Monumente distruse de stat (IV)

0
50
Schimbarea la față a unei clădiri de epocă

În Republica Moldova avem câteva mii de monumente ocrotite formal de stat. Unele sunt monumente arheologice ori de istorie, altele de arhitectură sau artistice. În raionul Soroca sunt înregistrate 411 monumente (mai sunt însă şi unele scăpări, căci nu toate au fost incluse în registrul monumentelor), dintre care 193 de categorie naţională şi 217 categorie locală. Dintre acestea 160 sunt monumente arheologice, 70 istorice, 78 arhitecturale, 15 de artă şi restul mixte. Toate acestea sunt parte a patrimoniului nostru naţional şi au fost luate doar pe hârtie sub ocrotirea statului.

(Începutul în ediţiile precedente – https://observatorul.md/social/2016/05/10/13001_monumente-distruse-de-stat-1,https://observatorul.md/social/2016/05/17/13180_monumente-distruse-de-stat-2, https://observatorul.md/social/2016/05/27/13603_monumente-distruse-de-stat-iii )

Legea imperfectă şi dezinteresul unor funcţionari, ba chiar al statului în ansamblu, transformă procesul de ruinare a monumentelor de patrimoniu dintr-o problemă sporadică într-un fenomen național. Și dacă multe dintre edificiile de patrimoniu sunt protejate doar prin includerea lor în registrul monumentelor, altele nici nu au fost incluse în această listă. Această soartă o are și fostul Seminar pedagogic din Soroca, care s-a transformat în Școala normală de Învățători. În comunicarea ştiinţifică “Şcoala Normală “Petru Maior” din Soroca”, realizată de Nicolae Bulat, aflăm mai multe detalii istorice despre această clădire. “De la începuturile sale, școala avea să activeze într-un local închiriat. Paralel, în cadru școlii a fost deschisă și o clasă a Școlii de Aplicație. La 29 octombrie 1912, are loc deschiderea oficială a Seminarului pedagogic. Lecțiile se petreceau în localuri închiriate — casa Belicov, casa Iaroțki, clădirea destinată special pentru Seminarul pedagogic era în proces de construcție. După Unirea Basarabiei cu România, Seminarul pedagogic își continuă activitatea, instituția fiind cunoscută ca Şcoala Normală „Petru Maior”.

Victor Vîsoţchi, șeful Oficiului cadastral teritorial Soroca:

În articolul 24 al Legii Cadastrului este prevăzut ca noi să indicăm doar: numărul cadastral al terenului, al construcţiei sau al încăperilor izolate care fac obiectul înregistrării la capitolul respectiv, modul de folosinţă a bunului imobil, locul amplasării şi adresa, date privind tipul hotarelor, suprafaţa totală a bunului imobil şi servitutea constituită pentru uzul sau bonitatea bunului imobil. Restul la noi în lege nu scrie. Dar eu cred că ar fi bine să fie modificată legea de Parlament, ca Legea Cadastrului să ne oblige să facem şi înscrierile date cu privire la apartenenţa bunului la patrimoniul ocrotit de stat.

Din motive necunoscute clădirea Școlii normale de Învățători nu este inclusă în registrul monumentelor ocrotite de stat, la fel ca “blocul nou” ce a fost construit în partea din deal a orașului. Între timp, noii proprietari ai acestor clădiri le-au reparat, deși ar fi fost cazul ca ele să fie restaurate exact așa cum au fost inițial. Clădirea de pe str. M. Eminescu, 13, în care s-a deschis o stomatologie, a fost acoperită cu faianță, ceea ce nu este potrivit pentru o clădire de epocă. “Nouă nu ne-a spus nimeni la Cadastru că această clădire este monument, ne-a declarat Eduard Romanciuc. Nici în actele primite de la ei nu este menţionat că am achiziţionat un monument ocrotit de stat. Nici fostul proprietar nu mi-a spus nimic de statutul clădirii. Am aflat de la arhitectul oraşului, ne-a spus după ce pusesem deja teracota. Să fi ştiut făceam altfel, am fi acţionat în conformitate cu legea”, zice proprietarul.

Foto 28.jpg
Școala normală de învățători

Și blocul de alături, de pe strada M. Eminescu, 11, este în proces de reparație. Deși nici în acest caz nu există o autorizație a arhitectului orașului, noua față a clădirii notariatului păstrează parțial aspectul de epocă. Radu Boldescu ne îndeamnă să așteptăm până reparaţia va fi finisată. “Faţada veche se risipea şi cădea pe jos, iar noi ce trebuia să facem? Eu nu o restaurez, doar am tencuit-o şi o fac fix aşa cum a fost. Noi am cumpărat o clădire în care a fost grădiniţa, acoperiş nu avea, nimic nu avea, era un dezastru. Acum, când deja vrem să facem ceva frumos, apar probleme”, zice notarul.

Din comunicarea ştiinţifică “Şcoala Normală “Petru Maior” din Soroca”, realizată de Nicola Bulat, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie Soroca:

“Administrația Județului Soroca mereu a insistat către instituțiile administrative superioare la deschiderea unui seminar pedagogic la Soroca. La 12 februarie 1910, Consiliul Județean /Zemstva Soroca, conform raportului Direcției Zemstvei Soroca din 30 septembrie 1909, decide de a relua adresările sale față de Zemstva gubernială referitor la vechea problemă — deschiderea unui Seminar pedagogic la Soroca. Duma orășenească/Primăria Soroca reconfirmă disponibilitatea de a aloca 10 mii de ruble și 6-7 desetine de pământ, iar pe de asupra, libera extragere a materialelor de construcție din carierele orașului. Primarul orașului Soroca Nicolae Soltuz, pe atunci membru al Dumei de Stat, intervine personal la Ministerul Instrucțiunii Publice în privința deschiderii Seminarului pedagogic la Soroca. Insistența sorocenilor a fost în cele din urmă răsplătită. Inspectoratul școlilor din Basarabia informează că s-a aprobat înființarea seminarului pedagogic, alocându-se și 17400 ruble pentru începerea lucrărilor”.

Mulți proprietari, chiar și ale monumentelor ocrotite de stat, nici nu știu că edificiile lor au statut de patrimoniu. Și nici nu au de unde să cunoască, dacă specialiştii de la Cadastru nu dețin Registrul monumentelor și nici nu sunt obligați să facă asemenea însemnări. “Proprietarii au dreptate, fiindcă la noi nu se înregistrează clădirile ca monumente istorice, afirmă Victor Vîsoţchi șeful OCT Soroca. Nici măcar Muzeul de Istorie nu este înregistrat în baza noastră şi este menţionat doar că-i o construcţie de cultură şi agrement, dată în arendă Secţiei Cultură şi Turism, iar proprietarul terenului este Consiliul Raional”. Cu toate acestea, Legea nr. 1530 privind ocrotirea monumentelor, în capitolul II, articolul 14 stipulează că “Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere”.

(Continuare — în ediţia viitoare…)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.