Despre aspectele dăunătoare ale jocurilor video şi jocurilor pe calculator

0

Astăzi, vă propun să discutăm despre influența negativă a jocurilor video şi jocurilor pe calculator asupra generaţiei în creştere.”Bine, bine, veţi zice dumneavoastră, dar de ce n-aţi pornit la drum de la partea pozitivă a lucrurilor şi abia după aceea să treceţi la cea negativă?” Aveţi perfectă dreptate: nu toate jocurile prezintă pericol pentru dezvoltarea personalităţii unui copil.

Când afirm aceasta, mă refer la cele instructive, distractive, inofensive. Avem însă şi jocuri care propagă violenţa, adică agresivitatea, brutalitatea, duritatea, abuzul etc., sexul şi limbajul vulgar (limba spurcată, cum se spune în mediul creştin). Din păcate, molipsitoare pentru vlăstarii noştri nu sunt exemplele bune, ci cele rele, ori, altfel exprimându-ne, nu jocurile instructive, distractive, ci cele din a doua categorie, care au drept teme violenţa, sexul şi limbajul vulgar. Apropo de jocurile violente: Rick Dyer, preşedintele companiei Virtual Image Productions (SUA) le caracterizează astfel: ”Ele nu mai sunt simple jocuri, ci dispozitive de învăţare. Îi instruim pe copii în cel mai incredibil mod cum să apese pe trăgaci… Dar iată ce nu învaţă ei: consecinţele asupra vieţii reale”.Printr-o violenţă deosebită se distinge jocul Death Race: de la gamerul aflat în jilţul din faţa monitorului se cere să-i strivească sub roţile maşinii pe toţi pietonii care apar pe ecran. Câştigă acela care calcă sau ucide cei mai mulţi oameni. Jocul Carmageddon pune în faţa jucătorului o sarcină concretă, şi anume: ca, până la ultimul nivel, să facă plăcintă corpurile a 33 000 de oameni. Din 1976, anul apariţiei sau naşterii jocului Death Race, multe s-au schimbat sub soare. Datorită eforturilor unor terorişti islamişti, Death Race şi Carmageddon au coborât de pe monitoare, adică din lumea virtuală în cea reală sau pământească.

Conform publicaţiei Journal of Personality and Social Psychology, ”violenţa prezentă în jocurile video şi în jocurile pe calculator poate fi chiar mai periculoasă decât cea prezentată la televizor sau în filme, deoarece jucătorul se identifică cu personajele care se manifestă violent. Dacă prin intermediul televizorului suntem spectatori la violenţă, prin jocurile pe calculator suntem chiar participanţi la ea”.
Deci, primul risc la care se supun copiii pasionaţi de jocurile video şi jocurile pe calculator este acela al favorizării comportamentului agresiv. Ca şi drogurile, jocurile provoacă dependenţă şi-l fac pe gimnazist, licean, să-şi ignore obligaţiile şcolare, casnice, relaţiile cu prietenii şi cei apropiaţi. Aceasta ar constitui a doua ameninţare. A treia primejdie constă în faptul că jocurile electronice îi fură elevului din timpul atât de necesar pregătirii temelor pentru acasă. Şezutul zilnic în faţa ecranului (monitorului) cauzează tensiune oculară, obezitate. Dacă tânărul (tânăra) preferă să joace jocuri electronice în localuri Internet cafe, atunci pe lângă timpul liber, irosit în zadar, el (ea) îşi mai cheltuie şi banii.
Având în vedere faptul că ponoasele adunate de pe urma practicării jocurilor video întrec foloasele, cel mai bine, dragi părinţi, aţi proceda dacă v-aţi ţine odraslele cât mai departe de ele, lucru dificil, dar nu şi imposibil de realizat.

Iustina Maxian, elevă în clasa a XII-a la IPLT ”Ion Creangă” din or. Soroca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.