Mihai B. s-a otrăvit de curând, după ce a mâncat o „hrincă” de pepene verde (harbuz). Cunoaște bine că încă nu este vremea harbujilor adevărați, dar fiind pofticios din fire, a riscat și… mai să nu dea ortul popii. „Am avut noroc că coronavirusul a mai bătut nițel în retragere și medicii au avut timp să se „ocupe” de mine. În caz contrar nu știu care era soarta mea”, recunoaște bărbatul. De altfel, în pielea lui Mihai ar fi putut fi oricine dintre noi, or astăzi aproape nu există fructe și legume care să nu fie „ajutate” în procesul coacerii.
Iurie Tănase este administratorul Gospodăriei Țărănești „Iu. Tănase” din satul Hristici, raionul Soroca și unul dintre cei mai cunoscuți și experimentați livădari din nordul Republicii Moldova. Acesta recunoaște că roada înaltă și aspectul plăcut ochiului al mărului, de exemplu, este rezultatul unor tratamente cu diferite chimicale. „Livezile noastre sunt atacate de multe boli, cele mai periculoase și des întâlnite fiind rapănul mărului, făinarea mărului și focul bacterian. Pentru a evita pierderile de roadă, dar și livada în general, sunt nevoit să fac de la 12 până la 15 stropituri pe sezon. Bineînțeles, aș refuza la aceste tratamente, care nu sunt doar nedorite, dar și foarte costisitoare, dar… risc să nu am o marfă competitivă”.
De aici și concluzia paradoxală: și Mihai B., și Iurie Tănase știu că nu fac și nu mănâncă ce trebuie, dar procedează după principiul nescris „Mai bine să-mi fie rău, decât să-mi pară rău”.
„Doar” 6 la sută din produsele alimentare de pe piață nu corespund parametrilor microbiologici?
Specialiștii Centrului Național de Sănătate Publică afirmă că aproape șase la sută din produsele alimentare au devieri de la indicii microbiologici normali. Altele patru la sută, sau poate aceleași produse alimentare nu corespund parametrilor fizico-chimici și cinci la sută din produsele pe care le consumăm zi de zi conțin nitrați și aditivi peste normele admise.
Oleg Damir, inspector superior la Direcția Teritorială pentru Siguranța Alimentelor Soroca (DTSAS), secția de control pentru siguranța alimentelor: „Nitrații sunt un produs chimic care, direct sau indirect, acționează asupra sănătății oamenilor. Aceștia se transformă dintr-o formă în alta și sunt foarte migratori. De exemplu: concentrația de nitrați la temperatură înaltă e mărită, dar după câteva ore puse în frigider, ea scade și se transformă în nitriți. Normele de nitrați sunt stipulate în Hotărârea de Guvern 1004 în Anexa nr. 1 și sunt indicate la produsele legumicole, cum ar fi: pepene verde — 60 ml/100 gr, pepene galben — 90 ml/100 gr, căpșuni — 100 ml/100 gr… Pe de altă parte, cantitatea de nitrați diferă de la produs la produs și în dependență de unde se află — câmp deschis sau câmp protejat, iar excesul de nitrați poate cauza un proces alergic, dar depinde de sănătatea fiecărei persoane în parte”.
