Un sorocean, frizer în Italia

A gustat din pâinea câștigată la construcții în Portugalia, apoi din cea muncită la tutun pe câmpurile agricole din Italia, după care și-a propus să-și croiască propriul drum în viață, tot în peninsula pe care o îndrăgise. Ghenadie Zabulica, originar din satul Racovăț, raionul Soroca, este unul dintre moldovenii plecați din țară prin anii 2000. Vroia să agonisească bani pentru a-și crea un viitor acasă. După o vreme însă, a ales să-și continue viața printre străini. Acum este frizer la unul dintre cele mai prestigioase saloane de frumusețe din orașul Isola della Scala, din nordul Italiei. Practică această meserie de peste 16 ani. Îi aduce satisfacție și încredere în ziua de mâine.

Student bursier la UTM

A vrut să-și construiască viitorul acasă. A ajuns student cu bursă la Universitatea Tehnică din Moldova (UTM), unde studia ingineria. Greutățile l-au determinat, însă, să renunțe la studii. “Era foarte greu, nu aveam bani să mă întrețin. În plus, la facultatea de construcții era multă matematică, chimie și fizică. Eram codaș”, își amintește soroceanul. Așa că a decis să plece la muncă în Portugalia, apoi în Italia, dar era convins că va reveni.

Italia l-a întâlnit rece

Prin anii 2000, în Italia, nimeni nu dădea case în chirie străinilor, mai ales celor aflați ilegal în peninsulă. Așa că a trăit jumătate de an, alături de alți moldoveni, într-o casă părăsită. Locuința nu era conectată la sistemul de apă și electricitate. Faptul că se aflau aproape de câmpurile agricole, unde munceau la tutun, era, probabil, unicul avantaj pentru emigranți. Munca grea la construcții și în agricultură l-au determinat să-și dezvolte abilitățile de frizer – îndemânare pe care o avea încă de acasă, fiind “frizerul” colegilor și prietenilor.

Ghenadie efectuează un master class în fața salonului, cu prilejul unei sărbători locale/ Foto: Arhiva personală

“În Italia, ca să practici această meserie, nu trebuie să ai un document. Dacă ai talent și vrei să lucrezi, o poți face”.

“Niciodată nu m-am gândit să transform asta în meserie. La noi era o profesie mai mult pentru femei și nu mă gândeam atunci să lucrez în domeniu. În Europa însă este o profesie normală pentru bărbați. Dar, lucrând la construcții în Portugalia, cărând beton cu căldările, prinzi la mine. Am ajuns la concluzia că în viață nu e important să devii medic, avocat sau inginer. Important e să faci ceva ce-ți place. Așa că m-am gândit să-mi dezvolt abilitățile de frizer, mai ales că vedeam că îmi reușește fără să depun mult efort”. A decis să învețe și grație încurajărilor unui Italian pentru care muncea și pe care deseori îl freza.

Revenit în țară, tânărul s-a înscris la cursuri. “În cinci luni nu am devenit mare maestru. Am avut o profesoară pe nume Tcacenco. Ea m-a învățat că important e când faci un lucru, să-l faci bine, cu suflet, calitativ și să-l consideri tu important”, își amintește Ghenadie.

A revenit cu profesie

Isola della Scalla este orășelul din Italia care l-a adăpostit. Și-a adus ulterior și soția și, acolo, s-au născut cei doi fii. Tot în acea localitate se află și salonul de frumusețe „Chiara Hair Studio”, unde muncește frizerul moldovean. Din cuvintele lui Ghenadie, salonul, amplasat în central orașului, este unul renumit, iar clienții sunt oameni culți. “De câte ori treceam pe aici, îmi furau privirea vitrinele acestui salon”, își amintește Ghenadie. Se crede un norocos. “În acea perioadă aproape toți străinii munceau în câmp, în agricultură. Era mult de lucru, așa că italienii acceptau emigranți și în alte domenii. Am avut mare noroc – băștinașii m-au răbdat deși vorbeam prost italiana. În schimb, compensam cu muncă de calitate”.

