Omul şi Artistul care a intrat în istoria Teatrului Naţional de la Bălţi

Pe 1 septembrie a. c., maestrul Anatol Pînzaru, remarcabil actor, regizor, om de cultură şi teatru, ar fi împlinit 80 de ani. S-a născut în s. Pârliţa. A coborât în mormânt prematur, dar a lăsat în urmă valori artistice incomensurabile. Artistul cu literă mare a uimit contemporanii săi prin calitatea de a pătrunde original, multicolor în esenţa operei dramatice, de a construi spectacole scenice arhetipice şi de a duce după sine trupa de actori.

Despre Anatol Pînzaru, Artist al Poporului, pot fi scrise opere fără sfârşit. Fiecare spectacol, montat de acest minunat regizor, reprezenta o etapă în istoria Teatrului Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi şi a teatrului basarabean în genere. Era capabil să definească cu precizie conceptul său regizoral, formula exact sarcinile fiecărui actor angajat în spectacol şi a personalului tehnic-artistic, insista permanent şi fără compromis intrarea actorului în rol încă din faza lecturi materialului dramaturgic, colabora strâns cu actorii distribuiţi în roluri, ascultând cu mare atenţie părerile fiecăruia, însă, odată ce se lua decizia finală, devenea feroce întru materializarea neclintită a celor concepute. Acesta a fost regizorul Anatol Pînzaru şi stilul său personal de realizare a operelor scenice.

Anatol PanzaruIniţial învaţă la şcolile din Pârliţa şi Parcani de sub coastele Sorocii, pe care le finalizează în 1955. Face o încercare nereuşită de a cuprinde arta teatrală. Munceşte sârguincios, precum era educat de părinţi şi tradiţia satului natal, în colhoz, apoi este promovat în calitate de instructor la Comitetul raional Soroca al comsomolului. Însă rămâne dominat incurabil de ideea teatrului. Din ziarul Tinerimea Moldovei (19 aprilie 1957) află că Teatrul rus din Bălţi organizează un concurs pentru o trupă de actori de limbă română, la care participă o mulţime de tineri, dar au fost selectaţi numai 25, printre care şi dânsul. Cel dintâi colectiv al trupei era compus din Mihai Volontir, Veronica Sauca, Ala Cazacu, Vasile Bodorin, Vasile Buzatu, Gheorghe Cincilei, Valentina Ghiţac, Victor Ciutac, Maria Coban, Alexandru Morarenco, Iulian Codău, Teodor Osoianu, Efim Lazarev, Petru Rainov, Elizaveta Guzun, Vasile Neagu, Matei Smeşnoi, Ion Muzâca, Mihai Ciobanu, Lidia Voleanschi, Paulina Potângă, Lidia Noroc (aceasta îi devine consoartă fidelă), dintre care o bună parte devin maeştri iluştri de teatru şi cinema.

În teatrul bălţean face câteva roluri memorabile, dar setea de carte şi dorinţa de a pătrunde adânc în teatru face să se înscrie la Facultatea Regie a renumitului ГИТИС (Institutul de Stat al Artei Teatrale) din Moscova. În calitate de profesor l-a avut pe celebrul regizor, profesorul universitar Andrei Goncearov, pedagog al renumiţilor regizori ruşi Д. Спиваковский, Н. Сличенко şi А. Славутский; lituanianul Э. Някрошюс; azerul A. Mambetov ş. a. Aici tânărul basarabean absoarbe cu nesaţ teoria şi practica teatrului contemporan. A rezultat spectacolul de licenţă Sabia lui Damocles (1965) după piesa lui Nâzım Hikmet, obţinând aprecieri înalte în mediul academic şi de critică teatrală.

După aceasta maestrul montează cca 80 de spectacole la Bălţi, Cahul, Turda (România). Pe parcursul anilor, în calitate de regizor al trupei moldoveneşti, prim-regizor al Teatrului Naţional „V. Alecsandri”, a adus în scenă piese dramatice semnate de autori clasici şi contemporani români de pe ambele maluri ale Prutului, dramaturgi occidentali şi ruşi. A colaborat în contact direct cu A. Strâmbeanu, A. Marinat, Gh. Malarciuc, A. Busuioc, P. Cărare, A. Cibotaru. Sub bagheta sa au fost montate douăsprezece piese de Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, M. Ştefănescu, B. P. Hașdeu, precum şi cinci lucrări semnate de autori contemporani din România. Anatol Pînzaru, susţinut de Anatol Ursu, secretar literar, traducător şi membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, propune pentru aprobare direcţiei teatrului şi consiliului artistic opere dramatice de calitate şi actuale ca tematică scrise de autori sovietice — A. Vampilov, V. Rasputin, V. Şukşin, N. Dumbadze, Gh. Hugaiev, A. Arbuzov, V. Maslov, A. Ghelman şi alţi dramaturgi. Lumina rampei bălţene în regia lui A. Pînzaru au văzut scrierile lui E. de Filippo, A. Ostrovski, Erich Maria Remarque, G. Figueiredo, J. Anouilh, Massimo Dursi, J. B. Molière .

