16 ani de șanse

0

Povestea de dragoste a Mihaelei (nume schimbat — n.a.), o locuitoare a raionului Soroca de 35 de ani, a început ca multe altele. Doi tineri din sate vecine s-au iubit și au decis să facă o familie. La început totul arăta roz, ceea ce puneau la cale, realizau împreună, cot la cot, el muncind pe tractor, ea cu ziua în câmp și trebăluind prin gospodărie. Bărbatului îi plăcea uneori să bea, dar atâta timp cât nu era agresiv și se lăsa petrecut la culcare, Mihaela nu făcea din asta tragedie. Ș-apoi, cine nu mai bea câte un pahar de vin la sat? După doi ani însă, lucrurile s-au schimbat, paharele se înmulțeau, iar furia bărbatului se îndrepta asupra femeii. Mai apoi și asupra copiilor. Treptat, cuvintele dure au început a fi însoțite și de lovituri. După 16 ani în care i-a tot oferit șanse de a se corecta, femeia și-a luat copii și a decis să înceapă de la zero o viață nouă, fără el.

 

Și-au dorit familie

În anul 2000, cei doi au decis să-și unească destinele. Pentru că familiile nu erau prea înstărite, părinții au decis să le cumpere tinerilor căsătoriți o casă, unde să-și construiască propria lor familie, independent, decât să cheltuiască banii pentru nuntă. Ideea au susținut-o și nașii de cununie, care au contribuit cu puținul lor. Totul mergea cu dreptul, tinerii construiau împreună planuri și, pas cu pas le realizau, gospodăria lor prindea contur, apăruse și primul copil — un băiat sănătos și frumos.

Deși este frizer de specialitate, Mihaelei nu i-a plăcut această profesie, așa că lucra în câmp. Unde era chemată, acolo muncea pentru a face bani de trai, la fel ca mulți alți săteni. Soțul său, povestește femeia, are mâini dibace, pe ce pune mâna — totul iese bine. Se descurcă și cu lemnul, și cu piatra, și cu metalul, și cu construcția, dar ii place păhărelul, adaugă ea.

Copiii au apărut unul după altul, așa că la doi ani de la căsătorie, Mihaela a născut o fiică. Bucuria i-a picat în scârbă însă, or tot atunci bărbatul și-a schimbat comportamentul față de ea, iar tânăra avea să afle și faptul că bărbatul său este bolnav de epilepsie. “Nimeni dintre ei nu mi-a spus despre sănătatea lui, eu nu eram pregătită, nu știam ce este asta, când am văzut prima dată un acces, nu știam ce să fac. Eram speriată și eu, și copiii”.

Dacă îmi zicea cineva că mă voi despărți de el, sigur nu-l credeam, ba chiar îl ocăram, într-atât credeam în viitorul nostru.

 

Băutura — cauza răului

Prietenia cu paharul era mai prețioasă pentru el, decât prietenia cu familia. Obișnuia să bea prin sat, dar și acasă, de unul singur, iar cei din jur nu trebuia să-i zică un cuvânt, or riscau să fie bătuți, mai spune soroceanca.

„Dacă servea acasă, singur sau cu cineva pe care îl invita, eram bucuroasă să-și caute de treabă, să nu mă anine. Iar dacă servea în sat, apoi la revenire începea cearta de pe la poartă. Căuta motive și acolo unde nu erau. Noi cu copiii deseori îl așteptam afară să vedem cum va veni și de ce se va anina. Uneori nu-i plăcea cum mănâncă copilul și putea sa ia lingura și să-l lovească peste frunte, sau alte motive găsea. Uneori ne întrebam, dar azi de ce se va anina? Stăteam tot timpul cu frică. la ora 11.00-12.00 noaptea, stăteam afară cu copiii, îmbrăcați gros, să vedem cum o să vină. Dacă venea în dușii cei buni, intram și noi în casă după el, iar dacă nu — erau nopți în care dormeam afară. Vara am dormit cu copiii și prin porumb…”, povestește femeia.

De rușine, nu apela la vecini sau rude pentru a fi găzduită, iar toate încercările de a rezolva problemele în interiorul familiei, fără să apeleze la poliție, au eșuat. Chiar dacă amâna discuțiile pentru a doua zi, când credea că omul gândește mai limpede, nimic nu se schimba. Nici sfaturile vecinilor, care urmăreau certurile lor, nu îl înduplecau să se corecteze.

