Inga Spoială: “Am investit acasă”

Inga Spoială — manager cu studii de economist şi pasiune pentru gătit
Fotograf: Vadim Şterbate

După ani buni petrecuţi peste hotarele ţării, Inga Spoială s-a reîntors cu familia la Soroca, unde au pus bazele unei afaceri de succes. Astfel în scurt timp Restaurantul “Soroca” şi-a făcut loc pe piaţa localurilor din oraş, iar administratoarea s-a străduit să aplice în afacerea familiei ceea ce a văzut în Italia.

– Doamnă Spoială, de unde această idee de a deschide un restaurant acasă?

– Eu sunt de specialitate contabil-economist. Dar mi-a plăcut mereu să pregătesc mâncare, şi am unit economia cu bucătăria, aşa că astăzi fac managementul unui restaurant. Până la urmă eu nu pregătesc, ci doar administrez, dar oricum totul se face în funcţie de preferinţele şi gusturile mele. Eu mă ocup şi de meniuri, dar sunt persoane angajate care sunt profesioniste în domeniu şi care redau gustul pe care-l doresc eu. Ideea de a face un restaurant mi-a venit după anii 2000, când am plecat cu familia în Italia, care este o ţară cu o bucătărie foarte vastă, de unde poţi învăţa multe lucruri. Am făcut cursuri un an de zile în Italia şi am devenit operator socio-sanitar şi am activat în asistenţa socială timp de vreo opt ani. Cursurile erau gratuite fiind organizate de Uniunea Europeană, care totodată îmi plătea banii pentru bona care stătea cu copiii mei. Într-o zi aducea cineva dintre colege un fel de bucate la pauză, altădată altcineva din noi şi ne schimbam cu reţetele. Ştiam că vom reveni la Soroca, asta ne-a făcut să nu investim într-un imobil în străinătate, dar am investit acasă. Noi trăiam la nordul Italiei în Piemonte, într-o zonă industrială unde nu prea erau mulţi moldoveni, în schimb erau mulţi ruşi emigranţi. Şi acolo am dat de un restaurant rusesc. Mi-a plăcut ideea şi m-am gândit că în bucătăria noastră noi avem cu ce ne lăuda. Bucătăria moldovenească, care în linii mari este aceeaşi cu cea românească, le place şi italienilor, doar că modul nostru de a servi este mai copios decât în România.

– Şi cum v-a părut bucătăria italiană?

– Să ştiţi că bucătăria mediteraneană este considerată cea mai echilibrată bucătărie din lume şi cât am fost acolo am încercat să descopăr cât mai multe. Aveam colege de pe diferite continente, iar prin bucătărie am înţeles mai bine popoarele lor. Am cunoscut africani, chinezi, albanezi şi marocani, iar la noi se mai spune că omul la masă se împrieteneşte. Iată lasagna italiană a ajuns deja şi la noi, dar aceasta este la ei o specialitate cum ar fi sarmalele noastre. La noi este cultura asta de a mânca la felul întâi borş, se face şi la ei o supă din legume, dar în general pasta este felul întâi. Pasta este făcută în diferite moduri, cu ce vrei combinată şi când te uiţi din punct de vedere nutriţionist este şi corect – ei mănâncă pasta, iar următorul fel este o combinaţie dintre carne cu legume şi verdură.

– Astăzi cum credeţi, se merită de investit acasă?

– Dacă vrei mult şi ţii la ideea ta, bineînţeles că merită în orice colţ să te afirmi, dar principalul este să vrei şi să faci ceea ce-ţi place. Da, poate este mai greu la noi, fiindcă e mai puţină populaţie şi este mai joasă cererea. În Europa toată lumea iese să se odihnească la sfârşit de săptămână prin restaurante, la noi nu prea. Până la urmă dacă vom calcula bugetul nu este o mare diferenţă dintre a merge la restaurant sau a cumpăra de la piaţă mai multe produse şi a pregăti o cratiţă mare de mâncare, este cam tot aceeaşi. În schimb ieşi, te odihneşti şi te simţi doamnă respectată care ia masa la restaurant cu familia. În Europa practic nu găseşti un copil care să nu ştie a mânca cu furculiţa şi cuţitul, iar la noi nu este aşa din cauză că oamenii practic nu merg în astfel de localuri. Eu cred că am putea compara Soroca chiar şi cu Drochia, la ei lumea este mai activă în ceea ce ţine de a ieşi şi a servi la restaurant un prânz sau o cină. La noi este o altă cultură în oraş.

– Nu este cumva din cauza preţurilor prea mari?

– Nu. Aceasta este cultura societăţii noastre, fiindcă câştigurile sunt la toţi la fel. La noi restaurantele se ţin pe nunţi şi cumătrii.

– Prin această afacere, ce schimbări credeţi că aţi adus în comunitate?

– Mult face aspectul de afară al clădirii, care cred că-i mobilizează. Eu nu o fac din concurenţă, ci pentru că îmi place să fie frumos. Altceva ar mai fi modul de raport între mine şi client, am altă abordare. Indiferent ce rang poartă, eu îi percep pe toţi egal şi fiecare este demn de a avea parte de o deservire la nivel.

Maria Mitrofan, specialist în dezvoltarea mediului de afaceri la Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Soroca:

Inga Spoială este o femeie principală, profesionistă şi responsabilă în ceea ce face. Are gust şi rafinamet, ceea ce o şi caracterizează ca manager al întreprinderii. Vreau să zic că acest restaurant are un stil deosebit, s-au investit bani în domeniul amenajării, deservirea clienţilor şi anturajul interior. Este foarte bine şi noi susţinem iniţiativele de a investi acasă banii câştigaţi peste hotare. Noi susţinem acest lucru.

– Ce idei aţi preluat din Italia şi care vă ajută şi astăzi în afacere?

– În primul rând să-ţi respecţi angajamentele indiferent de situaţie. Ţi-ai luat un angajament faţă de clienţi, tu trebuie să-ţi îndeplineşti obligaţiunile. De acolo am preluat şi modul de raport dintre angajat şi angajator, prin a fi mai aproape de angajat, dar el trebuie oricum să ştie de disciplină. Trebuie să faci aşa ca el să respecte cerinţele, dar nu cu de-a sila, angajatul stă mai mult la tine dacă vine la lucru cu plăcere.

– Şi cine vă mai susţine în această afacere?

– Este o afacere de familie, aşa că totul facem împreună cu soţul Iurie. Fiecare avem bine definite şi divizate domeniile, eu gestionez afacerea, iar el se ocupă de organizarea gospodăriei şi de construcţie. Un ajutor îl am şi de la copiii care rămân acasă cât eu lipsesc, ei sunt conştienţi de aceasta că facem totul împreună şi ei încearcă să mă ajute acasă în necesităţile gospodăriei dar şi să o dădăcească pe sora mai mică atât timp cât eu lipsesc.

– Mulţumim pentru răspunsuri şi să prosperare afacerii dumneavoastră!

Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.