Slăvită fi în veci slănină glorioasă,
Ardealul te consumă la fel ca la-nceput
Și te găsim de-asemeni în fiecare casă,
La omul mai sărac sau la un om avut.
Sacrificăm grăsunul să-i colectăm slănina
O afumăm în pod sau unde ne convine,
Iar când o dăm la masă, să nu ne doară splina
Asociem palinca, să ne-„afumăm” mai bine.
Nu-i înjurați pe snobii ce ies la cumpărat,
Cer ”kaizer” sau chiar ”bacon”, pentru stomac subțire,
De fapt e tot slănină cu numele schimbat,
Dar asta n-o să schimbe a noastră prețuire.
Și de în miez de vara, în pod, găsim slănină,
Acolo aninată de grinda cea bătrână,
Mai sunt și azi olteni, cu inima haină,
La muște le ia scara,acolo să rămâna.
Ne-ajuți să-nvingem gerul,adesea și dușmanii,
Cu ceapa și palinca alături viețuind,
Vom bea și vom mânca de-o să ne-ajungă banii,
Și-apoi ne vom uita la câte-un porc cu jind.
Vreau în sicriu să-mi puneți,de slană,o bucată
Și-o glajă de palincă,ca să le am de drum,
Iar dac-o fi și-o ceapă, cu inima curată,
Voi împărți din ele, dar într-un mod postum.
Iar pentru ardeleni,când anii curg ca apa,
Stindard va fi slănina, palinca și cu ceapa.
(Premiul I la FESTIVALUL SLĂNINEI,
Cluj-Napoca, 2012)
