Mircea MOLDOVAN: „După 35 de ani de muncă asiduă, nu schimb Soroca pe nimic în lume!”

0
357

Interviul nostru

De 35 de ani, viața domnului Mircea Moldovan este legată de Soroca. Născut în frumoasa și irepetabila Bucovină (apropo, un mare savant american, după mai multe cercetări și studii, a ajuns la concluzia că cel mai curat și cel mai benefic aer ce contribuie la dezvoltarea și creșterea unei personalități este anume în acest colț de rai), pe care o iubește cum numai el știe, acum este sorocean get-beget și iubește orașul de pe Nistru într-atât, încât nu-și vede viața în altă parte. Fiind o persoană pe cât de complexă și ambițioasă, pe atât de romantică și sentimentală, a lăsat o urmă frumoasă și adâncă în istoria acestui ținut. De altfel, nu este corect să zic „a lăsat”, fiindcă este la vârsta când mai are „benzină în rezervoare” și dorință de a fi de folos oamenilor care-l înconjoară. Or, 35 este doar un început și un reper pentru următorii ani care și-i dorește la fel de fructuoși și la fel de plini de muncă și succese…

  • Domnule Mircea Moldovan, cum ați ajuns la Soroca: v-a spus cineva că aici „este raiul pe pământ” sau intuiția v-a șoptit că anume aici veți cunoaște ce înseamnă viața în toată splendoarea ei?
  • Nici una, nici alta, fiindcă raiul pe pământ este acolo unde se află fiecare dintre noi, ce mi se pare un lucru perfect adevărat și valabil pentru toți. Nici despre intuiție nu pot spune, deoarece „viața presupune, iar omul construiește soarta cu mâinile sale”. Și dacă astăzi sunt fericit și împlinit acolo unde sunt, adică la Soroca, înseamnă că nu stau rău și cu intuiția… Altfel vorbind, a fost vorba despre lucruri banale, care se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi. În îndepărtatul deja an 1986, lucram în funcția de director la Direcția de Drumuri Briceni. În mai, am fost invitat la o discuție la Asociația de Drumuri Edineț, unde am discutat despre „perestroica” lui Gorbaciov și perspectivele de mai departe. Această perspectivă, pentru mine personal, suna astfel: transfer de la Direcția de Drumuri din Briceni la Direcția de construcții de Drumuri Nr. 6 din Soroca. Am acceptat atunci și astăzi mă felicit pentru alegerea făcută.
  • Să precizăm că nu ați venit la Soroca în postură de muncitor de rând…
  • Așa este, pe data de 22 august 1986, am fost numit director la Direcția de construcție a drumurilor nr.6 din Soroca, pe atunci una din cele 14 în toată Republica Moldova. Zona de activitate includea raioanele Camenca, Soroca, Dondușeni, Ocnița și Mogilău-Podolschii din Ucraina. Situația era foarte grea, fiindcă în ultimii trei ani se schimbaseră trei directori, planul — principalul indicator al unui șef de întreprindere de atunci — nu se îndeplinea. Aveam un colectiv de 250 de angajați și, vă imaginați, toată lumea era cu ochii pe mine, de la șefi până la ultimul muncitor.
  • Succesele s-au lăsat așteptate sau totul a fost ca în povestea cu Făt-Frumos?
  • Viața nu este o poveste frumoasă — știam despre aceasta și, odată venit la Soroca, m-am convins că anume așa este. Viața înseamnă muncă grea și asiduă, iar succesele îi iubesc pe acei care muncesc. Primele mele succese în noua postură au venit în anul 1988.
