Este unul dintre cei mai titrați antrenori de fotbal soroceni. A câștigat, în postură de jucător și antrenor, mai multe trofee locale, naționale și internaționale. Ultima lui „ispravă” este câștigarea, la cârma echipei „Steaua”, a Cupei președintelui raionului Soroca. Prezentul fotbalului sorocean îl îngrijorează, dar mai speră că lucrurile se vor schimba în bine. Interlocutorul meu de astăzi este domnul Petru CIOBANU, antrenorul echipei de fotbal „Steaua” (Racovăț).
– Domnule Ciobanu, aș vrea să începem discuția noastră cu o veste care ar putea avea bătaie lungă — președintele Federației Moldovenești de Fotbal (FMF), Pavel Ciobanu, și-a anunțat demisia. Despre ce vorbește această demisie?
– Îmi este greu să spun ceva, vă dați seama. Probabil, au existat motive întemeiate, dacă după atâția ani de președinție la FMF domnul Ciobanu a făcut declarația cu doar o lună până la alegerile extraordinare din FMF. De altfel, așa este în fotbal: când echipa câștigă, meritul este al jucătorilor, iar când pierde — este de vină antrenorul. Cam așa s-a întâmplat și de această data: echipa națională se află pe locul 170 în lume, cel mai prost rezultat din istorie. Sau, poate, este implicată și politica, cine știe…
– De altfel, domnul Ciobanu a lăsat urme adânci în fotbalul moldovenesc…
– Cu siguranță. Domnul președinte Ciobanu a făcut enorm de mult, mai cu seamă pentru fotbalul juvenil și fotbalul de la sate. S-au construit stadioane în foarte multe localități, s-au asigurat echipamente și utilaje sportive, s-a dezvoltat foarte mult fotbalul feminin, de exemplu. Păi, altfel nici nu putea să fie, fiindcă vine din fenomen, a fost un fotbalist de excepție și a știut cum și ce să facă în această funcție.
– Revenind la ale noastre, locale, aș vrea să vă felicit cu primul trofeu câștigat în acest an — Cupa președintelui, și să vă întreb: cum a fost?
– A fost frumos, dar greu. Chiar mai greu decât mă așteptam. Am întâlnit o echipă foarte experimentată și foarte bine motivată, iar meciurile noastre cu sorocenii întotdeauna au fost încrâncenate. Stimez și apreciez această echipă și dacă finala avea alt deznodământ, nu aveam motive de supărare. De data aceasta norocul a fost de partea noastră, dar… să nu uităm de vorba înțeleaptă din popor care zice că „…au noroc acei puternici”.
– Sunt de acord că ambele echipe au meritat victoria, dar se creează impresia că la Racovăț autoritățile iubesc mai mult fotbalul.
– Un mare merit în această victorie le aparține consiliului local, domnului primar Ion Borozan, microbiștilor care vin în număr mare la toate meciurile noastre.
– Și, bineînțeles, cel mai mare merit este al fotbaliștilor, care an de an duc faima fotbalului racovițean în lume.
– În finala Cupei președintelui raionului a fost la înălțime toată echipa, dar cei mai buni au fost Ion Borș, Marin Spoială, Mihai Nartea, Mihai Zaporojan… Cu părere de rău, ne-au lipsit foarte mult frații Ursu, care mereu duc echipa după ei. La adversar mi-au plăcut Vasile Boldescu, Gheorghe Cazacu, Igor Balan, Gheorghe Ignat, Vadim Rusu. Apropo, șapte componenți ai acestei echipe joacă în Divizia B. Cu atât mai importantă este această victorie.
– Peste câteva săptămâni începe campionatul raional la fotbal și vreau să vă întreb: componența echipei va suferi schimbări esențiale?
– Probabil, vom face și câteva schimbări, iar accentul îl vom pune pe promovarea tinerilor. Nu vor mai fi la echipă veteranul Iurie Istrati, care a atârnat ghetele în cui, Tarhan Aleiv, Ion Șoltoianu, probabil, și Mihai Nartea.
– Înseamnă aceasta că FC „Steaua” nu va mai lupta pentru primul loc?
– În nici un caz! Mereu ne-am dorit doar primul loc, așa va fi și în acest an. Va fi mai greu, dar nu imposibil. Cu părere de rău, a mai secat izvorul talentelor fotbalistice la Racovăț și din această cauză suntem nevoiți să recurgem la ajutorul „legionarilor”. Nu mai avem astăzi jucători ca Marcel Reșitca (acum antrenor la Petrocub) sau Gheorghe Bantuș (joacă la o echipă din Divizia a 3 din Germania). Liderii actualei generații nu mai joacă pentru echipa din sat, dar la nivelul ligii secunde a campionatului național: Ion Sandu este component al divizionarei A „Spartanii”, iar Dumitru Borozan și Ion Borș joacă la „Zarea” (Bălți).
– Apropo, în afară de echipa pe care o antrenați, pe cine mai considerați pretendenți la titlu în acest an?
– Consider că în afară de noi și soroceni vor avea un cuvânt greu de spus echipele FC „Prietenia Agro”, FC Rublenița, FC Visoca. Nu sunt excluse și surprizele, dar nu prea văd de unde ar putea „sări iepurele”.
– Visul de a antrena o echipă a raionului în Divizia B s-a spulberat sau mai există șanse?
– Nu știu dacă există șanse, dar știu că avem băieți cu care putem face față la un nivel mai înalt. Personal, am câștigat tot ce se poate de câștigat la nivel local și aș dori ceva mai mult.
– În opinia Dvs., ce ne lipsește pentru a nu permite fotbalului să moară, acesta fiind ultima bucurie și ultima alinare pentru multă lume?
– În primul rând, este nevoie ca acei de la cârma țării, a raionului, a satelor să iubească fotbalul. Este nevoie de o Lege a sponsorizării, care să dezlege mâinile celor ce doresc să ajute sportul și fotbalul, în special. Este nevoie ca lecțiile de educație fizică să fie predate de specialiști, începând cu grupa mare de la grădiniță. Nu în ultimul rând, este nevoie de baze sportive adecvate peste tot, fiindcă numai așa vom depista noi talente. De exemplu, pentru a avea o echipă în Diviza B sunt nevoie de 120.000 lei pe sezon și această sumă nu mi se pare exagerată pentru un raion ca al nostru.
– Domnule Ciobanu, la sfârșit vreau să vă adresez o întrebare mai generală: care este echipa Dumneavoastră preferată și care este antrenorul care vă place cel mai mult?
– Dintre echipele din Republica Moldova îmi place FC Sheriff, iar pe plan internațional prefer FC Barcelona. Dintre antrenori îi prefer, în ordine descrescândă, pe Josep Guardiola, Jurgen Klopp și Mauricio Pochettino.
– Vă mulțumesc pentru interviu.
