Cu siguranță, că ați mai auzit această voce pătrunzătoare, care te detașează de lumea reală, trecând prin tine fiori. Chiar dacă nu ești un meloman, vocea ei și piesele inconfundabile te fac să-ți încetinești pasul, pentru a asculta această copilă cu chip angelic, care la vârsta de numai 12 ani a cucerit inimile tuturor celor care au avut prilejul s-o asculte. Este despre Ionela Stînă, o fetiță din satul Chetrosu, care face studiile la LT „Mihai Eminescu” din orașul Drochia, înzestrată cu un talent irevocabil, pentru care dragostea de muzică este sensul vieții și cel mai scump dar dumnezeiesc.
Și pentru că am ales să fie eroina poveștii mele, țin să vă dezvălui încă un mic secret, despre care Ionela nu iubește să vorbească, căci e prea modestă din fire. Puteam nici să nu știu, până în momentul când am văzut niște poze a unor lucrări, întrebând ale cui sunt, ea mi-a răspuns timidă, că sunt ale ei. Sincer să recunosc, am rămas singură „portret”, pentru că aceste lucrări realizate atât de profesionist, m-au lăsat fără cuvinte. M-am gândit că poate frecventează Școala de Arte Plastice? A spus că nu, căci nu are timp pentru asta, dar în timpul liber mai pictează din când în când, cum îi vine inspirația. Astfel am descoperit în Ionela un talent, de care nici nu bănuiam, aflând că și mama ei Alina, are acest dar de la Dumnezeu. Am înțeles atunci de unde „se trage vița” și am decis ca acest capitol să fie deja parte a unei alte povești.
Să revenim la subiectul nostru. Am zis că Ionela poate capta atenția prin vocea inconfundabilă. Am auzit-o la primele ei evoluări în cadrul concertelor, evenimentelor organizate la nivel local și raional, ca mai apoi, în scurt timp, să participe și la concursuri naționale și internaționale, urcând vertiginos spre culmile succesului.
Și acum, mai nou, avem o veste senzațională! Ionela Stînă a devenit solista renumitei orchestre de fanfară „Hasnaș”, ghidată de neobositul dirijor, Andrei Arhirii. Zic, renumită, pentru că așa este! Cine din voi nu a auzit, sau nu a văzut pe rețelele sociale evoluarea orchestrei la „Românii au talent”, unde au ridicat o sală în picioare? Cu siguranță, cunoașteți, că sunt cei mai buni și sunt recunoscuți la nivel național și internațional, aducând acasă trofee și locuri de frunte. De altfel, această idee aparține dirijorului Andrei Arhirii, care demult își dorea să aibă în orchestră o solistă, dar să corespundă după mai multe criterii. După cum știți, orchestra de fanfară este de copii și bineînțeles, că solista, pe lângă talentul în arta interpretării vocale, mai trebuia să corespundă și după categoria de vârstă.
„Am avut prilejul să particip la multe evenimente, la care evolua și Ionela Stînă, – ne mărturisește dirijorul orchestrei, Andrei Arhirii. – Văzând potențialul ei, ținuta scenică, măiestria interpretativă, dar și repertoriul destul de variat, care cuprindea diverse genuri muzicale, mi-am zis: În sfârșit, am găsit ce căutam! Această fetiță va fi solista orchestrei! În acel moment, nu știam ce vârstă are, (ea fiind puțin mai înaltă decât fetele de vârsta ei), dar când am aflat că are 12 ani, m-am gândit că nu va accepta să cânte cu orchestra. Dar, Ionela a acceptat cu mare drag, desigur și cu acordul părinților, și astăzi avem o colaborare frumoasă.”
M-am gândit: mai bine ca Ionela, nu voi putea să transmit acele emoții pe care le-a trăit însăși eroina poveștii mele, de aceea am susținut un scurt dialog cu cea, care a lăsat publicul spectator fără cuvinte la fiecare evoluare.
–Ionela, știu că ești o fetiță super talentată, te-am ascultat la multe concerte, ai o voce fenomenală! Cum ai devenit solista orchestrei de fanfară?
-La propunerea dirijorului Andrei Arhirii, am acceptat cu multă bucurie să fiu solista faimoasei fanfare „Hasnaș”. Pentru mine a fost o onoare să fiu parte a unui colectiv atât de renumit nu doar în țară, dar și peste hotarele ei, iar această colaborare frumoasă va fi o plus valoare, o creștere personală pentru mine, dar și o cale spre perfecțiune.
