Care este diferenţa dintre Angela Davis şi Ilan Shor?

Pentru acei, care nu ştiu sau au uitat cine sunt aceste două personaje, sunt obligat să fac următoarele precizări: Angela Yvonne Davis este o apărătoare a drepturilor omului din SUA, pedagog, sociolog, activistă marcantă a mişcării comuniste, scriitoare. S-a născut într-o familie săracă şi toată viaţa şi-a dedicat-o apărării intereselor celor săraci. În anii 70 ai secolului trecut a avut legături strânse cu Mişcarea “Panterele negre”, fapt pentru care a fost arestată în ţara sa, dar susţinută “frenetic” de toată “lumea progresistă”… Ilan Shor este un om de afaceri milionar din Republica Moldova, care actualmente este primar al oraşului Orhei. La nici 30 de ani împliniţi deţine mai multe afaceri şi este patron al echipei de fotbal FC Milsami.

La vârsta de 13 ani avea prima afacere proprie, la 14 ani a “căpătat” (cum zice chiar el într-un interviu) prima sa maşină, un Peugeot-406, iar la 16 ani deţinea o minitipografie. Numele lui este legat, într-un fel s-au altul, de aşa coloşi cum ar Banca de Economii sau Aeroportul Internaţional Chişinău. În prezent se află în izolatorul CNA, fiind învinuit de escrocherii în proporţii deosebit de mari şi spălare de bani, dar este susţinut “frenetic” de locuitorii oraşului Orhei, care cer eliberarea necondiţionată a edilului lor. De altfel, “susţinerea frenetică” este unicul lucru, care îi face “asemănători” pe cei doi, în rest fiind doar “diferenţe”…

Pe când eram elev în clasele primare am participat, alături de alţi copii, la o adevărată campanie de susţinere a Angelei Davis, crezând cu sinceritate că şi vocea mea va fi auzită şi că “imperialiştii americani” vor elibeara-o din închisoare. Doamne, ce mândru mai eram de faptul că pot şi eu să salvez pe cineva şi să pun umărul la sprijinirea unei cauze atât de nobile! Nici prin gând nu-mi trecea atunci că lucrurile ar putea sta altfel şi că cineva mă manipulează cu atâta îndemânare (bineînţeles, astfel de “materii înalte” nici nu erau la îndemâna unui copil). Numai elevii clasei noastre, urmaşi demni ai lui Pavlic Morozov şi Boris Glavan, i-am trimis Angelei 36 de colete pline cu mere şi nuci! Eu, pe lângă acestea am mai pus în colet şi două ruble (bani mari pe atunci – puteai cumpăra 12 pâini şi doi covrigi!) pentru “a-i uşura suferinţa”. Ţin minte şi adresa, care am scris-o pe colet cu propria mânuţă –  “SUA. Angelei Davis de la Victor Cobăsneanu”. Acum, de la înălţimea anilor trăiţi, îmi dau seama că era vorba de nişte exerciţii ideologice foarte simple, dar foarte efective care, cu părere de rău, mai sunt utilizate şi în prezent. Altfel, după acea campanie au urmat atâtea altele – “în susţinerea săracilor şi oropsiţilor din toată lumea”, “în apărarea cutare sau cutare erou naţional”, “în condamnarea cutare sau cutare dictator”, “în studierea cutare sau cutare limbi” sau “ de promovare a decadei mâinilor curate, în sensul direct al cuvântului, dar nu în materie de a lua mită” (de parcă mâinile trebuie să fie curate doar zece zile, ş.a.m.d.

Astăzi simt fiori în spate când văd cum zeci şi mii de orheieni, sfidând realităile protestează, cerând organelor de drept să-l elibereze pe Ilan Shor, fiindcă este un bun gospodar, fiu, tată şi soţ. Şi mai mult mă întristează faptul că aceşti oameni vin la miting de bună voie şi nesiliţi de nimeni (cum se mai întâmplă în atâtea alte cazuri), crezând cu sinceritate că cauza lor este dreaptă şi că ceea ce i se întâmplă lui Shor este nimic alrceva decât o cruntă nelegiuire.  Mă miră faptul că aproape pe niciunul din ei nu-l interesează de unde a luat “iubitul lor primar” 250.000.000 de euro, ca să-I dea mită lui Filat, nu-l interesează de unde vin banii, care au menirea să transforme Orheiul într-un veritabil Niu-Vasiuki, nu ştie şi nu vrea să ştie ce-i aia conflict de interese şi nu înţelelege că toată această “prosperitate” ar putea, cum zice moldoveanul, “să le iasă cândva pe ochi”. Ba mai mult, aproape că nu sunt auzite glasurile celor, care nu s-au lăsat duşi de val, care îşi dau seama pe ce lume trăiesc şi care înţeleg că, în condiţiile unei Republici Moldova sărăcite până la zdrenţe, nu poate fi construit… comunismul într-un oraş luat aparte.

Nu vreau să par răutăcios şi nici să creadă cineva că doresc să sufere oameni nevinovaţi, numai pentru a satisface careva interese şi ambiţii. Departe de mine asftel de gânduri, dar măcar câte-odată trebuie să stăm strâmb şi să vorbim drept – într-o societate cu adevărat liberă şi democratică, într-un stat în care domină principiul prezumpţiei nevinovăţiei, dar nu haosul şi dezmăţul ultimul cuvânt trebuie să aparţină justiţiei, dar fără presiune şi influenţe dinafară. Şi dacă acest ultim cuvânt va fi în folosul lui Ilan Shor atunci nu ne va rămâne decât să le urăm orheienilor izbândă în nobila lor misiune de a demonstra că şi “cu o rândunică se face primăvara”, iar dacă se va întâmpla ceea, la ce nimeni din ei nu vrea să creadă nu le va rămâne decât să se consoleze cu gândul că “ulciorul nu merge de multe ori la apă”.

Şi încă ceva. Faptul că coletul meu cu nuci şi mere nu a ajuns la Angela Davis (dar eu sunt convins de acest lucru) este o “tragedie” personală, iar dacă se va demonstra că apărătorii lui Ilan Shor nu au dreptate, atunci vom avea dreptul să vorbim despre o tragedie în altfel de proporţii…

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About Victor Cobăsneanu
Redactor-șef al ziarului „Observatorul de Nord”, câştigător în topul „10 jurnalişti ai anului”.

Lasă un răspuns

*