Nicolae Bulat: “Am simțit că m-am făcut mic printre cele 29, cu adevărat, mari personalități”

0
887

Președintele Maia Sandu a semnat, săptămâna trecută, decretul prin care a decorat 30 de personalități din Republica Moldova cu „Ordinul Republicii”, prilej fiind cei 30 de ani de la proclamarea Independenței statului, marcați în acest an. „Distincția le-a fost conferită pentru contribuția la promovarea imaginii Republicii Moldova în lume, pentru succesele profesionale atinse, precum și pentru spiritul civic de care au dat dovadă și implicarea plenară în viața societății”, informează Președinția Republicii Moldova. Soroceanul Nicolae Bulat este printre cei 30 de concetățeni decorați cu „Ordinul Republicii”, prilej pentru care am realizat un interviu cu pârcălabul cetății, aflat acum tocmai peste ocean, în Canada, la copii și nepoți.

− Cum ați aflat că sunteți printre cei nominalizați la Ordinul Republicii?
− Noutatea m-a lovit pe neașteptate, chiar în aceeași zi de 15 octombrie. Aflându-mă la copii, într-un anturaj plăcut de familie, scriu povestea Ilenei Cosânzene. Nu este o glumă, dar un adevăr. Și povestea acestei Ilene Preafrumoasă a fost o realitate. Scriu, fiindcă se scrie foarte ușor, am cu cine mă consulta sincer. Gândurile se culeg ușor, precum strugurii de viță de vie. Mai fac câte o mică recreație, pentru ca ele să se așeze precum pietrele dintr-o zidărie. În aceste clipe de recreație accesez paginile ce prezintă ultimele noutăți din Republica Moldova și din lume. Republica Moldova este precum o traistă plină, numai că nu cu tot felul de lucruri, ci cu noutăți. Bune, mai puțin bune sau deochiate. Deschid o pagină ca să mă informez despre cazul Stoianoglo și când colo — un titlu la o informație, care pentru mine nu prevestea nimic deosebit: ”Cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova oferită de Doamna Președinte Maia Sandu pentru 30 de personalități”… Sincer, am accesat informația că să aflu dacă printre cele 30 de personalități se află și vreun cunoscut, ca să mă bucur de dânsul/dânșii, de înalta apreciere. Și, o, Doamne! ce am descoperit?! Nu-mi venea a crede. Am citit o dată, apoi am închis și am deschis din nou informația. Numele meu era acolo… Am simțit că m-am făcut mic printre cele 29, cu adevărat, mari personalități. Nume foarte sonore, pe care le cunosc. Nici în vis nu mi-am putut imagina că voi fi alături de așa Oameni celebri. Nu-i numesc. Sunt 29 la număr. Dar eu cunosc încă atâția Oameni extraordinari: medici, profesori, ingineri, prozatori, poeți, oameni de cultură… care își fac lucrul cu măiestrie, fiind imaginea noastră.

− Care a fost reacția familiei?
− Noutatea a fost o surpriză nu numai pentru mine, ci și pentru familia noastră. Am prezentat dovada destul de grăitoare. Au urmat felicitări din partea familiei și din afară. Primii au fost colegii de la Observatorul de Nord. Nu lucrez la OdN, dar zic colegii, fiindcă împreună cu OdN facem lucruri frumoase pentru cunoașterea și promovarea patrimoniului istorico-cultural al raionului și orașului Soroca. Apoi două zile nu am scris nici o propoziție la capitolul Nunta Ilenei Cosânzene, am mulțumit sutelor de sincere felicitări. Ceea ce o fac cu această ocazie: Vă Mulțumesc foarte mult de faptul că, apreciindu-mă pe mine și pe celelalte 29 de mari personalități, ați apreciat și decizia doamnei președinte Maia Sandu. Au fost și vreo două-trei voci care au încercat să umilească, la general. Avem și aici meșteri de a înjosi, umili, fără ca aceștia să fi făcut măcar vreo două-trei lucruri frumoase precum au în palmaresul lor cele 29 de personalități.

− Ce înseamnă această distincție pentru dumneavoastră?
− O recunoaștere, o apreciere a modestei mele contribuții la păstrarea și promovarea patrimoniului istorico-cultural, cât și la crearea și propagarea unei frumoase imagini a RM, a noastră, a tuturora. Și în același timp, înaltă decorație este o Încredere în puterile mele, o Speranță la noi lucruri frumoase, Întâmplări plăcute, zâmbete, multe zâmbete. Orice lucru frumos se face din suflet și din inimă. Munca pe care o depun colegii mei din sfera culturii este de acest fel. Eu sunt de părerea că atunci când cineva primește o înaltă distincție, aceasta este și o apreciere a zeci, dar, poate, și sute de oameni care la fel au contribuit la obținerea ei — părinții, profesorii, familia, colegii… și Bunul Dumnezeu.

