ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
De la Glodeni şi până la Briceni, localităţile aşezate pe lângă afluenţii Prutului fac parte dintr-un adevărat ţinut al stâncilor unde Sfarmă-Piatră din opera lui Ion Creangă ar avea mult de lucru. Râuşoarele Camenca, Ciuhur, Lopatnic, Racovăţ şi Draghiştea creează adevărate capodopere naturale, făcând satele deosebit de pitoreşti prin defileurile pe care le-au săpat. Printre aceste sate este şi Horodiştea.
Nu este vorba de Horodiştea lui Ion Druţă din apropierea Donduşeniului şi nici de cele din Călăraşi sau Rezina, ci de o localitate de pe meleagurile Râşcaniului. Satul este străjuit de două stânci imense — Holm şi Ţiglău. Movila misterioasă care se vede de departe când te apropii de sat, poreclită de localnici Holm, stârneşte curiozitatea turiştilor care ajung pe aici. Unii localnici sunt siguri că un boier ar fi ascuns aici pe timpuri mult aur, alţii însă spun că grota de pe stâncă ar fi blestemată şi ne îndeamnă să o ocolim. Dar cei care nu cred nici una şi nici alta pot să urce pe această stâncă şi să intre în peşteră.
Gazdele, liliecii care şi-au făcut aici culcuş, nu sunt prea ospitaliere, aşa că-i cam deranjează musafirii, nu în zădar pornesc agitaţi în zbor dintr-un capăt în altul al peşterii. Se mai spune că localnicii se refugiau aici în timpul diferitor războaie. Şi dacă liliecii domnesc în peşteră, în afara ei mişună tot felul de şopârle ce îi urmăresc pe curioşii care se avântă spre culmile Holm-ului. Iar cei care ies din peşteră ar fi bine să se ridice până în vârful stâncii, de acolo tot satul și împrejurimile se văd ca-n palmă. Spălat de apele Ciuhurului ce şerpuieşte printre stânci, satul pare rupt din poveşti. Pietroaiele de pe movilă răsfirate peste tot dau priveliştii o atmosferă arhaică. Iar arheologii au descoperit în această regiune urmele strămoşilor noştri care s-au aciuat aici încă acum câteva zeci de mii de ani.
