Într-o duminică obișnuită, în Biserica „Sfântul Serghie de Radonej” din comuna Vărvăreuca, părintele Sergiu Berladean a săvârșit Sfânta Liturghie, urmată de un „prăznicuț”, așa cum obișnuiește să numească aceste momente de comuniune sufletească. De aproape 30 de ani, părintele nu doar călăuzește credincioșii pe calea spirituală, dar este și un veritabil artist al lemnului, transformând acest material în capodopere sacre care vor dăinui peste generații.
Părintele Sergiu povestește că dragostea pentru lemn i s-a născut în copilărie, când, fascinat de mirosul și textura acestuia, urmărea cu atenție meșteșugul unui vecin ce lucra la „stanoc”. Fiind prea mic pentru a lucra el însuși, a rămas doar un spectator pasionat. Mai târziu, în timpul studiilor de teologie la Mănăstirea Chițcani, a avut ocazia să învețe sculptura în lemn de la un meșter iscusit, „nenea Sașa”. Însuși Preasfințitul Dorimedont l-a încurajat să deprindă acest meșteșug, văzând talentul și pasiunea sa.
Munca sa a prins contur treptat, iar prima sa lucrare importantă a fost iconostasul bisericii Sfintei Cruci din Mănăstirea Chițcani. Ulterior, și-a adus contribuția artistică în biserica în care slujește, dar și în alte lăcașuri de cult din Prajila, Gura Camencii, Răzălăi, Rădoaia și Țiplețești, unde a realizat pristoluri, jertfelnice și analoage. Sculpturile sale, realizate exclusiv manual, sunt dovada unei munci meticuloase și a unei credințe profunde.
„Jertfelnicul și sfeșnicul din biserică sunt făcute din lemn, apoi li s-au adăugat unele elemente sculptate”, explică părintele Sergiu, subliniind faptul că fiecare piesă este creată cu migală, fără ajutorul tehnologiei moderne.
În familia Berladean, credința și meșteșugul sunt moșteniri prețioase pentru cei 5 copii: 3 băieți și 2 fete. Doi dintre care sunt plecați peste hotare, unul a ales să urmeze calea preoției în Oradea, România, iar altul i-a preluat pasiunea pentru sculptura în lemn. Cu toate că părintele Sergiu nu a urmat cursuri specializate, a reușit să își perfecționeze tehnica prin muncă și dăruire, iar acum îi transmite fiului său acest meșteșug cu sfințenie.
„Lucrăm în casă, lângă sobă. Avem unele strunguri și instrumente, dar majoritatea detaliilor sunt realizate manual. Nu folosim nimic computerizat”, explică părintele, subliniind unicitatea fiecărei piese.
Biserica „Sfântul Serghie de Radonej” din Vărvăreuca, începută în 2013, deja finisată, este mai mult decât un loc de rugăciune – este și un spațiu în care credința și arta se împletesc armonios. Pereții săi sunt acoperiți parțial cu lemn, pentru a oferi căldură și intimitate credincioșilor, iar icoanele sfinților, aduse din Ucraina, completează atmosfera de sacralitate.
Părintele Sergiu a devenit un punct de referință în comunitatea sa, inspirând nu doar prin slujirea sa preoțească, ci și prin contribuția sa artistică la patrimoniul bisericesc. Lucrările sale sunt apreciate nu doar pentru frumusețea lor estetică, ci și pentru faptul că sunt create cu un profund respect față de tradiția bisericească.
„Fiecare dintre noi se naște pentru a lăsa ceva în urmă pe pământ. Lucrările în lemn ale părintelui Sergiu vor rămâne parte a bisericii pentru multe generații”, spun enoriașii, recunoscători pentru munca și devotamentul său.
Deși în ultimul timp vederea nu îi mai permite să sculpteze la fel de mult, părintele Berladean rămâne un exemplu de perseverență și credință, demonstrând că adevărata artă nu stă doar în meșteșug, ci și în harul divin care o inspiră. Comunitatea locală recunoaște valoarea moștenirii sale artistice, iar tinerii din sat sunt îndemnați să continue tradiția, menținând vie flacăra meșteșugului autentic.
Ina RÎBALCHIN