− La care alte distincții importante țineți mult?
− Toate distincțiile au o valoare. Și ce-i interesant, toate au fost surprize. Nu am mers niciodată cu gânsacul, purcelușul sau curcanul la împărăție. Mă simt foarte incomod când trebuie să cer ceva, fie și un lucru banal. Uimit de Ordinul Steaua României în grad de ofițer. Propus pentru Gloria Muncii și ce surpriză! — Ordinul Gloria Muncii. Da Cetățean de onoare?! Și ce mai surprindere la ziua de azi! O apreciere, în primul rând, din partea doamnei președinte Maia Sandu, peste o mie de aprecieri și foarte multe comentarii care au răspuns la întrebarea ce mă frământă și astăzi: ”De ce și eu?!”.

− De câteva luni ați “abandonat” temporar Soroca și ați trecut oceanul, dar, din câte știu, Soroca rămâne pe agenda dumneavoastră…
− Da, a rămas și rămâne, cu toate că lucrez acum la două cărți: Ileana Cosânzeana și Poetul martir Gheorghe Rusu. Suntem legați de Moldova și de Soroca. Suntem la curent cu toate noutățile. Am trimis două articole (la Observatorul de Nord și Ziarul Nostru). Iată și interviul dat, mai am un articol legat de ceea ce scriu. Nu despre Ileana, ci despre Sofia. Pe acesta o să-l trimit pentru a fi selectat spre publicare de cum mă întorc acasă.

Doriți o Țară Bună, Frumoasă, Dezvoltată, CURATĂ, Sigură cu adevărat, Democratică? Construiți-o singuri! Canada este o țară unde și-au găsit loc de trai și afirmare imigranți din toate colțurile lumii, și-au zidit-o singuri. Ei știu de unde vin și încotro merg! Aici nu mergi pe drum și arunci gunoiul. Drumuri bune! Peste tot drum pentru bicicliști. Nu se fură! Nu se distrug locurile predestinate odihnei. Poftim! Dacă te mănâncă palmele și ți-i mintea scurtă, distruge! Vai, vai, vai! O să te coste tare prostia! Punctualitatea! Lucru asiduu! Și-l depun mereu atât copiii noștri, cât și ceilalți veniți, și nu numai din arealul nostru.

− Ce locuri frumoase ați vizitat?
− Nu sunt locuri frumoase sau urâte! Oamenii pot fi diferiți. Am vizitat unele parcuri publice, folosite pentru plimbare. Orice oază de verdeață este destinată odihnei cetățenilor: Gatineau (Quebec), Portugal Cove, Brigus, Chance Cove, St. Jhon’s (Newfoundland). Am mai vizitat și Oameni Frumoși cu rădăcini în Basarabia și România.

− Cum e să petreceți timpul cu copiii și nepoatele, pe care îi vedeți mai mult online?
− Ne-am bucurat, în primul rând, că ne-am întâlnit sănătoși cu toții. Pandemia, bat-o vina, a creat o stare de alertă, de primejdie continuă, de frică. Bucurie mare pentru nepoțele. Erau dornice de joacă. Arătau și un pic de gelozie când ne jucam cu una sau cu alta. Mergem și noi la școală. De mânuță, eu cu rucsacul în spate. Cinstit să vă spun, cântărea la vreo 4 kg. După masă ne ducem cu mașina să le luăm de la școală, dar numaidecât să fim și noi. Și joacă multă. Cântece.
Vine, vine primăvara,
Se aşterne-n toată ţară.
Floricele pe câmpii,
Hai să le-adunăm, copii.

− Care sunt realitățile de peste Ocean în comparație cu cele de acasă?
− O Țară mare și frumoasă merge liniștit pe drumul vieții! Au fost alegeri. Nu am simțit o stare de alertă în societate. Nu este chiar așa de ușor să pui oamenilor macaroane pe urechi. Canadienii sunt bine inițiați în politicile guvernului. Bunăstarea Țării și a Familiei sunt principalele priorități. Dacă nu ești indiferent de viața ta, mergi la alegeri. Copiii noștri au mers și au ales.

− Ce vă frapează cel mai mult acolo?
− Doriți o Țară Bună, Frumoasă, Dezvoltată, CURATĂ, Sigură cu adevărat, Democratică? Construiți-o singuri! Canada este o țară unde și-au găsit loc de trai și afirmare imigranți din toate colțurile lumii, și-au zidit-o singuri. Ei știu de unde vin și încotro merg! Aici nu mergi pe drum și arunci gunoiul. Nu plătește primarul amendă în locul unei o cucoane care mănâncă semințe de floarea-soarelui, scuipând jos. Vezi că i-au spus numele! E o mare rușine și o lipsă totală de cei șapte ani de acasă. Drumuri bune! Peste tot drum pentru bicicliști. Nu se fură! Nu se distrug locurile predestinate odihnei. Poftim! Dacă te mănâncă palmele și ți-i mintea scurtă, distruge! Vai, vai, vai! O să te coste tare prostia! Punctualitatea! Lucru asiduu! Și-l depun mereu atât copiii noștri, cât și ceilalți veniți, și nu numai din arealul nostru.