  • Apropo, să le spuneți cititorilor noștri mai tineri că anii despre care vorbim acum au fost grei și plini de incertitudine — o țară era pe cale de destrămare, iar alta doar se întrezărea la orizont…
  • Îmi amintesc bine acei ani care ne-au marcat și mi-au marcat viața. În 1989-1991 eram în căutări. URSS se afla în derivă, diferite inițiative pentru a reanima „colosul” n-au avut sorți de izbândă și trebuie de întreprins ceva. Mai departe o să vă povestesc în mod telegrafic, fiindcă sunt prea multe de spus… Astfel, în anul 1991 am înregistrat cooperativa „Speranța-2”, care se ocupa de materialele de construcție; 1992 — Întreprinderea Individuală ”Moldovan” (comerțul cu amănuntul); 1994 — am deschis prima farmacie privată din Soroca ”Mirvlad”; 1993 — am ctitorit lucrările de terasament la Mănăstirea Cosăuți. În 1992-1995, am trecut la economia de piață. Munceam mult la ceea ce se numește „contracte directe”. Pentru prima dată fără fonduri am putut cumpăra tehnică nouă (distribuitor de asfalt); am riscat, împreună cu Primăria Soroca, și am construit drumul din Dealul Țiganilor, din ciment-beton (820 m). Șantier cu dificultăți și complicat, multe lucrări fiind îndeplinite manual. 1996-1999: plutire în haos pentru a menține întreprinderea. 1997 — a început activitatea barul ”La un leu”; 1999 — am deschis un atelier de reparație mașini, str. Ocolirii 2 „b”; 1999 — a început activitatea filiala farmaciei, str. Ștefan vel Mare 113/2. În 1999, am fost printre primii în Republica Moldova care am parafat contracte antrepriză de arendă, iar contractele directe (fără planul Ministerului) alcătuiau circa 40 la sută din tot volumul de lucrări. Noi printre primii în Soroca am adus calculatoarele ”Robotron”, produse în RDG. Am schimbat tradiția și am instalat o fabrică de asfalt la Soroca în loc de Otaci (cum prevedea Planul ministerului), lucru care a fost benefic pentru Soroca în anii următori, dar rău pentru mine. A apărut barterul — nimic bun. Salariul îl achitam în rachiu, conserve, carne și din recolta țăranilor. În acea perioadă de tristă amintire Fabrica de asfalt de la Zastânca a fost reamplasată la Mălăciuni (drumul spre Cosăuti). Specialiștii de înaltă calitate măturau străzile de prin oraș, la întreprindere rămăseseră doar 70 de salariați. Au apărut beneficiari privați — ”MA-Vest”, Alfa-Nistru”, ”Magroslect” și altele. Pe de altă parte, am și amintiri frumoase din acei ani — bunăoară, cu ocazia a 500 de ani de la prima atestare documentară a Sorocii am primit din Fondul de rezervă al Guvernului 300.000 lei, bani enormi pentru acele vremuri. Cu acești bani am reușit să asfaltăm o parte din drumurile de acces (dinspre Drochia și Volovița) și să reparăm parțial străzile Independenței, Ștefan cel Mare, Vasile Stroescu și altele. 2000-2002: am lucrat director general la SA ”Magistrala”. 2000 — a început activitatea ”Casa Cărții” (lucrul cu cărțile). 2000 — a început activitatea ”Magistrala-Nistru” SRL (construcții). 2003-2006: începutul formării și consolidării unei firme contemporane. 2007-2010: afirmarea pe piață. Am purces la vânzarea asfaltului în volume semnificative. A început activitatea Filiala din Cahul… Întreprinderea s-a maturizat, a ajuns în rândul firmelor de construcție din Moldova. Numărul salariaților a depășit 100, firma a fost Inclusă în lista de mari contribuabili. 2011 — prezent: afirmarea pe piață. Volumul vânzărilor a ajuns mai mare de 60 mil. lei. Am mărit raza de lucrări cu raioanele Florești, Dondușeni și Ocnița. Efectuăm marcajul rutier pe tot nordul RM. Am îndeplinit așa șantiere mari ca ”Bijuterii medievale, cetățile Soroca,Suceava și Hotin”, drumul Pârlița — Dumbrăveni — Vădeni”, asfaltarea str. Alexandru cel Bun și Independenței, programul ”Drumuri bune pentru Moldova” ș.a. Șantierul de construcție a construit și reparat Centrul Comunitar Alexandru cel Bun, casa de cultură Cosăuți, școlile Țepilova și Ocolina… În municipiul Soroca am reparat capital 24 de străzi, inclusiv străzile D. Cantemir, Luceafărul, Mateevici, Carpenco, Maria Cebotari, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Vasile Stroescu, Rurală ș.a.m.d.
