Cunoscutul maestru al epigramei, avocatul buzoian Mihai Sălcuţan şi-a lansat, la Biblioteca „Basarabia” din Soroca o carte de proză „Cumpăna dreptăţii”. Astfel, prin această lucrare domnia sa a întrat (şi) în lumea bună a prozatorilor. Semnificativ este şi faptul că această carte a apărut în anul când scriitorul şi-a sărbătorit aniversarea a 70 ani de la naştere. „Pentru un începător al prozei artistice, Mihai Sălcuţan apare surprinzător de maturizat, îndelunga exersare în epigramă îngâdiunidu-I să scrie simplu, direct, concentrat, nu fără subtilităţi umoristice şi simţ plastic, în descrieri peisagistice, dar şi în filozofii”, spune prefaţatorul cărţii Theodor Codreanu.
La eveniment au participat preşedintele raionului Soroca Mihai Mâţu, şeful Direcţiei raionale cultură şi turism Grigore Bucătaru, bibliotecari, pedagogi, elevi şi admiratori ai talentului lui Mihai Sălcuţan, care este şi Cetăţean de Onoare al raionului Soroca.
Dan AOLEI
Zeița Themis a poposit la Biblioteca „Basarabia”
Ediția 2016 a Festivalului Național al Mărului a fost precedată de un eveniment deosebit în spațiul cultural al orașului Soroca, lansarea cărții „Cumpăna dreptății” a scriitorului buzoian Mihai Sălcuțan.
Manifestarea a avut loc în ziua de 30 septembrie 2016 și a fost organizată impecabil de Biblioteca „Basarabia”, filială a Bibliotecii județene „Vasile Voiculescu” din Buzău și a fost susținută de Secția de Cultură și Turism, de Direcția de Învățământ, de Biblioteca raională „Mihail Sadoveanu”.
Autorul volumului menționat este vicepreşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, membru de onoare al uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și este organizatorul Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare”, la care epigramiștii și umoriștii din Moldova sunt, de 17 ediții, ca la ei acasă. Mihai Sălcuțan figurează în Antologia de poezie română contemporană și în Dicționarul scriitorilor români contemporani, ambele editate de editura „Tipo Moldova” din Iași.
De menționat că Mihai Sălcuțan este cetățean de onoare al raionului Soroca și al municipiului Buzău și este distins cu medalia „Meritul Civic” a Republicii Moldova.
Lansarea s-a bucurat de prezența unor înalte personalități sorocene – domnul Mihai Mîțu, președintele raionului, domnul Grigore Bucătaru, șeful Secției de Cultură și Turism, doamna Svetlana Păunescu șef adjunct al Direcției de Învățământ -, a multor profesori, elevi și a numeroși cititori ai bibliotecii, toți avizați şi dornici de cultură.
„Cumpăna dreptății”, care este al 12-lea volum de autor, este o culegere de texte literare de proză scurtă inspirate de lumea guvernată de zeița Themis, adică din aceea a justiției, autorul profesând ca avocat mai bine de patru decenii. Referiri pertinente, apreciative, au făcut profesorii Ana Bejan, Olga Gherghelejiu, Svetlana Păunescu, Viorica Furtună, bibliotecarele Eugenia Răilean și Ludmila Ungureanu, ziariștii Victor Cobăsneanu și Nina Neculce.
Discursurile elevate, profunde, bine argumentate, care au dovedit o fină şi profundă cunoaştere a conținutului cărții, dar și a operei generale a autorului, au fost întercalate cu lectura unor fragmente din textele cărții și cu melodii populare cântate de tinere care au etalat frumoase costume naționale. Au impresionat în mod deosebit elevele Eva Ștefania Dorogan și Victoria Andriuță, ambele de la Liceul teoretic „Ion Creangă”, care au citit cu talent remarcabil.
Punctul culminant al evenimentului cultural a fost unul pe măsură, prezentarea unui discurs inspirat de către actorul principal, Mihai Sălcuţan, care a vorbit despre literatură şi justiţie – temele romanului – , despre morală, lege şi omenie, probleme fundamentale ale societăţii de azi, toate la un loc însemnând cultură şi civilizaţie. Invitaţii au avut şansa să urmărească un profesionist al dreptului dar şi un maestru al scrisului, un om onest și un mare patriot și cu toții au trăit emoţia la superlativ.
Doamna Raisa Bicec, fondatoare a Bibliotecii „Basarabia” în anul 1993, alături de Mihai Sălcuțan și alți câțiva oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului, a atras atenția că peste mai puțin de doi ani se vor împlini 25 de ani de la întemeierea acesteia, eveniment ce trebuie sărbătorit la superlativ.
Scriitorul, care a marcat cu această carte borna cu numărul „7zeci” a drumului vieții sale, cum aflăm din Addenda cărții, a fost onorat în mod admirabil de gazdele sorocene. A primit diplome din partea președintelui raionului, a ziarului „Observatorul de Nord”, flori însoțite de călduroase felicitări și de urări de viață lungă din partea participanților care, la final, i-au cântat în cor „Mulți ani trăiască”.
A fost un act de cultură model, un „irepetabil eveniment”, aşa cum s-a exprimat unul dintre participanți, opinie la care subsriem pe deplin.
