Mire fără mireasă sau despre tradiția furatului miresei la moldoveni

„Furatul miresei se făcea de obicei cu înțelegere între fată și flăcău,” ne povestește etnografa Varvara Buzilă. În momentul în care fata era furată, flăcăii chiuiau, acesta fiind semnalul pentru tot satul că s-a furat o mireasă. Dimineața, toți se întrebau a cui este mireasa, iar părinții își căutau fetele prin ”cuibare”, să vadă dacă sunt la locul lor. În alte sate, se trăgea chiar și din pușcă pentru a marca evenimentul.”

Istoria pe care dorim să v-o povestim încalcă tiparele acestei tradiții. Sub aparența unui obicei frumos, se ascunde drama unei fete care, de teama de a nu intra în gura lumii, a acceptat să fie ”furată” într-o noapte, în care ițele acestei lumi s-au cam încurcat.

Mătușa Nicoleta Murzac a absolvit 8 clase în 1959, deși a avut doar note de 5 în atestat, nu a putut să-și continue studiile mai departe.

– Ca să înveți mai departe trebuia să fii comsomolistă, dar tatăl meu a fost împotriva puterii sovietice. El a luptat în armata română, s-a întors de pe front fără un picior. Și totdeauna îmi spunea că sovieticii nu-s pe veci aici, că românii o să se întoarcă neapărat. Așa că după ce am terminat școala, m-au dat ucenică la o croitoreasă în mahala. Iată așa m-am pomenit fată mare în sat, povestește femeia.

În toamna aceea, la joc făcuse cunoștință cu Nicanor, un flăcău proaspăt întors din armată. Era un băiat serios, intrase la școala de tractoriști din Cuhurești.

– Toamna, când se întorceau băieții din armată, ceilalți mai mici de vârstă, se băgau pe sub garduri, fiindcă cei cu armata făcută tare erau văzuți. Pe atunci era satul plin de tineret. Una din fetele cu care prieteneam era din mahalaua noastră și tot Nicoleta o chema, mai mică cu un an, dar care în toamna aceea se logodise cu Mircea, fiul lui Trifan Murzac. Cu cinci zile înainte de nuntă, vine și-mi spune că nu vrea să se mărite cu Mircea, dar că părinții țin morțiș, fiindcă el e din oameni bogați. Mi-a spus că îi place de Ionică, cu care eu eram oleacă de neam, și dacă nu se mărită cu el, își face seama.

– M-am speriat, am alergat într-un suflet de vale, la sora lui Ionică și i-am povestit totul. Pe atunci nu erau telefoane, un verișor a urcat pe bicicletă și a mers în grabă la Stoicani, unde Ionică repara tractorul. I-a spus să vină imediat acasă.

Până seara, Ionică a furat-o pe Nicoleta, iar Mircea a rămas fără mireasă, continuă firul povestirii femeia.

Mătușa Nicoleta își amintește că nu-l cunoștea atunci pe Mircea Murzac, știa doar unde le e casa. Mircea nu făcuse armata, obținu-se un certificat care îl scutise de serviciul militar.

– În seara aceea, când Ionică a furat-o pe Nicoleta, noi ne-am culcat și chiar adormisem, dar ne-a trezit o bocănitură în fereastră, o femeie din mahala a venit să ceară o pastilă de dureri. Mama i-a dat pastila și mi-a spus să ies să o petrec. Am ieșit în întuneric, iar la poartă  vecina îmi spune că Mircea Murzac vrea să vorbească cu mine. În clipa aceea, am simțit o mână puternică apucându-mă strâns de braț.  Nici acum nu înțeleg ce a fost cu mine, parcă mi-a pus cineva un sac pe cap, mărturisește ea.

-Eram așa cum ieșisem din casă, desculță, cu capul descoperit, cu o rochiță veche, ruptă la spate. Femeia aceea mi-a dat un taior și așa am plecat mireasă.

Familia lui Mircea trăia peste râpă și, când au ajuns la podeț, Mircea a oprit-o și i-a spus că, dacă este fată, să meargă mai departe; dacă nu, să se întoarcă înapoi acasă. Nicoleta a mers mai departe..

Când a ajuns în ograda viitorilor socri, a văzut că cortul era făcut și  acoperit.

– În casă erau două coveți cu aluat, voiau să coacă pâine pentru nuntă. Socrii mei erau îmbrăcați, ne așteptau. Au ieșit din casă și au mers la părinții mei.

Pe urmă, Nicoleta avea să afle că tatăl ei a fost împotrivă și le-a spus-o verde în ochi viitorilor cuscri: „Eu cu voi nu am vrut să mă încuscresc, voi sunteți oameni bogați, iar eu un invalid, om sărac. Dar dacă așa s-a întâmplat…”
La porunca tatei, Nicoleta s-a întors acasă în noaptea aceea, însoțită de mire.

– Când am intrat în cameră, Mircea s-a dat în fața mea, crezând că tata vrea să mă lovească. Dar tata i-a zis: „Dă-te la o parte, că eu nu am pălit-o niciodată. Dar acum, ea s-a pălit singură pe toată viața…”

A doua zi dimineață, pregătirile de nuntă au început și la casa Nicoletei. Veniseră verișorii să ridice cortul, iar tatăl plecase la Florești să aducă balercuța de 30 de litri de rachiu, pe care o dusese adineauri unui comerciant să-l vândă.

-Tata nu avea pensie și se descurca cum putea. La Florești avea un cunoscut, Cioclea, care vindea rachiu cu 2 ruble, dar tata îi dădea cu 1 rublă și făcea așa un ban. Țin minte că a adus balercuța cu rachiu acasă și cu ea am făcut nunta.

Pantofii, coronița, ghirlanda și materialul pentru rochie, Mircea le cumpărase pentru cealaltă Nicoletă, care fugise. Așa era obiceiul: mirele cumpăra haine pentru mireasă, iar mireasa pentru mire. Acum, aceste lucruri aveau să fie purtate de o altă Nicoletă.

– Am luat materialul acela și m-am dus la croitoreasa din sat, care mi-a cusut rochia cu vreo câteva zile înainte de nuntă,” își amintește mătușa Nicoleta.

Cu Nicanor s-a întâlnit peste o seară, în casa unei vecine, unde s-a dus să-și coase la mașină niște fețe de perne,  de zestre.
– Când a intrat pe ușă, eu am înțepenit lângă mașină. Dar el m-a cuprins și a început a plânge: „Ce ai făcut tu, ce ai făcut?”

Dar în momentul acela a intrat Mircea și eu m-am ridicat și am plecat cu el…