Astăzi în întreaga lume este marcată Ziua Mondială împotriva Tuberculozei. Așadar, dacă ne întoarcem în timp, putem observa că tuberculoza a fost una dintre cele mai devastatoare boli din istorie, afectând milioane de oameni. Înainte de descoperirea vaccinului și a tratamentelor eficiente, această boală a fost responsabilă pentru un număr mare de decese în întreaga lume. Multe personalități marcante au devenit victime ale tuberculozei, or boala nu a cruțat pe nimeni.
Una dintre cele mai regretate pierderi ale culturii românești, secerată de tuberculoză, este cu siguranță, Iulia Hasdeu, copilul atât de mult dorit de tatăl ei, scriitorul și filologul Bogdan Petriceicu Hasdeu. Născută la 14 noiembrie 1869, a avut nefericirea să trăiască într-o perioadă în care tuberculoza făcea ravagii, iar la 19 ani de la naștere, pe 19 septembrie 1888, s-a stins din viață, învinsă de boală și lăsând în urma ei o mare durere, care încă există în sufletul unor oameni ce apreciază cultura și se gândesc la mărețiile pe care aceasta le putea realiza.
Fiind un copil superdotat, a impresionat de mică printr-o inteligență ieșită din comun, care a trecut prea repede prin etapele vieții, reușind la 19 ani să realizeze ceea ce un om foarte dotat intelectual putea realiza la 30 de ani. Tot atât de repede cum a învățat să citească și să scrie, a și murit. Fiind cea mai mare bucurie a familiei Hasdeu, Iulia Hasdeu și-a impresionat părinții prin strălucirea minții încă de la doi anișori, când unii copii abia rostesc primele cuvinte.
Astfel, la doi ani ea cunoștea literele alfabetului, iar la patru știa să scrie, însă nu doar în limba română, ci și în franceză și germană. La această vârstă se spune că l-a impresionat pe poetul simbolist Alexandru Macedonski, care, văzând cât de inteligentă este, a întrebat-o dacă cunoaște versurile unei poezii. Fetita a răspuns tot cu o întrebare: “Dar tu?” Văzând aceasta, poetul îi recită una dintre poeziile sale, pe care fetița le auzea pentru prima dată. După ce Macedonski a plecat în altă încăpere, fetița se întoarce în camera în care se afla poetul în scurt timp și îi recită acestuia poezia pe care o auzise cu puțin timp mai devreme, și pentru prima oară, demonstrând o memorie uimitoare.
La cinci ani Iulia Hasdeu compunea primele poezii, iar la 8 ani, când ar fi trebuit să se familiarizeze cu primele cunoștințe, ea a demonstrat că se afla la un nivel mult prea avansat pentru colegii ei, motiv pentru care susține examenul de încheiere a cursului primar, examen la care primește punctajul maxim. În acea vreme nu se obișnuia ca un copil să absolve mai multe clase odată, însă, datorită inteligenței sale, s-a făcut o excepție.
Văzută într-un timp atât de scurt absolventă a școlii primare, începe să învețe engleza, pe care o cunoaște la fel de bine precum cunoștea franceza, limba ei de suflet. Ceea ce îi surprindea pe cei din jur, este faptul că, deși avea o minte foarte dezvoltată, din punct de vedere fizic, părea mult mai mică decât era în realitate, fiind un contrast și mai mare între vârstă și capacitățile ei intelectuale.
Dacă la 8 ani Iulia Hasdeu absolvea școala primară, la 11 ani devine absolventă a gimnaziului Sfântul Sava, urmând apoi să termine Conservatorul la București, la secția de canto și pian. În tot acest timp, a dovedit un deosebit talent artistic, dedicându-se scrisului, astfel că compunea poezii în limba franceză și scria piese de teatru. Este imposibil să ne imaginăm ce creații ar fi lăsat moștenire literaturii române și cât de mult ar fi contribuit la cultura noastră, dacă ar fi trăit și ar fi supraviețuit tuberculozei.
