TABLETA DE VINERI.
Decizia Curții Constituționale de a declara Partidul Șor neconstituțional a stârnit mare zâzanie în societatea moldovenească, iar cârcotașii au temă de discuție pentru multă vreme înainte, deși… Decizia Curții se execută, dar nu se discută, chiar dacă Marina Tauber și acoliții săi se umflă în pene și ne sperie că sunt gata să creeze și două partide pe zi. Ce-i drept, aceștia nu spun dacă și eventualii succesori vor fi la fel de insistenți și la fel de nesofisticați în ceea ce privește vinderea și cumpărarea sufletelor omenești.
În linii mari, ceea ce trebuia să se întâmple a avut loc și orice fel de văicăreală și de trimitere la o efemeră încălcare a drepturilor omului nu-și au rostul, fiindcă această gașcă periculoasă prea mult s-a jucat cu focul și prea obraznic a jonglat cu prostia omenească. Nu de alta, dar și avizul Comisiei pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) nu lasă loc pentru interpretări și permite să fie schimbate accentele, fiindcă mai multă lume, inclusiv și persoane cu pondere în societate, s-a grăbit să afirme că acest verdict istoric al Curții transformă un act juridic în unul politic. Oare? Păi, Comisia de la Veneția și mai mulți experți europeni au declarat, în repetate rânduri, că chiar dacă interzicerea unui partid politic este o măsură extremă ea poate fi aplicată când toate măsurile restrictive au eșuat. Sau, poate, cineva este de părerea că acest zis partid nu a fost preîntâmpinat și sancționat de nenumărate ori, dar a continuat să meargă cu tancul prin sufletele oamenilor care, unii din neștiință, alții din răutate, i-au pus capacul și i-au grăbit obștescul sfârșit?
De altfel, unii se grăbesc să afirme că cei trei judecători de la Curtea Constituțională (care au votat pentru excluderea partidului Șor din viața politică a Republicii Moldova) au dat dovadă de curaj, dar cred că se exagerează. Decizia putea fi luată mult mai înainte, fiindcă au existat probe forte în ceea ce privește finanțarea ilegală a formațiunii și acțiunile ei împotriva suveranității Republicii Moldova și promovării politice a altui stat, Federația Rusă. Este de ajuns să ne amintim de alegerile bașcanului din Găgăuzia ca să înțelegem cât de multă dreptate a avut Curtea în luarea deciziei și cât de superficiale și profund infantile au fost pledoariile celor patru avocați, care au crezut că nu este loc pentru un precedent și că acest proces „al secolului” se va încheia cu victoria forțelor revanșarde. Păi, n-a fost să fie și acei care, din anul 2016 încoace, în fiecare scrutin electoral sunt prinși cu mâța în sac/banii în torbă, care sunt excluși din alegeri aproape că pe bandă rulantă au primit o lovitură de grație, un bobârnac pe care o să-l țină minte multă vreme. Despre liderul lor ce să mai zici, dacă a fost condamnat și casă lui va fi, pentru 15 ani înainte, o închisoare de la noi sau din Israel.
Bineînțeles, decizia Curții este un precedent, dar eu nu m-aș grăbi să-l numesc periculos, ba dimpotrivă — scoaterea din circuit a partidului Șor este o lecție de învățat pentru alții, deoarece mai sunt și alte formațiuni care, într-o formă sau altă, acționează pe muchie de cuțit și interpretează în felul lor democrația și libertățile omului. Ba mai mult, decizia Curții nu poate fi considerată nici periculoasă, nici rușinoasă, dar una istorică. Este adevărat că radierea unui partid din registrul de stat al persoanelor juridice este un act ieșit din comun, aproape de neîntâlnit în alte țări europene, dar ce ar trebui să facă societatea/justiția atunci când mai bine este să-ți faci cruce decât să aștepți când te va lovi trăsnetul? Pe de altă parte, nici partidul de guvernământ, nici alte formațiuni politice ascultătoare de lege nu au motive să se considere victime sigure atunci când, Doamne ferește, se va schimba puterea de la Chișinău. Oricum, trăim în secolul XXI, dar nu în epoca de piatră și nu este cazul să-i punem pe toți în aceeași oală și să-i tratăm cu aceeași unitate de măsură. Iar dacă cineva astăzi deplânge soarta acestui ex-partid și consideră că cineva a fost prea dur cu ei, ar fi bine să se gândească la ce s-ar fi întâmplat dacă decizia Curții era alta. Până unde ar fi mers acești oameni cu protestele lor tot mai periculoase și tot mai imprevizibile? Cum rămânea cu ordinea constituțională în stat? Ce ar fi fost cu visul nostru european? La ce ar fi fost în stare cabinetul din umbră care mima structurile statului? Pe cine și cum avea să apere acea organizație numită pompos „Scutul Poporului” și care erau scopurile ei reale? Aceste și alte întrebări deloc (și, mai cu seamă, răspunsurile la acest întrebări) retorice ar trebui să ne frământe pe fiecare dintre noi.
În fine, partea perdantă nu se lasă bătută și crede că-i va da dreptate Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Este în drept să creadă că ceea ce nu au obținut la Chișinău vor obține în altă parte. Dacă va fi așa cum cred ei, atunci chiar că va fi creat un precedent periculos.Chiar mai periculos decât ne-am putea imagina.