  • Pentru a face față lucrurilor și a conduce o întreprindere cu potențial sunt necesare și studii în domeniu. Dvs. ce studii aveți?
  • Am absolvit Academia de Transport din Moscova. Sunt ”Doctor în transport”. Mai am în palmares cursuri de ”Business Forward” și Cursuri reciclare ”Manager al școlii auto”. Am absolvit Academia Administrației Publice, am participat la „Planul Marshall” în Polonia. Am participat la programul SABIT în SUA și la programul SIDA în Suedia. Am absolvit cursurile de ”Siguranța rutieră…”
  • Bănuiesc că și munca Dvs. a fost apreciată pe măsură…
  • Până a vă spune despre onoruri și distincți trebuie să accentuez faptul că am participat activ în viața social-politică a Sorocii, a raionului și a Republicii Moldova. În anul 1989, am candidat la alegerile de deputați în Sovietul Suprem al RSSM, în 1994 am candidat la alegerile parlamentare pe lista PSDM, în același an am fost ales consilier raional din partea PSDM. În anul 1996, am fost ales lider local al Partidului Renașterii și Consilierii, condus de Mircea Snegur, iar pe lista acestui partid am fost candidat la alegerile parlamentare din 1998. În 1999, am candidat la funcția de primar al orașului Soroca. În anul 2014, am candidat la alegerile parlamentare pe lista PLR. În anul 2005, am fost distins cu Diploma Primăriei Soroca „Pentru lichidarea consecinței exploziei din blocul cu multe etaje din cartierul „Stil”. În anul 2009, am fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, iar în anul 2010 am fost decorat de Mitropolia Basarabiei cu „Crucea Mitropoliei Basarabiei”. În anul 2011, am fost desemnat, de Guvernul Republicii Moldova, „Cel mai bun antreprenor în sfera construcțiilor”, iar în perioada 2011-2016 desemnat „Cel mai bun antreprenor” de președintele raionului Soroca. În anul 2014, am fost menționat cu Medalia de Aur la concursul „Marca Comercială a Anului”. În anul 2017, am fost decorat de Casa Regală a României cu Diploma „Gratitudine și Admirație”, iar în anul 2018 Primăria Soroca mi-a înmânat Diploma „Pentru restabilirea monumentului generalului Stan Poetaș”. Mai am „Certificatul de ctitor” al Bisericii din satul Niorcani și Gramota Mitropolitană „Ordinul Ștefan cel Mare”, gradul I.-În ajunul Zilei Independenței, deja tradițional, la Soroca se decernează titlul de Cetățean de Onoare al municipiului — nu sunteți supărat că nu vă regăsiți printre laureați?
  • Sunt puțin stresat că data de 22 august, venirea mea la Soroca acum 35 de ani, coincide cu o frumoasă tradiție a primăriei municipiului Soroca. Recunosc pentru toată lumea, viața m-a apreciat pe deplin: sunt cavaler al două ordine, distincții guvernamentale și zeci de diplome de aprecieri. Cu sinceritate, nu pretind la ceva ce are mai mult iz politic.
  • Ce înseamnă pentru Dvs. Soroca, în dimensiune sentimentală, dar nu profesională?