La vârsta de 16 ani, în anul 1886, se înscrie la Universitatea din Sorbona și devine prima femeie din țară care a studiat aici. Sfătuită de părinți să se dedice limbilor clasice, Iulia Hasdeu este fascinată de istorie și filosofie și își uimește colegii și profesorii printr-o deosebită putere de înțelegere a artei în cea mai profundă semnificație a sa. Ține două conferințe la Sorbona care au rămas memorabile pentru cei ce au ascultat-o, fiind privită cu multă admirație. Găsește timp pentru a se dedica studiilor, însă și scrisului, pictatului sau muzicii. Compune versuri și scrie proză sub pseudonimul Camille Armand și își sacrifică copilăria pentru studiu, deși pentru ea totul nu a fost un sacrificiu. Cu toate acestea, în filele jurnalului său descrie dorința sa de a-i fi aproape tatălui, rămas în țară, în timp ce ea se afla în Franța cu mama ei.
Dupa doi ani de studiu într-una dintre cele mai prestigioase universități din lume, Iulia Hasdeu observă primele semne ale bolii, însă nu se lasă învinsă. Îi scrie tatălui că intenționează să-și pregătească lucrarea de doctorat, a cărei temă o stabilise, însă nu va reuși să-și îndeplinească planul. Sănătatea ei se înrăutățește și, după ce merge în Italia și Elveția, în speranța că locurile calde din aceste țări o vor însănătoși, se întoarce acasă în vara anului 1888. Din nefericire, tratamentul urmat la unii dintre cei mai buni medici din lume nu dă rezultate, iar în România urmează tratamente și merge la mănăstirea Agapia, însă în zadar. În ciuda speranțelor tatălui său, care speră că va avea loc o minune care îi va cruța fiica, nu se întâmplă așa, iar ea se stinge din viață la 29 septembrie 1888.
Chinuit de moartea fiicei sale, tatăl Iuliei Hasdeu mărturisește, la doar 6 luni de la moartea ei, în cartea sa “Sic Cogito”, cum, fără să realizeze, ia un creion și scrie pe o hârtie următoarele cuvinte: “Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă”, iar cuvintele acestea sunt semnate Julie Hasdeu. Deși puțini erau cei care credeau că fiica sa ar fi comunicat cu el și ea este cea căreia i se datorează cuvintele scrise de Hasdeu, acesta a început o lungă serie de comunicare cu fiica sa prin spiritism. Considerat nebun de unii, acesta a continuat să comunice cu ea, comunicare care i-a dat speranță și l-a ajutat să facă față dispariției copilului atât de iubit. Prin ședințele de spiritism, fiica sa îi oferă indicațiile construirii castelului din Câmpina, ce îi poartă numele.
Convins, în ședințele sale de spiritism, că nu el este cel ce scrie și că mana sa este dictată de fiica sa, Iulia Hasdeu, Bogdan Petriceicu Hasdeu este foarte atent la indicațiile oferite de fiică și construiește castelul, în memoria fiicei, o locuință ciudată, care va rămâne atracția orașului Câmpina. Castelul este încărcat de simboluri și de mister, iar cifrele 3 și 7 sunt fundamentale pentru această construcție, încât există trei turnuri, trei intrări, trei scaune în camera Iuliei și toate scările au câte șapte trepte, cifrele trei și patru având o semnificație puternică pentru pătrunderea în lumea spiritelor.
Castelul închinat Iuliei Hasdeu a fost construit între anii 1893 și 1996 și este una dintre cele mai fascinante clădiri existente în zilele noastre. Cele șase săli ale castelului cuprind templul, unde se află Statuia lui Hristos, realizată de Raphael Casciani, cât și trei camere, una verde, una albastră și una roșie, aceste culori datorându-se vitraliilor. Se poate vizita biroul filologului, unde se află portretul său, al soției și al fiicei sale, însă se poate vedea și camera fiicei sale, unde se află bustul Iuliei, realizat de Ioan Grigorescu, o sculptură, păpușa ei, dar și jurnalul și caietul de matematică.
Cu siguranță acest castel este una dintre cele mai mari atracții ale țării. Conform unor opinii, dacă Iulia Hasdeu nu ar fi murit, ar fi devenit un al doilea Eminescu. Cert este că ea ar fi fost unul dintre cei mai prestigioși oameni de cultură ai țării noastre, care ar fi urcat cultura pe cele mai înalte culmi. Din nefericire, moartea ei timpurie a curmat un destin ce putea fi printre cele mai mărețe, fiind o mare pierdere a țării noastre.
sursa: https://destepti.ro/
