Cum au ajuns victimile să-și apere răpitorii? Există o teorie întreagă în privința acestui sindrom. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Să le luăm pe rând: mai întâi vârfurile ”conducătoare” au prăbușit rubla, lăsând sute de mii de cetățeni fără economiile de o viață și năruirea unui vis, apoi au pus pe butuci toată industria lăsând pe drumuri zeci de mii de oameni, care se credeau asigurați, credeau că au un viitor, colac peste pupăză locuitorilor de la sate li s-a dat pământ după ce ”stăpânii” colhozurilor au vândut tehnica, șeptelurile de animale și au distrus orice urmă de mijloace fixe. Cu alte cuvinte populația a fost supusă unui genocid economic nemaipomenit. Cei mai tineri și-au luat traista în băț și au pornit în pribegie. Cei rămași acasă au devenit victimile noii oligarhii care s-a desprins din nomenclatura comunistă. Ca să fie bătaia de joc deplină, ni se lua curentul electric, ne lăsau fără căldură prin case, școli, grădinițe și spitaluri în ierni geroase. În loc de salarii ni se dădeau ”caloși” și produse alimentare semialterate… Statul a devenit un fel de gulag pentru marea majoritate. Iar în gulag guvernează instinctul supraviețuirii, spiritualitatea e programată să moară.
Pentru a verifica rezultatele s-a inventat un Ilan Șor, unealta oligarhului suprem. Experimentul a reușit, acum putem merge la ”alegeri democratice”. Cei din baraca 2 îi vor strivi pe cei din baraca 1 pentru ”pâinica de doi lei”. Sârma ghimpată, turnurile de veghe și administrația nu vor suferi. În toate relele vor fi de vină cei care vor să dărâme gardul de sârmă ghimpată…
Victima a pactizat cu răpitorul. În RM acest sindrom are deja un nume – Șor.