− Ce ar fi bine de preluat de la ei și de implementat la Soroca?
− Dragostea pentru Talpa noastră de Rai ce ne-a fost lăsată de strămoși. Iar cei care au venit la noi prin cadrul unor evenimente istorice și au dorit să rămână alături de noi trebuie să facă tot posibilul ca să se integreze. Copiii noștri, și nu numai, vorbesc mai multe limbi, cunosc bine Canada și țin la dânsa. Au primit cetățenie numai după un examen riguros în limba franceză sau engleză de cunoaștere a istoriei și culturii Canadei.

− Cum luptă autoritățile americane și canadiene cu pandemia?
− Vaccinare și cerințe ce trebuie respectate! Nu se simte o stare de stres precum la noi — ambulanțe, poliție, sirene, alarmă, număratul morților, bolnavilor de dimineață până seara! Aici oamenii sunt foarte responsabili.

Deschid o pagină ca să mă informez despre cazul Stoianoglo și când colo — un titlu la o informație, care pentru mine nu prevestea nimic deosebit: ”Cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova oferită de Doamna Președinte Maia Sandu pentru 30 de personalități”… Sincer, am accesat informația că să aflu dacă printre cele 30 de personalități se află și vreun cunoscut, ca să mă bucur de dânsul/dânșii, de înalta apreciere. Și, o, Doamne! ce am descoperit!? Nu-mi venea a crede. Am citit o dată, apoi am închis și am deschis din nou informația. Numele meu era acolo… Am simțit că m-am făcut mic printre cele 29, cu adevărat, mari personalități. Nume foarte sonore pe care eu le cunosc. Nici în vis nu am putut să-mi închipui că voi fi alături de așa Oameni celebri. Nu-i numesc. Sunt 29 la număr. Dar eu cunosc încă atâția Oameni extraordinari: medici, profesori, ingineri, prozatori, poeți, oameni de cultură… care își fac lucrul cu măiestrie, fiind imaginea noastră.

− Cum și cu ce gânduri trăiesc oamenii simpli de acolo?
− Cu gânguri la viața cotidiană — lucru, școală, ce de mai făcut pe lângă casă, timpul liber, din când în când întâlniri cu prietenii, participare la vreo clacă organizată de prieteni. Tinerii sunt preocupați să aibă un serviciu, să economisească bani pentru a fi capabili să-și cumpere o casă. Cei care au casă sunt antrenați în a o păstra — reparații curente, îngrijirea ogrăzii prin cositul ierbii. Dacă teritoriul din jurul casei nu este îngrijit, poți să primești o amendă de la municipalitate. Un lucru important este că statul este un garant al unei vieți normale. Aici nu se luptă pentru orice, aici se lucrează. Casele sunt alimentate cu curent electric, bucatele se gătesc la plita electrică. Apă bună este îndeajuns și nimeni nu fură curent electric sau apă. Gazul se folosește mai puțin. Gunoiul este evacuat la timp. Fiecare gospodar are un coș mare de lemn în care sunt puși sacii cu gunoiul selectat, Curățenie și iar curățenie!

− În timp ce pârcălabul cetății a plecat pe alt continent, arheologii cercetează subteranele cetății. Cum aflați despre descoperirile făcute acolo și care v-au intrigat cel mai mult?
− La cetate care, de fapt, mai mult este un castel militar, lucrează specialiști foarte buni în arheologie — Sergiu Mustață, Ion Tentiuc, Ion Ursu… Fiind în Canada, mă folosesc de rețelele de socializare pentru a fi la curent cu noile descoperiri, atât de valoroase. Pe viitor va fi o expoziție extraordinară. Numai cât face jocul antic Țintarul/Moara, care a fost folosit în masă, cred, nu numai de străjeri, dar și de locuitorii târgului. Dar sistemul de hidroizolare a fundației Cetății?! Cel care a gândit Cetatea și a proiectat-o a fost un mare specialist.

− Cred că mulți v-ar adresa această întrebare: când reveniți acasă?
− Curând, timpul trece foarte repede. Mai ales că ne-am revenit după doi ani de alertă epidemiologică. La începutul lui decembrie, cu Vadim și Denis, punem la cale încă două filme despre două pagini mai puțin cunoscute din istoria și cultura Ținutului Soroca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.