De remarcat că A. Pînzaru rămâne un adept subtil al dramaturgiei basarabene, contribuind astfel la dezvoltarea acestui gen literar. În mod rafinat adaptează la scenă aceste scrieri, de parcă le redă o a doua viaţă. În genere, a fost un expert select în tratarea scenică a pieselor dramatice. Spre exemplu, G. Figueiredo în Esop investeşte multă satiră. Anatol Pînzaru însă produce un spectacol tragic. Exemple similare sunt şi în alte spectacole. Pavel Pelin, unul dintre cei mai redutabili critici teatrali, echivala opera protagonistului nostru cu un „zidar neobosit al artei teatrale…”.

Diapazonul regizoral al lui A. Pînzaru include genuri şi stiluri artistice variate. Deseori invita regizori, pictori, maeştri de balet din afară, precum ar fi: Victor Gherlac, Valeriu Cupcea, Ion Sandri Şcurea, Nadejda Aroneţkaya, Boris Hijneac, Rem Baier, Ivan Pinaev, Victor Drumi, Constantin Balan, Boris Sokolov, Leonid Pincevski, Aleksandr Bihman ş. a. Pe aşa cale, scena teatrului bălţean a s-a îmbogăţit cu spectacole după piesele semnate de Maxim Gorki, Bertolt Brecht, Jānis Rainisşi alţi autori străini.

Bălţenii păstrează vie memoria Omului şi Artistului Anatol Pânzaru. O stradă, nu departe de blocul unde a locuit maestrul, îi poartă numele. Poşta Moldovei pe 1 septembrie curent a lansat un timbrul (10 000 ex.) consacrat renumitului artist.

Amplitudinile activităţii prodigioase a lui A. Pînzaru includ atenţie sporită itineretului artistic. În 1971 Teatrul a obţinut promoţia comediei muzicale al Institutului de Arte „Gavriil Muzicescu” pregătită de V. Gherlac cu două operete — Silva de Emmerich Kalman şi Valsul Sevastopolului de Isaak Dunaevsky. În vederea deschiderii unei trupe de operetă (comedie muzicală), conducerea administrativă şi artistică a teatrului a studiat experienţa Teatrului de operetă din Odesa şi muzical-dramatic din Cernăuţi. În acest temei au intervenit modificări în statele teatrului — dirijor-şef, 16 orchestranţi, concertmaiştri etc. În calitate de dirijor a fost angajat Pavel Goia. Însă regimul de atunci a sistat noua orientare a teatrului, act catalogat negativ de teatru. A. Pânzaru a găsit loc potrivit pentru aceşti tineri înzestraţi muzical, li se încredinţau roluri centrale în spectacole, mai cu seamă în cele muzicale. Maestrul avea vocaţia unui pedagog veritabil. Pe drept atesta prof. univ., dr. hab. A. Dănilă că regizorul bălţean avea „un mare suflet, iubea oamenii, avea o plăcere când îi putea ajuta”.

Sorocenii trebuie să mai ştie că pământeanul lor a fost un familist excepţional. Îşi iubea soţia, Lidia Noroc-Pînzaru, Artistă Emerită, copiii Ala şi Anatol junior, ginerele Bujor Popuşoi, colonel al Armatei Naţionale, nora Camelia, nepoţelele Laura-Felicia, Camelia, Saşa-Sonia şi Sofia-Elena. În mediul acesta maestrul îşi găsea refugiu, linişte sufletească şi acumula energie fizică, artistică şi spirituală ca în ziua următoare, dis-de-dimineaţă să-şi continue activitatea regizorală, umanistă. În linii mari, pe aici trece viaţa şi activitatea Omului de cultură şi teatru Anatol Pânzaru.

Dr. Teo-Teodor MARŞALCOVSCHI, Om Emerit,

primul director al TNVAB Constantin STAVRAT, Artist al Poporului,

TNVAB Conf. univ. Valentin JITARU, redactor literar al TNVAB

Comentarii

1 comments

Lasă un răspuns

*