Frizerul cu origini sorocene în acțiune/ Foto: Arhiva personală

Pentru a se afirma și a fi tratat la egal cu colegii italieni, moldoveanul muncea mult. Chiar și acum muncește cel puțin 10 ore pe zi și nu refuză nici un client. Totodată, participă sistematic, alături de colegii săi, la cursurile de instruire de la Academia Toni&Guy Milano. În luna noiembrie, de exemplu, frizerul moldovean va învăța să realizeze frizuri și coafuri după cum dictează moda 2018-2019. “Uneori trebuie să taci și să înghiți. Succesul vine dacă dai dovadă de comportament exemplar, să dai un pic mai mult, să lucrezi mai calitativ decât italianul. Clienții noștri aleg singuri cine să-i deservească. Eu nu-mi pot permite să greșesc”, povestește Ghenadie.

Alături de șefa salonului, Chiara/ Foto: Arhiva personală

“Nu m-am simțit niciodată înjosit sau discriminat pe motiv că sunt străin, dimpotrivă, uneori mi se părea că șefa mea mă iubea mai mult decât pe colegii mei”.

În afară de abilitățile profesionale, un rol important îl au disciplina și socializarea, menționează soroceanul: “Ziua mea de lucru durează 10-11 ore. Dacă am timp, merg la masă, dacă nu – îmi iau prânzul la pachet. Am învățat să fiu mereu în formă, ca un sportiv. Trebuie să am o ținută impecabilă: curat, parfumat, cu părul aranjat, punctual, să zâmbesc clienților indiferent de problemele personale. Când ies din casă, problemele de familie rămân acasă și invers. Atașamentul meu contează, iar succesul meu depinde de reacția clienților. Am făcut și cursuri de comunicare. Asta m-a ajutat enorm”.

Între două case

Familia Zabulica în vacanță/ Foto: Arhiva personală

Soroceanul se declară mulțumit de viața pe care și-a construit-o pe parcursul a 16 ani în Italia. Împreună cu soția Lilia educă doi fii și nu crede că vor reveni în Republica Moldova. Poate doar în vacanță, pentru a vizita locurile natale și rudele. Dorul de casa părintească, totuși, îl macină. De cinci ani n-a mai călcat în țară, iar dorința de a-și aduce copiii la baștină este tot mai mare. „De câte ori îmi amintesc de casă, îmi doresc să merg cu băieții mei la Nistru, să le arăt râul. Să ne plimbăm la pas prin sat, să vadă satul, școala în care am învățat, să mergem pe la rude”, spune bărbatul nostalgic. Totuși, planurile de viitor și le leagă de Italia. Moldoveanul este decis să avanseze. Vrea să devină asociat în afacerea șefei sale sau să pună bazele visului de a-și întemeia propria afacere în domeniul frumuseții. Mai ales că, potrivit legilor din Italia, și studiile, și experiența de muncă pe care a acumulat-o îi permit acest lucru.

“Pe timpuri, ca să deschizi un salon de frumusețe, nu trebuia să deții o diplomă de studii, dar trebuia să ai, obligatoriu, un stagiu de muncă de cel puțin cinci ani, trecuţi în carnetul de muncă. Potrivit regulilor noi, ca să fii fondatorul afacerii în acest domeniu, trebuie să deții acel stagiu sau o diplomă de frizer”.

Foto: Arhiva personală

Pornind de la experiența amară și dulce pe care a acumulat-o în toți acești ani, Ghenadie îi sfătuiește pe tinerii care se gândesc să plece în străinătate să învețe limbi străine și să susțină BAC-ul; să-și redobândească cetățenia română; să aibă un comportament civilizat; să vrea să lucreze: “La noi toți vor să devină bogați, dar nu știu cum. Nici părinții nu le spun că, pentru a deveni bogat, trebuie mai întâi să obții o profesie. Nu neapărat să devii avocat sau medic – o profesie oarecare: sudor, constructor, etc., dar să știi să faci ceva concret. Când mergeam la Agenția muncii, eram întrebat: ce știi să faci? Ai permis de conducere? Știi vreo limbă străină? Dacă ții cont de aceste reguli, te integrezi rapid într-o comunitate străină”.

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

Lasă un răspuns

*