Paul Vataman: O soartă nemiloasă și o umbră a morții, care a trecut peste el

0
45

12-13 iunie 1941 — 80 de ani de la deportarea populației în primul an de putere sovietică în Basarabia

  “Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor”. (Matei. Capitolul 5. Vers. 10.)

GULAG, PENZA. Primăvara anului 1942, a nouăsprezecea zi a lui Martie. Hăul nopţii dă buzna prin ferestrele mici ale barăcilor întroienite. Hăul necunoscutului şi a deznădejdii îi învăluia pe cei dezmoşteniţi de soartă, de neam, de ţară, duşi departe de Moldova dragă. Orice suflare căuta în acele zile un ascunziş cât mai depărtat de suflarea rece a iernii a unui început de primăvară. Viaţa se scurge neîncetat sub coasa nemiloasă a morţii. Mureau de foame, de frig, se îmbolnăveau şi nu erau trataţi. Ei erau “duşmanii poporului”.

Totul ce se întâmplase cu ei era ireal, un vis, un coşmar fără sfârşit: arestarea, cercetările, învinuirile neîntemeiate, vagoanele de marfă, brutalitatea escortelor care îi însoţeau în acel drum fără întoarcere la casa dragă, la soţie, la fecior. Murdărie, foamete, boli şi moartea salvatoare din acel iad creat de “oameni” pentru Oameni.

Soarta a fost nemiloasă cu dânsul. Umbra morţii a trecut peste el. De câteva zile se zbătea doborât la pat de febră. În agitaţia sa din acea noapte lungă de iarnă s-a pomenit aruncat la podea de boala necruţătoare, perna fiindu-i o pereche de bocanci. Dimineaţa confraţii de chinuri şi suferinţe îl vor găsi liniştit, cu faţa brăzdată de urmele suferinţelor. Moartea îşi trase coasa nemiloasă peste acel care a fost profesorul şi naţionalistul sorocean Paul Vataman.

FAMILIA VATAMAN. Panteleimon Petru Vataman și Elena Gavril, oameni harnici, îşi câştigau pâinea lor în sudoarea frunţii. Erau mulţi în familie. Elena Vataman a dat viaţă la 11 copii, dar numai 8 au rămas în viaţă. A avut frați pe Andrei, învățător în satul Cunicea, Nicolai, medic veterinar, Feodor, agricultor, și surori pe Maria, Nina, Daria, Elisaveta. La 1993, am avut marele noroc să stau de vorbă, răscolind amintiri, cu Daria Vataman-Scânteianu — o femeie de o rară cultură şi bogăţie sufletească. Tot atunci am descoperit că Natalia, fiica Dariei Scânteianu, era colega mea de școală (cl. a X-a). Am vorbit atunci despre familiile Vataman, Procopii, Sacher, despre personalități, despre oameni care au fost și despre care încet, încet se uită.

Părintele, măcelar la abator, face tot posibilul ca și copiii lui să facă numaidecât carte. Paul este elev la Liceul „A. D. Xenopol”, ca mai apoi să-și facă studiile la Școala normală „Petru Maior” din Soroca. După absolvirea școlii normale, Paul îşi face studiile la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Litere şi Filozofie, cu specialitatea în istorie. A fost absolventul Facultății de Istorie și Filologie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Serviciul militar l-a satisfăcut în anii 1923-1924. După armată, se încadrează în lucrul practic de pedagog. Cariera o începe în 1924 la Şcoala normală din Vaslui. De la 1 septembrie 1925 până la 1 iulie 1940, a lucrat la Liceul „A. D. Xenopol” din Soroca.

 

S-a căsătorit cu Ana Friderich Sacher, învățătoare, cu care a avut un fiu — Octavian, născut în 1931. În perioada 1932-1937 a fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ). Tot atunci a publicat mai multe articole în ziarele „Dreptatea” și „Adevărul”, editate la București, revista „Solidaritatea” din Soroca.

OMUL PAUL VATAMAN. Om de o vastă cultură, de un profesionalism impecabil, personalitate eminentă a renaşterii naţionale din Basarabia în perioada interbelică, scriitor, cercetător, director la Liceul teoretic din Soroca „A. D. Xenopol”, bun prieten şi coleg mărinimos, tată şi soţ. În 1929, Paul Vataman se căsătoreşte cu Ana Sacher, de origine germană, şi devine rudă, cumnat cu altă personalitate eminentă a Sorocii — Profirii Procopii, profesor de fizică, directorul liceului „A.D. Xenopol”.

PEDAGOG. Ca pedagog activează în Asociaţia corpului didactic din judeţul Soroca, corespondent activ al revistei “Solidaritatea”, ducând mereu de pe paginile ei o polemică cu colegii despre istorie ca obiect, ca proces, ca factor educativ. Profesor titular definitiv cu 2 gradaţii.

CERCETĂTOR. El cutreieră satele judeţului, ducând un lucru enorm de cercetare a trecutului şi prezentului, de propagare a cunoştinţelor şi culturii româneşti. Paul Vataman astfel devine posesorul unei colecţii de manuscrise şi documente basarabene, redactate de el personal. Colecția a fost salvată, ajungând în Țară.

Un rol important a jucat Paul Vataman în viaţa culturală a judeţului. A fost vicepreşedintele Căminului judeţean cultural. Nu era nici o manifestare culturală la care să fi nu luat parte Paul Vataman.

