La 18 aprilie 1992, în războiul dintre Rusia şi Republica Moldova au fost împuşcaţi mişeleşte sorocenii Iurie Levandovschii, Valeriu Popuşoi şi Valentin Rusu.
Iurie era şofer pe ambulanţă şi împlinise abia 25 de ani. Avea două fete gemene de aproape trei ani, Irina şi Marina, iar pe fiica Iulia soţia Ludmila a născut-o la puţin timp după tragicul eveniment. An de an, (doar) membrii familiei vin la mormântul eroului pentru a-i cinsti memoria. Iurie a fost unicul copil din familia lui Andrei şi a Elenei Levandovschii. “Eu auzisem dimineaţa la radio că au fost împuşcaţi trei băieţi, felcerul, şoferul unei ambulanţe şi al unui autobuz, dar nu au spus că sunt din Soroca, îmi zice Elena Levandovschii. Pe urmă au venit acasă şi mi-au adus această veste. Soţul plecase în deplasare în Rusia şi s-a întors sur la cap. Nouă oficial nu ne-a spus nimeni nimic ce a fost acolo. Am aflat mai pe urmă de la medicul care era cu ei şi care a scăpat viu, că ei stăteau în salvare şi mâncau, dar la un moment dat au început a împuşca până maşina ceea era numai borţi. Nu ştim cine a împuşcat în ei, dar cui îi trebuieşte să caute? S-au umplut unii buzunarele, sunt bogaţi, au cu ce trăi şi nu se mai uită la noi”.
Au trecut aproape trei decenii de la acel război, iar statul pentru care au luptat copiii, soţii şi taţii lor i-a uitat pe ei, dar şi pe cei care şi-au sacrificat viaţa pentru apărarea Patriei.