către Ucraina și Republica Moldova, noi toate aceste probleme o să le putem rezolva. Este foarte important ca să înțeleagă cei de la Chișinău, cei de la Kiev și cei opt milioane de oameni care locuiesc în bazinul Nistrului că numai în comun putem rezolva această problemă. Dacă se vor aduna la baraje cantități foarte mari de apă, nu o să ajungă apă nici la Chișinău, nici la Odesa, nici la Tiraspol și nici în celelalte orașe care sunt fie pe malul stâng sau drept al Nistrului. Este foarte important să-și asume întreaga responsabilitate și Chișinăul, și Kievul, iar cele șase baraje trebuie scoase cu totul din agenda guvernanților de la Kiev. Este o aventură totală care o să distrugă fluviul Nistru. Cei care văd bani în Nistru trebuie să vadă, în primul rând, apă, cultură, istorie, că acesta este râul ființei noastre naționale, râul devenirii noastre în istorie. Nu pur și simplu am trântit un baraj, punem contorul și numărăm câți kilowați facem și pe de altă parte câți bani adunăm”.


Alecu Reniţă, preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova:
„Unii zic că hidrocentralele au oprit viiturile şi inundaţiile, iar acest lucru este considerat bun. Noi putem să spunem pe baza tuturor expertizelor pe care le-am făcut că hidrocentralele aduc foarte mult rău oricărui râu, nu numai Nistrului. Dar Nistrului în mod deosebit, pentru că ceea ce vedem aici, şi anume la barajul de la hidrocentrala moldo-ucraineană nr.2, apa este reţinută mai sus şi nu ajunge în Nistru, şi nu-i dă putere ca el să fie permanent un râu viu şi puternic. Acest lucru este mult mai important decât o inundaţie provizorie. Să fim serioşi, o inundaţie vine odată la zece ani şi nu inundă decât pe cei care au trecut linia roşie şi au coborât acolo unde nu trebuiau să-şi facă o casă. Noi, ecologiştii, chiar dacă pare puţin ciudat, suntem pentru inundaţii, suntem pentru viiturile de primăvară şi toamnă, fiindcă viiturile sunt respiraţiile unui râu viu. Iar după ce trec inundaţiile, orice om care locuieşte pe malul Nistrului ştie că râul devine altul, devine puternic, are forţă şi învie pentru o perioadă de câţiva ani. Trebuie să înţelegem foarte clar că noi, oamenii, avem legile noastre, iar râul are legile lui şi nu putem noi adapta râul după legile omului, ci noi trebuie să ne adaptăm la legile Nistrului, fiindcă el este cel care ne dă cana de apă. Ca Nistrul să aibă permanent puterea necesară şi naturală de apă este nevoie să aibă nu mai puţin 200-250 metri cubi pe secundă, astăzi noi nu deţinem încă informaţia, dar din ceea ce ştim rar când ni se dă 100-130 metri cubi”.


Citiți continuarea în https://observatorul.md/social/2018/06/03/47322_hidrocentralele-o-amenintare-pentru-nistru-ii

Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Încurajarea tinerilor să devină cetățeni activi”, implementat de IREX Europe și AO „Centrul Media pentru Tineri”, cu susținerea financiară a Uniunii Europene. Opiniile exprimate în acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene.

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Vadim Șterbate
Licenţiat în jurnalism și Master în Științe ale Comunicării, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova Reporter la Revista Tinerilor Români de Pretutindeni „ACUM” (2002), Reporter la Publicaţia Periodică “Observatorul de Nord” (2002 – 2009, 2014-prezent), Reporter şi prezentator la Studioul de televiziune “Sor-TV” (2002 –2009), Reporter la “Jurnal TV” - Departamentul Ştiri, “Jurnal de Weekend” și “Asfalt de Moldova” (2009 – 2011), Reporter al emisiunii “Prima Oră” la “Prime TV” (2011- 2014)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.