„La istorie, noi nu învățăm absolut nimic despre alegeri, ci doar despre alegerile din Grecia Antică. Noi nici doctrinele politice nu le cunoaștem. În clasa a IX-a a fost ultima dată când am studiat doctrina socialistă și liberală”, povestește Maxim Roșca (18 ani), elev în clasa a XII-a. În acest sens, el blamează școala întrucât aceasta ar juca rolul cel mai important în educația și creșterea viitorilor cetățeni.„Nu aș putea spune că la școală mi s-a format spiritul civic. A fost un factor care a contribuit. Dacă nu aș ști ce înseamnă socialism sau democrație, nu aș putea face o alegere corectă. Cam aici se limitează școala și tangențele dintre școală și spiritul civic”, a menționat Ionela Juncu.Colega lor, Elena Triboi, completează ideea colegilor: „Din clasa noastră, doar o treime ar merge la vot. Da, este puțin, dar și mai puțini sunt cei deciși sau conștienți ce trebuie să voteze”.
„De mici îi învățăm că adulții decid”
https://www.youtube.com/watch?v=nPfKrRDT4aU
„Oamenii votează populismul”
Natalia Țurcan, profesoară de educație civică la Liceul Teoretic „Dante Aligheri” și formatoare electorală, spune că pentru înțelegerea sistemului electoral, a procedurii de vot și pentru formarea unei atitudini corecte față de alegeri este insuficient ceea ce se predă la lecțiile de educație civică.

„Având anumite competențe specifice, educația civică nu se poate rezuma doar la subiecte despre alegeri, nu are acest spațiu în formatul unei ore pe săptămână. Totuși, profesorul de educație civică este cel care poate să motiveze prin puterea propriului exemplu și realizarea împreună cu elevi a unor activități didactice, civice cu impact local, comunitar în afara lecției”, menționează Natalia Țurcan.
Eugenia Negru, profesoară de educație civică și istorie la Liceul „Prometeu-Prim”, spune că la orele de istorie se lucrează asupra constituțiilor din mai multe perioade istorice și elevii știu că unul dintre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la vot și se insistă mai puțin pe ideea că ar fi și obligația de a vota.
„În clasele mari este necesar să se insiste mai mult pe aspecte care țin de opțiunea lor electorală foarte apropiată, în ideea de a ști unde le sunt drepturile, ce pot face, unde se pot adresa, de ce este important să meargă la vot”, a declarat profesoara.
În unele licee din țară se organizează alegeri pentru consiliile elevilor sau pur și simplu se imită alegerile la orele de educație civică. Un astfel de exercițiu s-a făcut și la Liceul Teoretic „Budești”. Directorul liceului, care este și profesor de educație civică, povestește despre activitatea practică de anul trecut, organizată în colaborare cu o organizație non-guvernamentală. Își amintește că au fost aleși 30 de elevi din clasele a IX-XII, care au format „partide politice” și Comisia Electorală Centrală.
„Au concurat două eleve. Una dintre ele este foarte bine pregătită, a avut un program bine elaborat, iar cealaltă elevă a avut un program mai populist, nu atât de aprofundat. A câștigat candidata populistă. Ulterior, noi profesorii, ne-am gândit că se întâmplă exact ca în viața reală. Oamenii votează populismul, ceea ce li se promite și nu studiază în profunzime ceea ce prezintă candidații. Dar a fost un exercițiu foarte interesant și foarte plăcut și pentru elevi”, a concluzionat profesorul.
În statele europene nu se predă educația civică
„Așa au fost crescuți și învățați”
Dumitru Rău este masterand la Facultatea Relații Internaționale Știinţe Politice și Administrative la USM și vicepreședinte al Alianței Studenților din Moldova. Acesta se arată ferm convins că tinerii nu poartă vina pentru lipsa interesului pentru procesele electorale din țară. „Așa au fost crescuți, învățați, obișnuiți, îndrumați. Sămânța de a descoperi, de a se informa nu a fost plantată la timp sau deloc. Nu-i de vină clasa politică pentru acest comportament, nu-s de vină rețelele de socializare, nu-s de vină distracțiile, nu sunt de vină ei. Responsabili de tot acest proces sunt cei care i-au crescut și care le-au predat așa-numita „ștafetă” a comportamentului de cetățean”, menționează Dumitru și crede că în societate persistă o stare de dezamăgire generală care se transmite și tinerilor.

Despre istoria predată în școli, Dumitru spune că, dacă ar face retrospectiva anilor când era licean, școala nu i-a format o conștiință electorală. „De fapt, orele de istorie oferă, din start, o imagine negativă R. Moldova, de supunere, pe întreaga sa istorie, unei sau altei puteri. Iar informația din manuale este prezentată subiectiv și selectiv. Pe deasupra, istoria și educația civică sunt predate doar de dragul catalogului și rezultatele sunt aceleași”, concluzionează tânărul.
Colegul de facultate al lui Dumitru, Andrei Zapșa, care este și profesor la un colegiu din Capitală, spune că în rândurile elevilor actuali se simte o repulsie față de aceste două obiecte de studiu. „Educația civică este percepută drept o materie facultativă și inutilă, în timp ce istoria este comun acceptată ca una dintre cele mai plicticoase discipline de studiu. Problema ar fi mai degrabă în faptul că nivelul lor de predare lasă mult de dorit”.
Astfel, consideră tânărul profesor, studiile liceale nu contribuie la dezvoltarea conștiinței politice sau electorale a tinerilor, ci mai degrabă consolidează sentimentul de apatie față de aceste manifestări ale responsabilității civice. „Tot de-aici vine și explicația acestui fenomen nociv. Cunoașterea istoriei și un spirit civic bine-format transformă în axiomă necesitatea participării la alegeri din ambele perspective, fie ca votant, fie drept candidat. Pentru un trai mai bun, este necesară asumarea responsabilității și înțelegerea faptului că odată cu puteri mari, vin inevitabil și responsabilități mai mari”, spune Andrei, care a vrut să candideze la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 pe o circumscripție din Chișinău, însă nu a fost înregistrat.
„Manualele nu sunt bune”
„Manualele de educație civică nu pun accent pe drepturile omului și pe respectarea lor, ci pe obligații. Este ceva sovietic și nu redă realitatea R. Moldova”

Grigore Cataraga
Profesor de educație civică

Potrivit tânărului specialist, manuale de istorie nu se mai editează din 2010, „pentru că se dezbate problema: istoria Moldovei sau istoria Românilor”. Grigore își amintește cum în manualul cu care lucra, drept temă pe acasă, elevilor li se cerea să discute cu familia ce limbă vorbesc – română sau moldovenească. „Eu nu le-am dat această sarcină, însă colegii mei au făcut-o. După asta, la ore era haos, iar elevii -dezbinați”, povestește întristat Grigore. Acum, de când nu mai este profesor, tânărul își petrece cea mai mare parte a timpului în bibliotecă, unde se pregătește pentru două teze de masterat.
Profesorul universitar Teo-Teodor Marșalcovschi, care lucrează de 45 de ani la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, spune că istoria este slab predată în școală. „Noi nu avem un corp didactic de profesori de istorie care ar alimenta studenții cu cunoștințe profunde și obiective, cu părere de rău. Manualele sunt slabe, nu corespund intereselor pregătirii studenților pentru a cunoaște procesele istorice”, a declarat doctorul Marșalcovschi.





















