Mierea, o afacere nu prea dulce în Republica Moldova


Mierea, o afacere nu prea dulce în Republica Moldova

Mierea este unul dintre produsele apicole produse în Republica Moldova. Conform Asociaţiei Naţionale a Apicultorilor din Moldova, în ţară activează mii de producători apicoli — cei mai mulți, circa 45%, sunt concentrați în zona centrală, 30–35% — în zona de sud şi 20–25% — în nordul republicii. Anual, gospodăriile lor produc, în medie, până la 4,5 tone de miere de albine. Majoritatea produselor apicole sunt folosite pentru satisfacerea cererii de pe piaţa internă, dar există şi gospodării care se orientează spre export.

Totuși, cum ar putea fi majorată cantitativ producția de miere în Moldova și ce am putea face pentru a ne lansa pe piețele din exterior cu produse apicole de calitate? Care sunt obstacolele din calea dezvoltării apiculturii autohtone și cum pot fi ele depășite? La acestea și la alte întrebări vom obține răspunsuri de la fermierii din trei regiuni convenţionale ale ţării: de nord, de sud şi din stânga Nistrului, precum și de la un specialist de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova.

Prisaca familiei lui Victor Caramanuţa, din satul Ternovca, raionul Slobozia. Din experienţa acestuia, s-a dovedit că cererea de miere este mai mare pe piață, dacă produsul e ambalat în cutii mici, ca acestea. Septembrie 2015.

Probleme și soluții în apicultura din regiunea transnistreană

Prisaca familiei Caramanuţa e amplasată în satul Ternovca, raionul Slobozia. Victor Caramanuţa, apicultorul principal, spune că ocupaţia este pentru el mai curând un hobby, decât o afacere. Cu toate acestea, la toate etapele de producere a mierii el se conduce strict de regulile ştiinţifice, folosind și micile ”secrete” ale apicultorilor locali, iar produsul final ajunge pe masa consumatorului.

Ținând cont de condițiile din stânga Nistrului, apicultorii de aici se orientează preponderent la piața locală. Dar și această piață are cerințele ei, de care trebuie să ții cont. Victor Caramanuţa, de exemplu, s-a convins că mierea se livrează mai ușor, dacă este ambalată în incipiente mai mici, pe care este înscrisă și informația despre producător.

„Consumatorului e mai bine să-i oferi produsul în ambalaje mici, pe care să fie indicate obligatoriu informaţii despre data fabricării, din ce plante a fost colectată mierea etc. Totodată, el trebuie să știe și cine e producătorul, să aibă datele de contact ale acestuia. Feedback-ul este foarte important și ne ajută să ținem cont de doleanţele clientului”.

O altă observaţie de ordin profesional a lui Victor Caramanuţa se referă la sistemul de comercializare, care, în opinia sa, ar trebui să fie unul centralizat, fapt ce ar putea contribui la dezvoltarea micului business. Varianta optimă ar fi crearea unei reţele de magazine specializate. La fel, ar fi binevenită şi cooperarea cu distribuitorii mari din sistemul vânzărilor cu amănuntul, însă reţelele de supermarketuri nu sunt dispuse să achiziţioneze în loturi mici acest produs natural, ceea ce împiedică stabilirea unui parteneriat comercial pe termen lung.

Datele de contact, la fel, sunt importante pentru a avea feedback, deoarece mierea nu este doar un produs de larg consum, ci întâi de toate un produs pentru consumul individual. Aceasta este una din caracteristicile producerii mierii în stânga Nistrului.


Crearea unei reţele de magazine specializate este împiedicată de absenţa unui cadru juridic în acest sens în regiunea trasnistreană. Aici nu există o asociaţie de apicultori, iar lipsa unui act juridic nu le permite producătorilor de miere să se lanseze de sine stătător pe pieţele externe. Un proiect de lege „Cu privire la apicultură” a fost elaborat în regiune, dar în 2014 a fost respins de executivul local. Apicultorii transnistreni comunică sistematic cu colegii lor din zona centrală şi de sud a Moldovei, îşi împărtăşesc problemele şi experiențele de succes, păstrând legătura în plan profesional.


Un mod de abordare în zona de nord: „Dacă statul nu ne ajută, o să ne descurcăm singuri!”

Astăzi apicultorii îşi dau seama că nu mai pot miza pe vechile metode de lucru și e nevoie de aplicarea unor tehnologii noi. În conformitate cu Acordul de Asociere Republica Moldova — UE, ei ar putea intra pe piața europeană, acolo unde consumatorul este dispus să plătească un preț mai mare, dar pentru aceasta e nevoie de furnizarea unor produse de calitate. Totuși, chiar dacă producătorii de miere recunosc nevoia de schimbare, statul nu intenţionează să-i ajute.

Gheorghe Carpovici, şeful Asociaţiei Apicultorilor din Bălţi. August 2015.

Potrivit şefului Asociaţiei Apicultorilor din Bălţi, Gheorghe Carpovici, astăzi, dacă producătorii vor să se dezvolte, ei trebuie să se îngrijească personal cum să-şi asigure terenurile de colectare a mierii, deoarece fermierii nu sunt dispuşi să-i ajute în cele mai elementare lucruri, de exemplu, ca în timpul înfloririi plantelor, acestea să nu fie tratate chimic. Astfel, din cauza substanţelor novice din amestecul de pesticide, roiuri de albine se otrăvesc şi mor.