În a doua jumătate a anilor ’30, Paul Vataman, în dorinţa de a face cunoscut publicului larg cu trecutul istoric al judeţului natal, cu oamenii şi faptele lor, concepe o serie de cercetări despre viaţa şi activitatea acelor personalităţi care au stat la începutul renaşterii naţionale, politice, culturale şi economice a moldovenilor. Roadele cercetărilor sale Paul Vataman le-a publicat pe paginile revistei Corpului Didactic din jud. Soroca “Solidaritatea”. Conducerea Căminului cultural judeţean propune editarea într-un volum aparte a rodului cercetărilor lui Paul Vataman. În 1938, sub auspiciile Căminului cultural judeţean “Emanuil Gavriliţă”, este tipărit volumul “Figuri sorocene”.

Ziua de 28 iunie 1940 a fost pentru mulţi basarabeni o zi de hotar. Viaţa, activitatea şi bunăstarea multor soroceni a depins de hotărârea celor mari de la putere şi domnie. Tot ce a fost până la 28 iunie rămăsese undeva în trecut, ca un vis. Acele judecăţi ale “duşmanilor poporului” care aveau loc peste Nistru, în ţara sovietelor, și care părea că nu ne privesc pe noi şi că erau undeva departe au devenit aievea odată cu ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie.

Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. O noapte plină de groază — încep arestările în masă. În discuţiile lor sorocenii căutau o explicaţie, o ieşire din întunericul care îi înconjura tot mai tare. Pretutindeni se vorbea:

− L-au arestat pe acela — că făcea politică.

− A fost arestat celălalt, că avea mai mult pământ şi era “chiabur”.

− Ai auzit? A fost arestat preotul, profesorul, primarul, inginerul,…

Da, a fost arestat profesorul, ţăranul înstărit, preotul satului şi mulţi, mulţi alţii, cei mai muncitori, cei mai cinstiţi, cei mai cărturari, cei mai respectaţi — mergea procesul de decapitare a basarabenilor. Au fost arestaţi Profirii Procopii cu soţia Liudmila, socrii Friderich şi Eugenia Sacher.

Procesul asupra lui Paul Panteleimon Vataman

Paul Panteleimon Vataman a fost reținut de către instituția NKVD-ului din raionul Ocnița a RSS Moldovenească la 25 iunie 1941. A fost pus sub cercetare, fiind învinuit de încălcarea prevederilor articolelor nr. 54.1 și 54.2 din Codului penal a RSS Ucrainene și a articolelor 58.1 și 58.2 din Codul penal al RFSS Ruse. Conținutul acestor articole se rezuma la activitatea contrarevoluționară și trădare de patrie. Evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial de pe frontul de est i-a determinat pe sovietici să-i evacueze pe reținuții și arestații care se aflau pe teritoriul RSS Moldovenească. Paul Vataman a fost întemnițat în închisoarea NKVD din orașul Penza, RFSS Rusă. Acolo, începând cu 22 octombrie 1941, s-au desfășurat acțiunile de cercetare a învinuirilor, fiind plasat în arest preventiv.

Activitatea publică, după cum a declarat însuși Paul Vataman, a început-o în anul 1925, odată cu înscrierea sa în organizația „Căminul cultural”, în cadrul căreia a activat până în anul 1940. Vataman afirma că organizația era alcătuită din intelectuali medici, ingineri, profesori, dar și agricultori. Scopul era promovarea valorilor culturale și propășirea economică a agricultorilor. Erau organizate cursuri tematice referitoare dezvoltarea agriculturii, apiculturii, pomiculturii, cooperației agricole.

Din activitatea politică Vataman a declarat că a participat la desfășurarea campaniilor electorale ale PNȚ din anii ’30 în județul Soroca. În anul 1933, a fost ales pe listele acestei formațiuni politice în Consiliul Județean Soroca. Tot atunci a participat la constituirea organizației „Tineretul țărănist” din județul Soroca, care a fost condusă de către inginerul-agronom Perjovschii.

Odată cu instaurarea regimului monarhiei autoritare în România în anul 1938, sistemul pluripartid a fost abrogat. Toate formațiunile politice care activau la acel moment pe teritoriul României au fost desființate. A fost creat un singur partid, Frontul Renașterii Naționale, care promova politica lui Carol al II-lea. În pofida insistențelor, Paul Vataman a refuzat să se înscrie în această organizație. El a rămas adeptul valorilor unui regim politic democratic.

Interogările s-au desfășurat în perioada 22-30 octombrie 1941. În cadrul anchetelor nu a fost nici o mențiune referitoare la acțiuni care ar fi fost orientate spre instaurarea în România a unui regim totalitar, și nici spre denigrarea URSS. Cu toate acestea, anchetatorul nkvd-ist în actul de acuzare semnat de către procurorul regiunii Penza la 5 decembrie îi impută lui Paul Vataman că ar fi contribuit la promovarea în România a regimului nazist.

Procesul de judecată nu a avut loc. La 19 martie 1942, Paul Panteleimon Vataman a decedat.

În cele din urmă, hăul întunericului a pus stăpânire pe barăcile reci din lemn plin de mucegai, învăluindu-i pe cei arestați cu o plapumă neagră plină de deznădejde, “ascunzându-i” cât mai departe de ochii lumii pe cei care mai sperau, poate, numai la mila lui Dumnezeu.

Tudor Ciobanu, Agenția Națională Arhive; Nicolae Bulat, Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.