De acasă spre acasă
Există persoane pe care le remarcăm într-un loc public tocmai pentru că ele fac totul pentru a nu fi remarcate. Discrete și retrase într-un colț de sală ele devin centrul atenției celui care găsește timp să observe. Petru Ceban face parte din această categorie – este prezent la o manifestație rămânând modest și retras până când nu este chemat ori întrebat. Exact aceeași atitudine a afișat-o chiar de la prima mea întrebare: cum s-ar prezenta printr-un singur cuvânt? Răspunsul vine rapid și sigur: artist.
Originar din Soroca unde a învățat, plus școala de pictură, urmate apoi de studii în servicii hoteliere, turism, comerț. Doar că el vroia să fie arhitect și ceea ce n-a reușit în țară, a completat în Elveția unde se găsește de practic 10 ani. A ajuns aici în slujba țării la Reprezentanța Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale la Geneva. Școala copiilor a obligat familia să mai rămână în țara-gazdă. Petru a reușit să capete meseria de arhitect și chiar să muncească în acest domeniu.
Pasiunea lui Petru Ceban a fost si rămâne acuarela. Tablourile pictate mărturisesc mai multe despre autor și despre parcursul din ultimii ani. Artistul sorocean a reușit să transmită această pasiune celor doi copii ai săi, dar în doze diferite și caută să meargă mai departe împărtășind dragostea pentru acuarelă în afara cercului familial. În cartierul unde locuiește a obținut un local unde invită săptămânal pe mic și mare la un atelier de creație. Atelierul acuarelei este prezent și la manifestațiile culturale organizate de Reprezentanța țării noastre la ONU, unde copiii savurează magia culorilor sub privirea indulgentă a artistului Petru Ceban. A fost invitat și de România la evenimente de promovare a culturii române.
Înafara artei, picturii, acuarelei lui Petru nu-i prea place a împărtăși privirea „aia din exterior” asupra evoluției țării, rezumându-se la un laconic „Avem nevoie de schimbat multe: de sus în jos și de jos în sus”. Baștina însă rămâne „locul de suflet, locul copilăriei, acolo unde sunt părinții și unde sper să mă întorc”. Petru se consideră integrat în societatea elvețiană – grație limbii de aici însușite pentru a face studii și a munci pe meserie dar și „datorită acuarelei care mi-a adus mulți prieteni”, la care se adaugă școala copiilor unde inevitabil se țes relații cu părinții altor copii.
În acest context nu e de mirare că Petru Ceban consideră sincer și chiar emoționat că „acasă” este acolo unde sunt părinții lui. Pentru el Acasă este la Soroca, dar Acasă este si acolo unde el este părinte pentru copiii săi – la Geneva. În pofida limbilor utilizate în cotidian într-o țară străină și într-un oraș internațional, ne asigură că în casă se vorbește „doar româna” și tradițiile noastre sunt la loc de onoare.
Artistul sorocean a participat la mai multe expoziții de pictură în Franța, Italia și Elveția. Însă una importantă pentru Petru Ceban, dar și pentru baștina sa, va avea loc în acest an la Galeria Cartego din capitală. E timpul ca lucrările lui Petru să fie expuse nu doar în fața lumii, dar în fața țării pe care o consideră Patrie.
Margareta DONOS, de la Geneva, special pentru Observatorul de Nord