De altfel, DTSAS are deschis la piața din Soroca un laborator de expertiză acreditat, care apreciază conținutul de nitrați in produse. „Producătorii sunt obligați, conform Legii 119, articolul 23, să aducă pentru vânzare doar produse proaspete de origine vegetală. În urma investigațiilor, dacă produsele au norma accesibilă, li se eliberează un certificat de inofensivitate. Există însă și cazuri de sancționare a producătorilor, atunci când au fost încălcate aceste norme”, spune domnul Damir. Apropo, semnul întrebării din subtitlu ar însemna că prea ireală se pare „cota” de produse curate, dar…
La piața agricolă din Soroca aproape toate produsele alimentare sunt… BIO
Zic „aproape”, or specialiștii de aici afirmă că dacă există ceva probleme cu nivelul de nitrați peste normele stabilite, acestea sunt identificate la producătorii mai mari, iar producătorii mici, care alcătuiesc peste 80 la sută din cei prezenți pe piață, propun spre realizare produse de o calitate impecabilă. ”Țăranii noștri de câțiva ani buni nu încalcă niciuna din regulile impuse. Acei care comercializează producția agricolă la piața din Soroca sunt producători mici, care au pe lângă casă câteva zeci sau sute de tufe de castraveți, roșii, ardei ori morcov și nu este rezonabil să cheltuie bani pentru a cumpără chimicale sau altceva ce ar dăuna sănătății. Orice produse alimentare care sunt aduse pe piață sunt supuse controlului și posesorul primește un tichet și un Certificat care îi permite să vândă marfa. Pe de altă parte, fiecare cumpărător are dreptul să verifice Certificatul de calitate și, în caz de necesitate, își poate expune pretențiile”, ne-a declarat doamna Tatiana Chiroșca, medic-veterinar în cadrul laboratorului.
Alexandru Enache, apicultor: „Pentru noi este cel mai important ca producătorii agricoli să nu stropească livezile în perioada când înfloresc copacii. Sau, dacă acest lucru este imposibil, există preparate care nu influențează negativ asupra peștilor și albinelor. Din câte știu, acum se utilizează în agricultură niște erbicide care ard iarba și totul din jur”.
Grigore Coțaga, legumicultor din satul Vasilcău: „Sufăr de o maladie a glandei tiroide și doctorul mi-a recomandat să folosesc doar produse curate, de aceea nu utilizez nici un fel de chimicale sau altceva. Principalul nostru îngrășământ este băligarul. Nu mă încumet să folosesc îngrășăminte minerale, fiindcă trebuie să le cunoști doza și dacă greșești ceva nu treci controlul de laborator. Dacă se depistează ceva nereguli degeaba am mai muncit”.
Valentina Ivanov, producătoare agricolă: „Din îngrășăminte folosim doar băligarul, care este introdus în sol toamna, înainte de arat. Toată lumea cunoaște că noi avem doar produse bio, deși avem și de suferit câteodată. Or, sunt diferiți dăunători care atacă legumele și avem de suferit, în ultima instanță”.
Inga Mazniuc, producătoare agricolă: „Creștem căpșuni pe lângă casă, sută la sută ecologici. Din „îngrășăminte” utilizăm doar prășitul și udatul. Respectăm toate normele tehnologice, deoarece știm că produsele noastre fac parte din alimentația copiilor și bătrânilor, categorii care au nevoie de produse curate”.
Gheorghe Ouș, producător agricol: „Tot ce vindem este crescut pe lângă cază, fără utilizarea îngrășămintelor, cu excepția băligarului. Stropim doar acele tufe care sunt pentru semințe. Pe de altă parte, de ce să mai stropim cartofii, de exemplu, dacă anul acesta nici nu au fost gândaci și alte insecte”.
Culorile care spun totul despre nitrați
Specialiștii afirmă că chiar culoarea miezului fructelor și legumelor ne spune mult despre doza de nitrați și alte elemente nocive care ne pot afecta sănătatea. Să zicem, dacă harbuzul are dungi gălbui groase, acest lucru înseamnă că el a fost hrănit cu îngrășăminte. Putem face chiar un mic test: puneți pulpa pe un minut într-un pahar de apă, în cazul în care apa a schimbat culoarea, atunci harbuzul a fost cultivat cu pesticide, dacă apa pur și simplu s-a întunecat, harbuzul este curat…
Strugurii care sunt tratați cu fungicide trebuie doar bine spălați și substanța toxică dispare. Sau atunci când cumpăram fructele, trebuie să ținem cont de faptul că ele sunt tratate cu bifenil, ca să nu se strice și să se păstreze o lungă perioadă de timp. Aceste fructe tratate cu bifenil trebuie să fie decojite… În cartofi nitrații trec sub piele și în miezul tuberculului, astfel încât după ce apa cu cartofi a fiert, ea trebuie să fie aruncată… Castraveții ar trebui să fie de culoarea ierbii, culoarea verde închisă indică surplusul nitraților… Primii dovlecei și vinete trebuie să fie decojite. Tăiați tulpina — este locul cel mai toxic.