Toate femeile au un parfum, eu nu știam de asta, nu am primit niciodată un cadou de la el, un cuvânt bun. Lumea mă râdea în sat: tu știi doar de basma pe cap, sapa și dealul. Mie îmi trebuiau covoare, ceaune, porci, rațe. Eu nu știam să caut de mine. Dacă îmi cumpăram o haină, o dădeam mamei pe ascuns și o rugam să mi-o aducă, ca și cum ea mi-a dăruit-o.

Certurile verbale, deseori degenerau în agresiune fizică. Totul se petrecea în fața copiilor, care, au nimerit și ei sub mâna grea a bărbatului înfuriat.

“Într-o zi, când el îl bătea pe fiul nostru în ogradă, cineva a sunat la primărie și primarul a venit intr-un minut. Eu am fost sunată de polițistul de sector și anunțată despre ce se întâmplă acasă. Era beat tare”, își amintește femeia. Într-un alt caz, un hârleț le-a șuierat pe la ureche.

„Noi aveam vacă, eu mergeam cu brânză de vânzare, iar din banii câștigați cumpăram zahăr și ce mai trebuia în gospodărie. M-am întors de la piață și am intrat în grădină cu fiul, să lucrăm. După ce s-a săturat de somn, soțul meu m-a chemat să-i pun masa. Am refuzat, spunându-i unde este mâncarea și să și-o ia singur. Am văzut cum intră în bașcă, sigură că se duce la mâncare, dar el a ieșit imediat de acolo cu un hârleț în mână, înfuriat. A aruncat hârlețul spre noi. Dacă nu strigam la fecior să aplece capul, sigur îl lovea. Atunci am lăsat sapele și am sărit gardul”.

Se întâmpla în 2014. Gestul a determinat-o pe Mihaela să-și părăsească soțul agresiv. Împreună cu cei doi copii au venit în oraș, unde încercau să se acomodeze cu puținele resurse pe care le aveau. Femeia a găsit gazdă și s-a angajat la o fabrică de conserve. A fost implicată și poliția. De altfel, primarul, asistentul social, polițistul de sector sau vecinii interveneau de câte ori vedeau scandal, dar asta nu-l oprea pe agresor. Și dacă alte dăți femeia își retrăgea plângerea, acum nu a făcut-o. Soțului i-a fost aplicată o amendă și întocmită ordonanță de protecție pe termen de trei luni, timp în care ea și copiii s-au simțit în siguranță. Totodată, Mihaela a depus cerere de divorț și cerere de încasare a plății alimentare pentru copii.

 

Încă o șansă

Peste un timp, bărbatul și-a făcut apariția implorându-și familia să se întoarcă, promițând că va deveni alt om. Cu gândul că a înțeles ce înseamnă singurătatea și că va prețui familia, Mihaela și-a iertat soțul încă odată.

“Eu m-am măritat cu el la 17 ani. Nu am avut alți bărbați și mă gândeam că poate îi vine mintea la loc, că este tată la copii și se va liniști”.

Deși oficial divorțați, soții s-au împăcat, revenind la casa lor cu toții. Femeia se angajase vânzătoare la magazinul din sat, iar soțul ei reușise să obțină un loc de muncă la primărie ca persoană de serviciu. Deși avea un salariu de peste 2000 lei, banii nu ajungeau decât în buzunarul său, fiind cheltuiți după bunul său plac. Nici nu a lucrat mult, tot paharul stricându-i socoteala, susține Mihaela.

“Eu întrețineam familia, iar copiii din clasa a șaptea își fac singuri bani de haine, lucrând vara alături de mine în câmp. Feciorul meu a păscut vara vacile la un om, fiind răsplătit cu o juncă. Am crescut-o și avem vacă, așa ne hrănim. Dar taică-su, când am plecat de acasă, a decis să o vândă. Am aflat la timp și l-am oprit”.

 

 

Ultima picătură

“Ultimul scandal a fost în septembrie 2017, când a venit mort beat de la soacra revenită după vreo șapte ani, timp în care nu s-a interesat de soarta fiului și a nepoților”, își amintește femeia. Mihaela și cumătra, care intrase la ei, l-au convins să se culce. Câteva zile de liniște îi dădeau încrederea femeii că sunt pe calea cea bună. Dar o altă întâmplare le-a zdruncinat liniștea. Bărbatul i-a ordonat soției să-i facă brânză pentru maică-sa. Aceasta a refuzat pe motiv că bunica nu a binevoit să-și viziteze nepoții, darămite să le aducă vreo bomboană…