-Ce emoții și sentimente ai avut la prima evoluare ca membră a colectivului?
-Cu fiecare ieșire în scenă, desigur că aveam emoții, dar ceea ce am trăit la prima evoluare cu orchestra m-a marcat altfel. M-am simțit cu adevărat împlinită! Muzica live este o adevărată artă. Întotdeauna am fost adepta muzicii live, instrumental, doar numai astfel pot să transmit publicului adevărate emoții, improvizând un show adevărat.
-Din câte știm repertoriul unei orchestre de fanfară diferă de repertoriul unei formații vocal- instrumentale. Ce gen de muzică interpretezi cu orchestra? A fost ușor sau un pic dificil să te obișnuiești cu un alt stil de acompaniment?
-Încercăm să cuprindem cu muzica noastră un cerc cât mai larg de ascultători. Pentru aceasta am ales să cântăm mai multe genuri de muzică, precum pop, rock, jazz, tradiționale și balcanice, din repertoriul mai multor artiști naționali și internaționali, având astfel grijă de preferința tuturor melomanilor. Esențial este să creezi și să oferi lumii ceva frumos și autentic, lucru care este posibil doar prin intermediul muzicii live, instrumental! Știu să cânt orice gen de muzică și nu îmi este deloc greu să interpretez diferite piese.
-La ce evenimente, festivaluri ați participat recent și care a fost reacția spectatorilor?
-Primul public pe care l-am cucerit a fost în cadrul Festivalului de Fanfare „Târgul Național de Ceramică” din Iași, Romania, după care a fost Festivalul „Slănic-Moldova, izvor de sănătate din anul 1801”, de Hramul localității. Cu o deosebită plăcere am cântat în calitate de invitați în cadrul Festivalului – Concurs de Muzică Instrumentală Tradițională „Constantin Lupu”, din Botoșani, România. Recent am cântat de Hramul localității Suceava, România.
-Când te simți mai bine în scenă: când interpretezi o piesă după înregistrarea liniei melodice, sau când ești acompaniată de orchestră?
-Instrumentele muzicale aerofone, diriguite cu multă pasiune de către bravii mei colegi, oferă un sunet puternic și pătrunzător, care creează un amalgam de emoții, ceea ce nu poate fi comparată cu linia melodică înregistrată. Jos pălăria în fața profesorului și dirijorului Andrei Arhirii, pentru înalta măiestrie și profesionalism. Să conduci o fanfară de copii nu este deloc ușor!
-Ai știut întotdeauna cum să ai priză la spectator, pentru că de fiecare dată ai adus în scenă un suflu nou. Cu ce ne impresionezi de astă dată?
-Da, desigur, îmi place să aduc ceva plăcut spectatorului. În curând voi evolua cu o piesă în premieră, la care deja lucrez, și mai am o surpriză: voi interpreta și eu pentru prima dată împreună cu orchestra o piesă la saxofon.
-Wow, este minunat! Sper să fie ceva spectaculos! Cu siguranță, că în spatele unei discipole de succes stau niște mentori, care te ghidează, grație căror te bucuri azi de rezultate impresionante.
-Aveți perfectă dreptate!Sunt nespus de recunoscătoare profesorilor mei de saxofon de la Școala de Muzică pentru Copii Drochia, Igor Bacuș și Viorel Cucereavîi, dar și profesoarei de canto Nicoly Bacuș, care mi-au oferit lecții utile, și continuă să o facă, investind în mine străduință, dedicație și profesionalism. Și în orchestra de fanfară sunt ghidată cu multă răbdare și măiestrie de Andrei Arhirii, dirijorul orchestrei. Sunt o norocoasă că am așa profesori!
-Ce planuri de viitor ai și dacă-ți dorești să alegi o carieră ce ține de arta vocală?
-Cu certitudine, îmi doresc să devin o interpretă celebră! N-aș putea găsi un singur moment în cei doisprezece ani ai mei, în care muzica să nu fi fost prezentă în viața mea. Ori în gând, ori fizic. Muzica a fost și este un balsam pentru sufletul meu!
-Așa să fie, dragă Ionela, pentru mulți ani înainte, iar visul tău cel mare de a deveni o interpretă celebră să aibă sorți de izbândă! Acest început frumos să-ți deschidă noi oportunități de a străluci pe toate scenele lumii!
Delia DUMITRESCU