În prezent, Asociaţia Apicultorilor din Bălţi desfăşoară seminarii de instruire pentru producătorii de miere, în cadrul cărora îi învaţă ce plante sunt cele mai potrivite de sădit în condiţiile climaterice ale Moldovei, pentru a asigura albinele cu polen. Consumatorul occidental are propriile cerinţe faţă de produsele avicole şi producătorii trebuie să ţină cont de ele.

Gheorghe Carpovici a menţionat că doar trei firme din Moldova au dreptul de a exporta miere, acestea cumpărând-o la un preţ mic de la producătorii autohtoni. Iar anul curent s-au arătat interesaţi de mierea noastră şi nişte cumpărători din Cehia, dispuşi nu doar să cumpere produsul finit, ci chiar să investească în producerea acestuia. „Ei sunt speranţa noastră”, ne-a spus optimist Gheorghe Carpovici.

Apicultorii din zona de sud vor să fie auziţi

Andrei Novac, locuitor din Comrat, se ocupă de apicultura d e prin anii ’90.

„În anii ’90, când în ţară banditismul era în floare, am vrut să fac ceva util. M-am gândit: ce-ar fi să mă apuc de apicultură? În primul rând, mierea este un produs curativ, care va întări sănătatea oamenilor. În al doilea rând, din faptul că-i voi ajuta pe alţii, voi putea câştiga bani — pe căi oneste, nu prin metode criminale”, îşi aminteşte apicultorul din Găgăuzia.


Andrei Novac şi-a început afacerea cu două familii de albine. Ducea stupii în pădure, nu se gândea la profituri mari, iar mierea o împărţea rudelor. Treptat, a reuşit să-și extindă afacerea și,15 ani mai târziu, deţinea deja câteva zeci de colonii de albine. Cu timpul, hobby-ul s-a transformat în business, cu care îşi deprinde copiii săi de 4 şi 9 ani, în speranța că afacerea va deveni una de familie.

În 2015, din cauză că livezile în floare au fost tratate cu pesticide, Andrei Novac a pierdut o treime din familiile de albine, alţi prisăcari au avut pierderi și mai mari, de până la 90% din coloniile de albini. În pofida faptului că au făcut apel la autorităţi şi la fermieri să ţină cont de interesele agenţilor producători din sectorul agricol, apicultorii nu au fost auziţi.

De altfel, din cauza acestei abordări din partea autorităților nu doar apicultorii au avut de suferit. A fost împiedicată dezvoltarea unei ramuri întregi a producţiei agricole moldoveneşti orientate spre export. Din cauză că producţia nu se poate extinde, nu pot fi create noi locuri de muncă şi nu pot crește alocările la buget.


În opinia lui Andrei Novac, o soluție pentru ca apicultura din zona de sud să progreseze ar fi adoptarea la nivel naţional a unor acte normative care să interzică utilizarea anumitor pesticide la cultivarea plantelor, care sunt polenizate de albine. În sudul Moldovei această ocupaţie este supusă unui risc major din cauza lipsei de reglementare juridică a ramurii la nivel local.


Comentând opiniile exprimate de apicultori, Valentin Roşca, consultant în Direcția Politici de producţie şi reglementări de calitate a produselor animale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, a precizat că actuala Lege cu privire la apicultură conține norme ce prevăd controlul asupra utilizării substanţelor toxice în perioada de polenizare a plantelor de către albine.

Potrivit lui, în primul rând, apicultorii trebuie să înregistreze locaţia stupinelor nomade pe care le deţin, pentru ca autorităţile competente din administraţia locală să-i poată anunţa la timp despre viitoarea tratare a plantelor cu substanţe chimice. Cu şapte zile înainte de data tratării, proprietarul livezii trebuie să informeze primăria, care, la rândul ei, trebuie să-i anunțe pe apicultori. În al doilea rând, apicultorul este în drept să ceară repararea prejudiciului suportat în cazul pierderilor de albine din cauza otrăvirii cu substanţe nocive. În anul 2014 au existat câteva precedente, dar nu s-a ajuns în instanţă, deoarece apicultorii şi fermierii au soluţionat litigiile în baza înţelegerilor dintre părţi. Totuși, Valentin Roşca nu a putut contesta faptul că în diferite zone ale Moldovei primăriile nu-i anunță pe apicultori despre tratarea plantelor cu substanțe chimice, deci, problema există.

În ceea ce priveşte creşterea exportului de miere colectată pe apicultorii moldoveni, este necesar să se țănă cont de câteva aspecte. Pentru export sunt acceptate loturi a câte 20 de tone şi mai mari, cantitate ce nu poate fi colectată de un singur producător. Respectiv, lotul de export se formează din mierea colectată în câteva gospodării şi compoziţia produsului nu este întotdeauna similară. Aceasta e una din problemele care trebuie soluţionate de exportatori. A doua constă în calitatea produsului ca atare. În anul 2015 a avut loc un caz, când din Germania a fost returnat un lot întreg de miere din Moldova, pentru că în una din cutii au fost depistate în miere cantităţi de antibiotice care depăşeau indicii admişi. Și aceasta, în pofida faptului că mierea a fost supusă unor teste de control înainte de a fi expediată, iar lotul a obținut toate actele corespunzătoare pentru export. Prin urmare, lucrând cu coloniile de albine, producătorii mai fac uneori greşeli tehnologice, de aceea sunt necesare cursuri suplimentare de informare şi instruire, pentru asigurarea creşterii calitative a acestui produs natural sănătos.

Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea independenţei mass-media din Republica Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu „Internews”.

Natalia Scurtul, Oxana Posmac

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About OdN
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

Lasă un răspuns

*