Ana BEJAN
Textul prezentat de Mihai Sălcuțan la lansarea volumului „Cumpăna dreptății”, în anul în care a aniversat împlinirea vârstei de 70 ani:
Declarație extrajudiciară
Mărturisesc că mi-a luat ceva vreme să ajung la 70 de ani și că aceasta m-a ținut mereu ocupat, nu mai mult de 25.550 de zile. Nu și tot atâtea nopți, pentru că pe multe le-am pierdut, nu le mai pun la socoteală și nici nu vreau să intru în amănunte de ce și cum.
În ultimul timp am înțeles că la vârsta celei de a doua tinereţi cea mai importantă obligaţie pe care o am este aceea de a da curs îndemnului pe care mi-l transmite poştaşul în fiecare lună, când aduce pensia: „să trăiţi!”. Chiar dacă el o interpretează în forma „să trăieşti că îmi trebuieşti”, făcând trimitere la bacşişul ce reprezintă o cutumă bine împămîntenită în spațiul carpato-danubiano-pontic, pe care îl acceptă cu neascunsă plăcere, mai ales după ce s-a renunţat la impozitarea lui mai înainte de legiferarea anunțată cu mare tam-tam.
Ce am pățit, cum îi plăcea lui Marin Preda să spună, în cei 70 de ani? O sumedenie de întâmplări, care mai de care mai neașteptată dar, după ce mi-a rămas în memorie, toate bune și frumoase. Nu știu ce spun alții dar nu am de gând să mă contrazic cu ei, mai ales la ceas aniversar. Oricum, pe cele foarte bune le-am pomenit în Addenda cărții prezentate astăzi, cititorul meu, care este mai deștept decât al altora, va înțelege de ce. Pe cele mai puțin plăcute nu le-am menționat, din cauză că au fost câteva. Doamne apără și păzește!
Inițial, am intenționat să scriu o carte despre vremea când eram tânăr și frumos, ce-i drept mai mult tânăr decât frumos. Astăzi, multe doamne spun că sunt frumos și nu pot să nu remarc că toate poartă ochelari de distanță. Nu afirmă că sunt și tânăr și aceasta îmi explic doar prin faptul că dumnealor înțeleg tinerețea numai într-un anume fel, în care anume vă las să le întrebați personal. M-am gândit la subiecte inspirate din aventuri cu fete pe cât de frumoase pe atât de puțin îmbrăcate, sau chiar dezbrăcate, știind că în ziua de azi asemenea teme sunt gustate mai ceva ca mititeii, sarmalele, fasolea cu ciolan sau gogoșile oferite la pomenile electorale. Am renunțat repede la intenție, constatând că nu am destule întâmplări despre care să vorbesc. Cele 2-3 cazuri la care m-aș fi putut referi sunt prea puține și prea puțin condimentate pentru a stârni interesul unui public care, probabil, se poate lăuda cu un palmares mult mai bogat, dar care, spre lauda lui, nu o face nici măcar în fața procurorilor de la DNA. Că doar nu ei au inventat zicerea ”taci și fă!”. Recunosc că sunt speriat de ANAF, pe înțelesul tuturor de FISC, de care îmi este frică ca tot românul bun platnic care se știe cu dările achitate la zi, spre deosebire de datornicii cu milioane de euro care stau liniștiți, bine merci, fără să fie deranjați de statul de drept. De cel din viața reală, nu de cel de pe hârtie. Apoi, nici nu știu dacă faptele petrecute în urmă cu decenii și mărturisite acum nu vor fi considerate imprescriptibile, taman bune a fi impozitate, cu dobânzi și majorări calculate de la data comiterii lor. Probabil că ar rezulta un debit de care nu aș putea scăpa nici în următorii 70 de ani!
După matură chibzuință, m-am hotărât să scriu despre lumea justiției, în care mi-am petrecut peste patruzeci de ani din viață, dând dreptate medicului de familie care mi-a spus că legăturile cu ea sunt cronice și că nu am nici-o speranță de vindecare. Ce-i drept, e drept, totdeauna m-am avut bine cu zeița Themis, căreia i-am ținut balanța și i-am cărat spada, că de legat la ochi au avut grijă totdeauna alții.
De ce sărbătoresc vârsta cu o carte? Pentru că anii trec pe când scrisul rămâne. Amintiți-vă de Troia. Cetatea a dispărut, Iliada și Odiseea au rămas peste veacuri. Sper ca textele mele să fie pline de suficient de multe înțelesuri pentru cititorii aflați în căutare de subtilități și emoții intelectuale rafinate, fără de care existența umană nu poate fi concepută.
Profund onorat de prezența Domniiilor Voastre, vă mulţumesc că ați dorit să fim împreună la acest eveniment important pentru mine și vă urez tuturor „La mulţi ani”, îndiferent de vârsta pe care o aveți și de data sărbătoririi ei. Totodată, vă dau de ştire că horoscopul pentru următorii 30 de ani ne este la toţi favorabil, așa că aştept să ne întâlnim in corpore, în această aulă şi la aniversarea a 100 de ani. Că ce mai este suta în ziua de azi?!
