Sergiu Musteață: “Monitorizarea ar fi bine să fie mai dură, ca să nu avem “evroremont” în loc de restaurare”

0
709

Acum aproape două luni, a fost dat start proiectului ”Ștefan cel Mare, istorie comună-patrimoniu comun, Soroca-Vaslui”, în care este planificată inclusiv restaurarea, conservarea și punerea în valoare a Cetății Soroca. Vestea deși pare bună la prima vedere, stârnește printre experți mai multe semne de întrebare, pe motiv că nici până astăzi nu se cunoaște ce și cum se va face. Iar Cetatea Soroca nu-i o clădire oarecare pe care ar putea să o repare vreun agent economic, ci o fortăreață medievală de importanță nu doar națională, ci și internațională.

La prima ședință a comitetului de coordonare a restaurării Cetății Soroca au fost mai multe întrebări decât răspunsuri. De atunci liniște. Și dacă anterior s-a declarat că va fi transparență, aceasta la propriu și la figurat… nu se vede. L-am invitat la o discuție la acest subiect pe istoricul Sergiu Musteață, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, expert în protejarea patrimoniului cultural, arheologia și istoria Europei de est.

− Cum s-a realizat, în opinia dumneavoastră, prima etapă a proiectului de restaurare a Cetății Soroca?
− Proiectul „Bijuterii medievale: cetățile Hotin, Soroca, Suceava”, finanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat, poate fi considerat un exemplu în ceea ce privește colaborarea transfrontalieră în domeniile protecției patrimoniului istoric și turismului cultural. Dar, nu pot spune că acesta a fost în totalitate un proiect de succes. Deoarece, din perspectiva conservării și restaurării, mai degrabă este un exemplu nereușit. În primul rând, nu s-a elaborat un concept bazat pe păstrarea autenticității și integrității monumentului. Apoi, proiectul nu a beneficiat de consultări publice, comunitatea locală a fost lipsă pe tot parcursul elaborării și implementării proiectului. Colaborarea între experți a fost mai mult ocazională. După care, conservarea și restaurarea trebuiau să fie cuprinse într-o singură etapă.

Noi am propus în 2012 să fie realizată scanarea lazer integrată a cetății, dar administratorii proiectului nu ne-au auzit. Așa am fi avut o sursă de cercetare excepțională, care ar fi arătat starea reală a cetății la acel moment, fiecare element arhitectural, inclusiv cele mai mici găuri sau fisuri etc. Astăzi toate aceste elemente sunt umplute cu piatră și mortar, și nu mai poți să spui nimic despre intrarea autentică a cetății. S-a făcut o poartă masivă care impresionează, dar ea este departe de adevăr și realitatea istorică. Au făcut o poartă mare și scumpă, dar nu au prevăzut cum să o închidă adecvat. Au pus apoi un lanț și o lăcată chinezească în față.

Nu e bine să restaurezi parțial un obiectiv de patrimoniu de o astfel de amploare. Procesul restaurării trebuie abordat integral și lucrările trebuie duse la bun sfârșit, dintr-o dată trebuie planificat ca monumentul să fie restaurat integral. Dar nu facem o etapă, pe urmă vedem ce se va mai întâmpla, vom aplica la altă rundă de finanțare și dacă ne vor da bani, vom continua. Este inadmisibil când nu ai siguranța zilei de mâine și când nu știi dacă vei avea succes la etapa a doua. Partea bună este că administratorii proiectului au știut să valorifice diferențele de curs valutar, deoarece erau planificate să fie restaurate și mai puține părți ale cetății.

castelul medieval Trim din Irlanda
Metodă de acoperire a turnului, castelul medieval Trim din Irlanda

În opinia mea, acoperișul care s-a pus peste cetate este total în detrimentul autenticității unei cetăți medievale, nimeni nu știe dacă a fost așa, iar arhitecții au preluat un model al arhitecturii medievale din zona Bucovinei, caracteristică în special bisericilor. Cetatea de la Soroca este castel de hotar și un punct vamal pe Nistru, deci e cu totul altceva decât arhitectura bisericească. Vă imaginați atacurile dese ale tătarilor, cazacilor, polonezilor sau ale turcilor asupra cetății când se foloseau deja armele de foc? Astfel, constatăm că imaginea cetății de astăzi este departe de realitate unei fortificații militare de hotar. Cred că metoda aplicată la castelul medieval Trim din Irlanda era cea mai potrivită pentru Soroca. În așa fel, s-ar fi rezolvat atât problema protejării de apă, cât și păstrarea autenticității cetății.

