Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.

Patricia Lupu, grădinița de copii, Alexandru cel Bun : ”Odată, prin anii 2003-2004, când am avut o temă pentru acasă la limba română ce trebuia să scriem despre învățătoarea noastră, nu găseam cuvintele potrivite. Astăzi, deja cuvintele vin de la sine, pentru că lecțiile de atunci dau rezultate și acum. Doamna mea învățătoare Nina Sîrghii, cea care dintâi m-a ajutat luându-mă de mână și m-a adus frumos pe tărâmul cunoștințelor. Doamna care în acel moment mi-a înlocuit și dragostea de mamă. Crescând cu bunica, doamna Nina a știut că la inima unui copil se ajunge cu blândețe și mereu a avut o gingășie aparte. Cu atâta calm și înțelegere a știut să își facă loc în inima mea. E grea această meserie, pentru că între copii nu ești doar profesor, ești și mamă și tată. Cinci zile în săptămână am fost sub aripa ei, iar de aici am putut lua și învăța tot ce e mai bun. O iubesc pentru că mi-a pus baza meseriei mele de acum. Datorită dumneaei, căreia îi mulțumesc enorm, mă mândresc cu cine sunt eu azi.”