Drumul sinusios către intregrarea în comunitate

0
36

După ce se simt nedreptățite de soartă, persoanele cu nevoi speciale suportă o și mai mare nedreptate atunci când  societatea le lipsește de șansa de integrare în comunități.

Persoanele cu dizabilități, internate în instituții rezidențiale, ar putea mai lesne să se reintegreze în comunitățile din care provin, dacă, la nivel local, ar exista servicii de sprijin, cel puțin pentru perioada de adaptare. Deocamdată, puținele servicii care există, cum ar fi locuința protejată și casele comunitare, dezvoltate cu suportul unor organizații neguvernamentale, nu sunt în măsură să cuprindă majoritatea persoanelor apte pentru traiul în comunitate.

Marin Andronache. Foto: CIJM

Benefiicile integrării în comunitate și schimbările produse la scurt timp de la dezinstituționalizare pentru persoanele care mulți ani au cunoscut doar pereții internatelor, sunt mai mult ca evidente. Este și cazul lui Marin Andronache cu care acum câțiva ani discutam la Internatul pentru copii cu dizabilități mintale din Orhei. De trei ani tânărul își trăieste viața în orașul Florești, fiind plasat, împreună cu alți trei tineri, în serviciul Locuință protejată, susținut de Asociația Keystone Moldova. Cum s-a schimbat viața tânărului în cei trei ani, după internat, aflăm chiar de la el: „Ei, viața mea s-a schimbat tare mult. M-am învățat a face mâncare, mergem singuri la cumpărături, avem acces la internet, telefon. Nu ne mai temem să vorbim. Ne gestionăm singuri banii. Nici n-am bănuit cândva că voi avea prietenă. Acum vreau să-mi fac familie, să trec cu traiul de o parte. Acum putem vorbi despre drepturi, când eram la internat nici nu știam de drepturi. E mare diferența. Și e foarte bine în comunitate”.

Serviciul Locuință protejată a fost dezvoltat de Keystone Moldova și preluat de autoritățile locale, care acordă asistență persoanelor cu nevoi speciale, care provin din instituții rezidențiale. Pentru început sunt procurate și amenajate  locuințele unde, ulterior sunt plasate persoanele dezinstituționalizate. Un asistent local și experți din societatea civilă îi ajută pe cei incluși în acest serviciu în perioada de adaptare, inclusiv și cum să-și drămaluiască banii din alocații și indemnizații, să-și găsească un loc de muncă, după care sunt lăsați pe cont propriu. În locuințele protejate și casele comunitate, de regulă, sunt plasate persoanele care nu au familii sau au pierdut legătura cu familia, ne spune Parascovia Munteanu, de la organiația Keystone Moldova: „Inițial ne-am concentrat atenția pe integrarea în familii,dar am constatat că există multe persoane care nu au familie sau au pierdut familia și pentru care familia e comunittea de la internat și atunci am căutat soluții pentru dezvoltarea servicilor de intergrare în comunitate. Cu suportul organizațiilor donatoare, cum  ar fi Soros Moldova și Uniunea Europeană, am dezvoltat aceste servicii și acum persoanele cu dizabilități dezinstituționalizate trăiesc la fel ca și oamenii din comunitatea respectivă”.

Ion Gulica. Foto: CIJM

Totuși, nu toate persoanele din cele patru instituții psiho-neurologice din R.Moldova, apte de a duce un trai normal în comunitate, pot fi dezinstituționalizate. La Internatul psihoneurologic din Bădiceni, Soroca, din cele 420 de persoane internate, 60 sunt total apte de a trăi și munci întro localitate, însă doar 6 persoane vor putea merge în curând întrun serviciu de plasament în comunitate. Directorul acestei instituții, Ion Gulica, spune că deși statul cheltuie anual cel puțin 50 de mii de lei pentru întreținerea unei persoane în internat, nu există un mecaninism clar pentru ca acești bani să fie direcționați pentru serviciile destinate integrării în comunitate a persoanelor cu dizabilități, care provin din internate. Încercările administrației instituției de a găsi locuințe pentru persoanele care pot locui în comunități s-au lovit de indiferența administrațiilor publice locale sau chiar de refuzul autorităților de a accepta persoane cu dizabilități în localitățile lor, spune Ion Gulica: „În decembrie anul trecut am procurat prima casă, care va fi ca locuință potejată,  unde vor merge 6 dintre beneficiarii noștri. Din pacate comunitate nu este pregătită să-i primească. Chiar de la bun început, când am găsit casa aceasta în Zgurița, primarul nu a fost de acord, ne-a zis că ei sunt împotriva ca în localitatea lor să vină persoane cu dizabilități. Toți consilierii au semnat o scrisoare căstre Ministerul Muncii prin care cereau să nu accepte aceste persoane, dar până la urmă am reușit să cumpărăm casa, acum se fac reparațiile necesare”.

Convenția Națiunelor Unite privind persoanele cu dizabilități, pe care R.Moldova a ratificat-o acum șapte ani, garantează persoanelor cu nevoi speciale drepturi egale în raport cu toți cetățenii, incluisv dreptul de a participa la luarea deciziilor în chestiuni ce îi vizează. În aprilie curent, Republica Moldova va raporta la Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități despre progresele înregistrate în punerea în practică a Convenției ONU.

Materialul a fost difuzat în cadrul Rubricii Dreptul Tău, la Radio Europa Liberă și poate fi audiati aici.

Cornelia Cozonac

Sursa: investigatii.md

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.