Sergiu MUSTEAȚĂ a absolvit Facultatea de Istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” (1994) şi Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova (1999). Doctor în istorie la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi (1999). Actualmente este conf. univ. la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Domenii de interes: protejarea patrimoniului cultural, arheologia și istoria Europei de est.

− Să înțelegem că nu a fost bine ca Uniunea Europeană să finanțeze acel proiect?
− Din contra, este salutabil faptul că Uniunea Europeană a finanțat acest proiect. Uniunea Europeană oferă și în continuare granturi nerambursabile în diferite domenii, inclusiv în domeniul patrimoniului cultural. Apreciez faptul că Uniunea Europeană încurajează și statele asociate să dezvolte atât infrastructura de acces la aceste monumente, cât și conservarea și restaurarea lor. Trebuie să fim recunoscători Uniunii Europene, dar totodată noi am avut discuții în cadrul ICOMOS acum trei ani și chiar am elaborat un ghid în ceea ce înseamnă folosirea fondurilor europene în conservarea și restaurarea monumentelor (European Quality Principles for EU-funded Interventions with potential impact upon Cultural Heritage). În Europa există mai multe cazuri când banii s-au consumat, monumentul s-a restaurat, dar neadecvat, fără a ține cont de regulile de conservare și restaurare, sau de practicile științifice din acest domeniu. Din păcate, și cetatea Soroca se înscrie în această listă. Componențele principale ale implementatorilor proiectelor în domeniile patrimoniului construit sunt: obligativitatea de a respecta autenticitatea și integritatea monumentului. Acestea sunt criteriile de bază. De aceea ICOMOS a încerca să atenționeze Uniunea Europeană ca să fie mai atentă, iar grupurile de evaluare să țină cont de elementele originalității monumentelor istorice, ca atunci când se oferă bani, cerințele să fie mai clare, iar monitorizarea să fie mai dură, ca restaurarea să nu o ia razna, și în loc de restaurare să se facă “evroremont”. Cazul Soroca este 50/50. Este bine doar parțial ce s-a făcut, dar multe chestiuni s-au făcut în grabă, să arate frumos, în detrimentul originalității. Și vă dau câteva exemple. S-au ridicat crenelurile, dar nimeni nu știe cât de înalte au fost ele. Au calculat reieșind din parametrii acoperișului nou, ceea ce este greșit. Apoi intrarea în cetate, fără să fie studiată, au acoperit toate găurile, au pus piatră peste tot, ca să arate peretele drept, fără ca să înțeleagă sistemul de intrare și protejare al cetății, găurile de la mecanismele și lanțurile care dădeau drumul la podul de acces în cetate. Cum erau porțile? Cum era grătarul? Dar “gura de lup”? Și tot așa multe altele. Toate acestea trebuiau mai întâi cercetate, după care luate decizii despre cum facem ca să fie cât mai aproape de adevăr. Noi am propus în 2012 să fie realizată scanarea lazer integrată a cetății, dar administratorii proiectului nu ne-au auzit. Așa am fi avut o sursă de cercetare excepțională, care ar fi arătat starea reală a cetății la acel moment, fiecare element arhitectural, inclusiv cele mai mici găuri sau fisuri etc. Astăzi toate aceste elemente sunt umplute cu piatră și mortar, și nu mai poți să spui nimic despre intrarea autentică a cetății. S-a făcut o poartă masivă care impresionează, dar ea este departe de adevăr și realitatea istorică. Au făcut o poartă mare și scumpă, dar nu au prevăzut cum să o închidă adecvat. Au pus apoi un lanț și o lăcată chinezească în față. Toate aceste micro-detalii trebuiau să fie prevăzute în proiect. Inclusiv cum se asigură securitatea cetății pe timp de noapte. Pasul următor pe care l-au făcut autoritățile locale, au pus camere de supraveghere direct pe zidurile cetății. Acest lucru este inadmisibil. Pe piatra istorică nu poți pune cabluri, să faci găuri, să pui camere video etc. Camerele acestea de pe cetate trebuie scoase, căci nu poți pune pe suprafața monumentului instalații care deteriorează originalitatea și esența monumentului istoric. Cetatea are un sistem de drenaj subteran, elemente ale căruia le-am descoperit în procesul săpăturilor arheologice de la intrare. Dar executorii lucrărilor de restaurare au umplut o parte a acestui sistem de sub turnul de intrare cu mortar când au aplicat mortar pentru fortificarea pereților turnului. Această situație va avea un impact negativ asupra cetății.

