În Republica Moldova asistăm la o revigorare lentă a sectorului zootehnic, după colapsul URSS. Deși nu a fost parte a blocului sovietic, și Polonia a fost condusă, ca și Moldova, timp de decenii de același regim comunist. Totuși astăzi Polonia a devenit al treilea producător de lapte din UE, iar în R. Moldova revigorarea sectorului zootehnic are loc abia în anul 2008, când a fost înregistrat primul import de bovine de prăsilă.
Producem lapte, dar dezvoltăm afaceri diferit
Fermierul polonez Silvester Imiolek ne povestește că a început propria afacere în 1998 și s-a investit 200 mii euro. De fapt, ferma este moștenită de la părinți. Bunicii aveau 22 de hectare de teren agricol și 60 de vite. Astazi, gospodăria numără 250 de capete mulgătoare și alte aproape 100 de viței. Ferma este specializată în producerea de lapte și este a treia ca mărime din Polonia. Se află la aproape 100 km de Varșovia. Astăzi fermierul este proprietarul a 300 de ha de pământ și a 250 de bovine de lapte.
Prin comparație, Directorul Asociației SRL TehnoifAgro, Ion Soltan a preluat ferma de la Pohrebeni, raionul Orhei în 1999, în urma programului de împroprietărire a țăranilor cu pământ. Ferma este singura din zonă care s-a păstrat și după căderea Uniunii Sovietice. În acel an ferma avea 192 de bovine de lapte, iar în prezent sunt 420 de capete, de la vaci mulgătoare, până la viței.
Unele ferme din Moldova arată ca și acum 30 de ani. Încă nu scăpăm de mulsul manual al vacilor
Fermierul polonez are doar 7 angajați, întrucât toate muncile care odată se făceau manual, acum sunt computerizate, de la hranitul animalelor până la scărpinatul automat pentru vaci. În plus, de mai bine de 3 decenii, în fermele poloneze mulsul vacilor este automatizat. Este de altfel o obligativitate pentru fermieri.
La ferma din Pohrebeni sunt aproape 30 de angajați, dintre care 13 mulgătoare. Este o meserie tot mai rar întâlnită în Republica Moldova, întrucât numărul fermelor de producere a laptelui a scăzut dramatic. Dacă în anul 1990, în Moldova erau deschise circa 1 150 de ferme de producere a laptelui, în anul 2015 avem 10 astfel de ferme, cu un total de 3580 de capete.
Pretul laptelui ar putea crea o adevărată criză pe piața Uniunii Europene
Piața Uniunii Europene se confruntă în prezent cu o adevărată criză a laptelui. Polonia, Germania și alte țări producătoare de lapte spun că prețul la acest produs este prea mic. Pentru fermierul polonez, Sylvester Imiolek, problema numărul unu este cum să realizeze laptele pe care îl produce, mai ales după ce începând cu 1 aprilie 2015 cotele de producție pentru lapte în Uniunea Europeană au fost eliminate.
“O bovină da în mediu 25 de litri de lapte pe zi sau 9000 litri pe an. Laptele îl vindem zilnic unei cooperative. Ne descurcăm singuri, fără să așteptăm ajutor din partea statului. La moment suntem procupati de faptul că începând din aprilie vor fi excluse cotele pentru lapte. Marea provocare este sa putem vinde laptele pe care il producem zilnic”, ne spune fermierul polonez, Sylvester Imiolek.
Vacile de la ferma din Pohrebeni produc anual 600 tone de lapte, dintre care 550 de tone sunt realizate la fabrica de la Călărași, Lapmol. Laptele este vândut cu 6 lei, la grăsimea de 3.5%. „Laptele nostru are grăsimea de 4% și respectiv îl vindem cu 7 lei. O vacă dă 3000-3200 litri anual. Ne gândim să creștem randamentul, dar este dificil din punct de vedere financiar. Am cumpărat utilaj pe care vrem să îl montăm în curând pentru dejecțiile animaliere și să reînnoim cireada și să trecem la proprietatea pur privată”, ne explică fermierul moldovean, Ion Soltan.
Veniturile fermierilor, între sute de mii de lei și milioane de euro
Chiar și așa, afacerea familiei Imiolek a ajuns în prezent la venituri de 1 milion de euro anual, bani pe care fermierul spune că îi reinvestește.
Pe de altă parte, fermierul moldovean spune că veniturile anuale la ferma din Pohrebeni se ridică la 150 – 180 de mii de lei. Cei aproape 30 de angajați ai fermei au salarii în medie de la 3000 la 4000 de lei pe lună.
Cum îi ajută statul pe fermieri
Pentru dezvoltarea afacerii sale, fermierul polonez spune că a obținut din partea UE 50% din suma investiției, alte 25% i-au fost oferite de către statul polonez, iar celelalte 25% au reprezentat banii proprii, sub formă de împrumut de la bancă. Este însă o excepție acest mod de subvenționare. De regulă, țăranii polonezi obțin din fondurile europene 50% din suma investiției, iar celelalte reprezintă contribuția personală. Plus la asta, polonezii primesc subvenții între 246 și 350 de euro pe hectar. Din aceasta suma, 30% este din partea statului, restul de la UE.
În Republica Moldova încă nu se oferă subvenții la hectar pentru fermieri. Există doar măsuri de sprijin și subvenționare la construcția și reconstrucția fermelor, dar și la procurarea bovinelor de prăsilă.
“Pentru anul 2014, subvenția s-a ridicat la 60% din suma investiției, iar la procurarea bovinelor de prăsilă– 60 de lei la kg. Au beneficiat de subvenții 56 de ferme de prăsilă. Doar 20% din laptele de pe piață este de la fermă. Mergem pe creșterea de ferme cu animale înalt productive”, ne-a explicat, șefa Direcției politici de producție și reglementări de calitate a produselor animale, Ministerul Agriculturii, Tatiana Nistorică.
La rândul său, fermierul moldovean spune că pentru fermele mici nu există niciun fel de sprijin din partea statului. “Pentru acei care produc, carne, lapte, nu există niciun sprijin. Dacă ar fi interes, ar trebui să existe subvenții la litru de lapte. Așa a fost în 1999 – 2001. Într-o țară unde se dorește o populație sănătoasă, trebuie de consumat produs natural, chiar dacă este mai scump”, ne spune Ion Soltan.
Familia Imiolek este convinsă, ferma lor se va dezvolta în continuare pe mâini bune, adică pe mainile urmasilor, păstrând în felul acesta tradiția. Iar Ion Soltan spune că ferma din Pohrebeni se poate dezvolta doar când se va trece la proprietate privată cu unul sau doi proprietari.
Președintele UniAgroProtect, Alexandru Slusari, spune că suntem în situația în care suntem din cauza factorilor politici, dar și pentru că nu există susținere din partea statului pentru agricultură. Fermierii își pun speranțe în UE, dar sunt conștienți că miracolele nu vor veni de la sine, decât dacă nu va exista implicare pe interior.
„Dacă rămânem la nivelul de declarații sterile, carul nu se va mișca. Noi singuri nu vom parcurge acest drum spre Uniunea Europeană”, a declarat președintele Uniagroprotect, Alexandru Slusari.
Un material realizat de jurnalista Elena Robu
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului 
„Consolidarea independenței în mediile de comunicare din Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews.