“Dacă tu nu-i faci mamei brânză — până dimineață îți tai gâtul”, mi-a zis. Atunci am decis să fug de acasă cu fiica mea, fiul fiind la un prieten în oraș. I-am zis fetei să intre încetișor în casă, să-și ia niște hăinuțe de schimb și să iasă pe fereastra, pe care o lăsasem deschisă de cu zi. Așa a și făcut. Noaptea aceea am dormit la nănașa”, ne-a spus femeia. Câteva zile, împreună cu cei doi copii, le-au petrecut prin oraș, studiind toate anunțurile din ziare și de pe panourile informative, în căutarea unei gazde. Au găsit-o! Așa au început o viață nouă, acum definitiv, se arată încrezătoare soroceanca.

Ultimele seri le-am dormit afară, pe un pilon răsturnat, în ogradă. Am văzut că nu mai este nicio șansă, el ascultă de părinți, soră ș.a. și am decis că mai bine să-mi fie copiii în siguranță, decât să stea cu grijă. În loc a doua zi să meargă, odihniți, la școală, ei stăteau serile cu mine în rând afară.

 

O viață nouă

În patru luni, de când a plecat de acasă cu copiii, aceștia duc o viață liniștită, deși se confruntă cu multe lipsuri, iar casa închiriată le-a devenit cel mai scump loc. “Băiatul a vândut vaca și am achitat gazda pe trei luni înainte. Am avut gospodărie, iepuri, porc, găini ș.a., nimic nu am luat. La câteva zile m-am dus după lucrurile personale, dar el a sărit la bătaie, așa că am chemat poliția și am apucat doar câteva lucruri de bucătărie, haine nu am reușit. Acum nu mă duc în sat, mă tem, el este agresiv”. Nu a cerut partajarea averii, procesul costă prea scump, un lux în starea financiară pe care o are acum, spune femeia, care nu vrea de la fostul soț decât liniște.

Copiii Mihaelei învață la școala profesională. “Vreau să aibă măcar o specialitate simplă, să le fie mai ușor în viață”, spune femeia, care s-a angajat la o fabrică de confecții, după ce a frecventat niște cursuri prin intermediul Oficiului pentru ocuparea Forței de Muncă. Serviciul îi aduce un venit stabil și încredere în ziua de mâine.”Dacă m-aș întoarce în timp, nu aș răbda o zi! Nu aș ierta! Cel care a ridicat mâna o dată, o va face mereu!”, spune femeia.

 

 


Cui poți cere ajutor în caz de violență în familie?

1. AUTORITĂȚILOR LOCALE

− asistentului social comunitar;

− polițistului de sector;

− medicul de familie;

− pedagogul sau psihologul școlar.

După intervenția specialiștilor și instituțiilor menționate, victimele mame cu copii sunt plasate la Centrul multifuncțional „Cosăuți” și Centrul Multifuncțional “Împreună” din Rublenița. Victimele bărbați sunt plasați la Centrul Multifuncțional “Împreună” din Rublenița și beneficiază de servicii sociale;

 

2. ORGANIZAȚIILOR NEGUVERNAMENTALE

 

  • “REFUGIUL CASA MĂRIOAREI”

Organizația se află în or. Chișinău și oferă adăpost de urgenţă, asistenţă psihologică, socială, juridică, medicală şi informativă femeilor — victime ale violenţei în familie.

Dacă sunteți victima violenței domestice, apelați la numărul de telefon: (022) 72 58 61 sau solicitați ajutor printr-o scrisoare electronică: cmarioarei@gmail.com

 

  • CENTRUL DE DREPT AL FEMEILOR (CDF)

Are misiunea de a asigura promovarea și protecția drepturilor femeilor și de a contribui la reducerea violenței în familie din Republica Moldova.

CDF oferă gratuit:

  • Informare referitor la ajutorul pe care îl poți cere și obține;
  • Explicații cu privire la legislație și modul în care poți exercita drepturile;
  • Întocmirea plângerilor, cererilor și demersurilor la poliție, în judecată și în alte instanțe competente;
  • Întocmirea unui plan de siguranță;
  • Inițierea acțiunilor civile și penale;
  • Consiliere pe durata examinării cazului;
  • Reprezentare în instanță și în organele de drept;
  • Consiliere psihologică;
  • Terapie de grup;
  • Asistență socială.

Poți raporta un caz de abuz la adresa de email office@cdf.md, Facebook: Centrul de Drept al Femeilor sau la numărul de telefon: 022 237 306 / 068 855 050.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.