− După finalizarea cercetărilor, a fost publicat în anul 2015 volumul „Cetatea Soroca — istorie, memorie și tradiții seculare“, materialele conferinței de la Soroca din 2014, cu informații interesante și utile. A ținut cineva cont de ce s-a spus la acea conferință?
− Cercetările arheologice au fost într-adevăr foarte reușite. Rapoartele investigațiilor noastre au fost foarte detaliate. Și eu sunt surprins că administrația publică locală nu le-a citit, nici măcar nu s-a uitat în ele. Noi le-am predat la timp și ei au raportat la Uniunea Europeană că săpăturile arheologice s-au făcut, au tras linie și au mers mai departe. Dar noi am făcut cercetările arheologice cu scopul de a arăta anumite realități istorice ca ele să ajute în procesul restaurării și valorificării monumentului. Noi am făcut sugestii ca spațiul din jurul cetății să fie amenajat altfel. Mai aproape de ce a fost măcar până în perioada interbelică. Acolo era un șanț, care a fost acoperit în anii ’50 ai sec. XX. Așa s-ar fi putut rezolva mai multe probleme, precum este hidroizolarea, dezgolirea părții de jos a zidurilor și prezentarea cetății în toată amploarea ei. Am făcut și alte sugestii, iar cea mai importantă, să se scoată pământul din turnurile bastionate. Mai ales că ele prezintă pericol și ridică umiditatea, mai ales acum, după ce a fost pus acoperișul și nu mai există circuitul natural al aerului. Și dacă vă uitați din afară, la turnurile pline de pământ, sunt umede pe mijloc, iar aceasta a început să se observe și mai tare după ce în ultimii ani ele au început să se înnegrească și mai tare. Aceasta este dovadă că umiditatea crește pe motiv că apele freatice sunt foarte aproape. Noi am săpat sub zidurile cetății și am demonstrat că după un metru și jumătate, deja izvorăște apa. Turnurile umplute cu pământ, un sol afânat care este ca un burete, și trage apa de jos în sus. Și dacă mai înainte se spunea că plouă sau ninge și asta este problema cea mai mare, atunci noi am arătat că pericolul umidității vine de jos. Acum, după ce au pus acoperișul, deja este mai complicat de făcut acest lucru și iarăși este cheltuială în plus de bani. Dar, acoperișul actual limitează circuitul natural al curentului de aer din turnuri și respectiv facilitează păstrarea umidității. Deci, această problemă trebuia minuțios cercetată și căutate soluții adecvate care să rezolve integral problema umidității. Lucrurile trebuiau gândite și planificate mult mai bine, iar componenta științifica urma să fie dominantă. Mai întâi trebuiau întrebați specialiștii ce și cum trebuie, invitați și alți experți, apoi să se ia decizia. Dar la noi a fost altfel, noi am lucrat, iar ei nu ne-au văzut și auzit, ci și-au făcut lucrul lor și s-au grăbit să raporteze mai repede că proiectul merge bine. Da, poate mergea bine din punct de vedere al respectării calendarului, dar nicidecum din cel al calității lucrărilor și al impactului asupra autenticității monumentului.