  • Născut lângă cetatea Hotin, din copilărie, de acasă, am fost familiarizat cu istoria neamului, de aceea Soroca se asocia cu tot ce este românesc. După un timp trăit la Soroca, am o expresie: ”am trăit în șase orașe din Moldova, și dacă Dumnezeu mă va arunca în sus, voi dori să cad în Soroca”. Soroca este cel mai frumos, mai pitoresc, mai plăcut, mai verde, mai istoric mai-mai… oraș din Moldova și din viața mea. Iubesc orașul și mă mândresc că sunt sorocean.
  • Spuneați mai sus că ați pus bazele primei farmacii private la Soroca și că ați deschis o școală auto — ce legătură au construcțiile cu farmaceutica/cursurile de pregătire auto — este vorba despre un hobby sau despre o afacere?
  •  Procesul de trecere la economia de piață, la privat, la începutul anilor ’90, se cuibărise adânc în subconștientul meu. Am început în calitate de constructor în mișcarea cooperatistă cu cooperativa ”Speranța-2” la producerea materialelor de construcție și efectuarea lucrărilor în domeniu. Mai târziu, arendând o încăpere în s. Holoșnița, am pornit un bar, însă activitatea lui nu era pe gustul meu. Soția Nina, de profesie farmacistă, cu studii superioare, m-a făcut să încerc acest domeniu, și nu regret până în prezent. După terminarea facultății visam să activez la catedră, să devin profesor. Soarta a decis altfel, eu însă nu, plăcerea de a profesa m-a dus să deschid școala auto care a devenit un alt vis împlinit în viață.
  • Domnule Moldovan, care din obiectele la construcția cărora ați pus inima și umărul le considerați ca cele mai relevante din activitate?
  • Sunt foarte multe, dar am să enumer numai cele din municipiul Soroca. În anii ’90-91, cu susținerea primarului Anatol Chișner, datorită antreprizei de arendă, singura întreprindere din Moldova, am asfaltat, fără planul ministerului, mai multe străzi din dealul Sorocii (raionul Hidroinpex). Alt șantier a fost construcția porțiunii de drum ciment-beton pe str. Decebal în 1993, efectuată manual, altă sarcină a fost pregătirea orașului către cei 500 de ani de la atestare, pe urmă participarea la proiectul ”Bijuterii medievale — cetățile Soroca, Suceava și Hotin”, cu amenajarea parcului și asfaltarea străzilor Ștefan cel Mare, Independenței, Alexandru cel Bun și Decebal. Am să amintesc și de paraclisul ”Sf. Martiri Brâncoveni” și construcția ca ctitor a bisericii ”Sf. Paraschiva”.
  • Mai suntteți și autorul unei cărți autobiografice. După cartea scrisă urmează și altele?
  • Am colectat foarte multe materiale pentru niște gânduri interesante, să mă ajute Dumnezeu.
  • Fiul Dvs., Vlad, este arhitect — nu doriți să construiți un obiect/proiect elaborat de el sau, poate, există un astfel de obiect/proiect?
  •   Proiectul bisericii ”Sf. Paraschiva” este proiectul fiului meu, Vlad Moldovan. Ca orice persoană cu caracter nestatornic, sper să mai apară câte ceva și în viitorul apropi
  • Există om/oameni care v-au marcat viața și cariera profesională?
  •  Da, am avut noroc de multe persoane remarcabile. Aș începe cu sfântul părinte, profesor, preotul Milea din Buzău, mai departe cu viceministrul dl Voinolovici, președintele raionului Briceni dl Gudunac, președintele raionului Soroca dl Martâniuc, ministrul dl Gherasim, prietenii dl Mrug, dl Cojocari etc.
  • Aveți o vastă experiență în domeniu — ați transmis cuiva această meserie/afacere sau urmează încă să identificați persoana/persoanele?
  •  Din mila lui Dumnezeu, muncesc activ și în ziua de azi. Toate colectivele sunt continuu complectate cu persoane tinere ce îmi dă speranța că experiența mea va fi valorificată.
  •  Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc succese mari în continuare și pe toate tărâmurile.

Consemnare Victor COBĂSNEANU

FOTO: Arhiva personală 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.