Este bine să știți: care este norma nitraţilor în fructe şi legume
Când mergem la piață după fructe și legume, pe lângă „laudele” aduse propriilor produse de către producători, n-ar strica să le cerem și Certificatul eliberat de laboratorul respectiv, din care o să aflăm informația cu privire la nitrați. Normele ar fi următoarele: verdeaţă — 2000 mg/kg; harbuz, caise, struguri — 60 mg/kg; banană — 200 mg/kg; pară — 60 mg/kg; zemos — 90 mg/kg; vinete — 300 mg/kg; varză târzie — 500 mg/kg, timpurie — 900 mg/kg; dovlecei — 400 mg/kg; nectarine şi piersici — 60 mg/kg; cartofi — 250 mg/kg; ceapă— 80 mg/kg, ceapă verde — 600 mg/kg; căpşuni — 100 mg/kg; morcovi timpurii — 400 mg/kg, târzii — 250 mg/kg; castraveţi de câmp — 300 mg/kg; ardei gras — 200 mg/kg; roşii — 250 mg/kg; ridiche — 1500 mg/kg; sfeclă — 1400 mg/kg; salată verde — 1200 mg/kg; ridiche neagră — 1000 mg/kg
Cantitatea de nitraţi nu depinde doar de tipul legumelor, dar şi de timpul de coacere (timpurii/târzii), în sol (deschis, seră) şi de alţi parametri. De exemplu, ridichea timpurie, care absoarbe din sol nitrații împreună cu umezeala, este lider la acest capitol (până la 80%).
Apa din fântâni — mai mult periculoasă, decât răcoritoare
Chiar dacă la moldoveni se spune că „nimic nu poate fi mai bun decât apa de izvor (fântână)”, sursele noastre de apă prezintă astăzi mai mult o cale sigură de a te molipsi și de a te îmbolnăvi, decât ați potoli setea. Doamna Maria Cernopâscaia, medic la Centrul de Sănătate Publică Soroca, ne-a prezentat câteva informații mai mult decât îngrijorătoare: „Drept surse decentralizate de alimentare cu apă pe teritoriul raionului Soroca servesc 11953 fântâni de mină și izvoare, cantitatea apei căror lasă mult de dorit. De exemplu, în anul 2019 au fost verificate, prin investigații de laborator, 131 de fântâni din satele raionului. Rezultatele au fost de-a dreptul incredibile, or la indicii sanitar-igienici apa din 104 fântâni (!!!) nu corespundea normelor.
Nivelul de nitrați în toate fântânile (!!!) a fost peste normă”. Ba mai mult, doamna doctor ne-a numit și câteva sate de la ambele poluri. Astfel, conform specialiștilor, cea mai mică concentrație de nitrați (11,8-39,3 mg/l) a fost depistată în fântânile din satele Stoicani, Soloneț, Căinarii Vechi, Cremenciug, Tătărăuca Veche, Cerlina și Nimereuca, iar în fântânile din satele Visoca, Alexandru cel Bun, Niorcani, Bădiceni, Cosăuți, Voloave și Parcani concentrația de nitrați a fost de 67,8-202,4 mg/l. În aceste localități măcar ia și pune capac la toate fântânile…
…Mihai B., după pățania cu harbuzul, a jurat că nu mai mănâncă în vecii vecilor fructe sau legume „din prima roadă”, care este ticsită cu nitrați și alte elemente nocive. La rându-i, Iurie Tănase nu se jură și nici nu pune mâna în foc că nu va stropi livada cu „ce trebuie”, fiindcă nu poți merge împotriva vântului.
