Recunosc că titlul de mai sus, cu o mică excepție, l-am furat de la o emisiune de la PRO TV-ul de la București. Este vorba despre un proiect de divertisment cu genericul „Gospodar fără pereche” și îi are ca protagoniști pe niște bărbați care sunt gospodari buni (adică, fără pereche), dar care încă nu și-au găsit jumătatea. În cazul nostru (cu mămăligarii), expresia nu are sens dublu, or mulți dintre noi suntem și vor rămâne fără pereche în ceea ce privește atitudinea și comportamentul…
În fine, pentru a nu mai tulbura atâta apele și a trece nemijlocit la subiect, vreau să vă explic cine sunt acești mămăligari (unii din ei și milionari), care mi-au captat atenția săptămâna aceasta și de ce s-au învrednicit de onoarea de a fi pomeniți pe acest colț de pagină. Or, chiar dacă mămăligarii din această Tabletă vin din domenii absolut diferite, acțiunile lor se aseamănă ca două picături de apă.
Așadar, ceea ce m-a frapat cel mai tare în săptămâna trecută a fost tam-tamul stârnit în jurul Liceului „Orizont” și expulzarea a șapte profesori de la această, poate cea mai prestigioasă, instituție preuniversitară din RM. Mai exact, nu m-a mirat atât de mult expulzarea ca atare (în vremurile noastre te poți aștepta de orice și de la oricine), dar modul în care s-a înfăptuit aceasta. De altfel, am spus mereu și repet și cu această ocazie că nu consider forțele de ordine, inclusiv cele menite să apere securitatea noastră, niște dușmani ai poporului — la urma urmei, fiecare își face meseria nu din capul său, dar în conformitate cu niște rigori și regulamente și nu neg faptul că unii din cei vizați de la Liceul „Orizont” ar fi cu pufușor pe botișor, dar… De ce acest spectacol de prost gust cu îmbrânceli și implicare de minori, de ce atâta exces de zel, dacă însăși expresia „expulzare” înseamnă trimiterea celor vinovați la casa cui îi are, fără a le leza onoarea și demnitatea. Adică, le transmiți oaspeților nedoriți că în 48 de ore trebuie să plece de unde au venit și cu asta basta. Mai cu seamă când este vorba de niște persoane care au pus umărul la creșterea nivelului de studii în RM și la numeroase succese de răsunet pe arena internațională.
Eșecurile mămăligarilor care îmbracă tricolorul doar pentru a bifa niște prezențe în componența selecționatei și pentru a-și crea o imagine pozitivă în exterior (este bine cunoscut faptul că mai ușor și mai bine se cumpără fotbaliștii convocați la națională), dar nu pentru a-și da viața pe teren nu mai sunt o surpriză.
În situația creată, vrei-nu vrei, faci niște similitudini și te gândești că forfota de pe lângă acest liceu nu este un lucru întâmplător. În primul rând, președintele turc, care și-a pus pe umeri reparația clădirii președinției de la Chișinău, nu este un filantrop care să arunce cu bani la stânga și la dreapta și decizia lui de a-l ajuta pe Dodon este interpretabilă. Să zicem, prin absurd, că Erdogan a cerut în schimb președintelui moldovean să-i extrădeze pe acei care, chipurile, slujesc unor interese meschine statului său și prezintă un real pericol pentru noi (???). În al doilea rând, să nu uităm că președintele turc este un prieten bun al lui Putin și această prietenie s-a legat după ce turcii… au doborât în avion rusesc. La rându-i, Dodon este un vasal recunoscut al țarului rus și de aici o altă deducție — prietenul tău este și prietenul meu, iar președintele moldovean a demonstrat, în repetate rânduri, că nu uită binele ce i se face. Acum urmează de văzut ce orizonturi mai are „Orizont”-ul, chiar dacă premierul Pavel Filip afirmă că cele întâmplate nu se vor răsfrânge asupra procesului de studii.
Al doilea eveniment cu semnul minus care ne-a captat săptămâna trecută a fost înfrângerea usturătoare suferită de selecționata RM la fotbal în fața modestei echipe a Luxemburgului. Altfel, eșecurile mămăligarilor care îmbracă tricolorul doar pentru a bifa niște prezențe în componența selecționatei și pentru a-și crea o imagine pozitivă în exterior, dar nu pentru a-și da viața pe teren nu mai sunt o surpriză. Totuși, prestația elevilor lui Alexandru Spiridon în prima etapă a Cupei Națiunilor nici lamentabilă nu poate fi numită. A fost o umilință totală în fața unui adversar de același calibru și o lipsă totală de respect față de microbiștii care de vreo 30 de ani așteaptă de la fotbaliști, mulți dintre ei milionari în euro, să ne reprezinte cu onoare și demnitate. Ce-i drept, antrenorul Spiridon și-a cerut scuze în fața amatorilor de fotbal, dar ce mai contează acest lucru, dacă Epureanu și K nu mai costă nici o ceapă degerată. Și ce-i mai îngrijorător — nici cei care vin din urma, cu mici excepții, nu sunt mai breji, fiind bătuți măr de adversari de talia Maltei sau a Insulelor Feroe.
Și încă ceva. Dacă cu fotbaliștii lucrurile sunt clare — nu poți să ceri multe unui mămăligar deprins să facă doar figurație pe terenul de fotbal, apoi viitorul „Orizont”-ului, care de la înființare și până acum ne-adus câteva mii de locuri premiante (!!!) la diferite olimpiade și concursuri internaționale, este sub un semn mare de întrebare… Or, cine va mai dori să investească și la noi?