− În decembrie 2019, ICOMOS Moldova a venit cu o scrisoare deschisă în care bătea alarma în privința celei de a doua etape de restaurare. Atunci știu că responsabilii locali s-au supărat pe ICOMOS Moldova și Ministerul Educației, Cercetării și Culturii…
− Reprezentanții ministerului, sesizați de ICOMOS Moldova, au reacționat adecvat. Cetatea este monument național și a fost dat în concesiune temporară administrației locale de la Soroca, deoarece conform regulilor europene sunt finanțate doar proiectele care sunt în subordinea beneficiarilor. Respectiv, fiecare acțiune trebuie coordonată cu ministerul. În ultimii ani s-au produs și alte lucrări din zona de protejare a monumentului prin care administrația locală a încălcat legislația și regimul de protejare a cetății Soroca. De exemplu, instalarea rețelei de irigare în parcul din jurul cetății s-a făcut fără aprobarea Comisiei Monumentelor, deoarece parcul este în zona de protecție a monumentului unde nu se pot face lucrări fără coordonarea și aprobarea ministerului. Primăria și executorii proiectului au săpat, au instalat și nu au întrebat pe nimeni. Dar degeaba au instalat acest sistem, deoarece nu este folosit. Scuza administrației este că nu au bani în buget pentru astfel de cheltuieli (energie și apă). Păcat că s-au irosit banii acordați de guvernul polonez.

O altă intervenție a fost amenajarea falezei din fața cetății, care este la fel în zona de protecție a monumentului și trebuia coordonat cu Ministerul și Comisia monumentelor. Administrația locală a făcut iarăși totul din capul el. Nu se admite așa ceva din punct de vedere al protecției monumentului. Nu este un lucru rău că au pus pavaj, doar că proiectul și lucrările trebuiau coordonate și discutate diverse aspecte, precum tipul de pavaj, ce lucrări trebuiau făcute și multe altele din punct de vedere al originalității și peisajului cultural din jurul cetății.

Persoanele implicate în implementarea acestui proiect trebuie, mai întâi, să învețe lecțiile proiectului anterior. În al doilea rând, să coopteze experți adevărați, să dea dovadă de o maximă transparență, dacă doresc cu adevărat realizarea unor lucrări calitative care să nu deterioreze autenticitatea și integritatea cetății Soroca, care este un monument unic în Europa de răsărit. În al treilea rând, trebuie implicată comunitatea locală în procesele de planificare, implementare, monitorizare și evaluare a proiectului.

− Administrația locală a spus că de această dată vor fi consultări detaliate, ar putea ele ajuta ca să nu călcăm pe aceeași greblă?
− Da, ar trebui. Noi am vorbit cu responsabilii de proiect și le-am explicat că trebuie să consulte specialiștii, și în primul rând reprezentanții Ministerului Educației, Culturii și Cercetării. Au fost, de exemplu, proiecte depuse de autoritățile locale din România, în care au cooptat Soroca în calitate de partener, și la activități erau planificate sondaje, măsurări geo-magnetometrice și altele. Eu le-am spus că astfel de lucrări au fost deja realizate în jurul cetății. Voi ce vreți să faceți? Ar fi bine mai întâi să ne întrebați, apoi să planificați anumite lucrări. Nu poți include în proiect acțiuni sau lucrări doar că cineva a zis că le pot face. Oricare proiect ar trebui să fie consultat, ca impactul să fie cât mai benefic pentru comunitatea locală și să nu fie în detrimentul monumentului istoric. Noi nu ne împotrivim la ceea ce face administrația publică locală, ba din contra, noi vrem să-i ajutăm și ei să înțeleagă că trebuie să se consulte și cu noi, pentru că le vrem binele. Eu le-am spus și mai înainte și acum repet, dar problema este că nu suntem înțeleși sau mai degrabă nu suntem auziți. Dacă ne-ar auzi, poate ar încerca să înțeleagă ce le spunem.

− Acum aproape două luni, au fost semnate actele pentru a doua etapă de restaurare. Cunoașteți care este situația cu acest proiect, ce și cum urmează?
− Din păcate, nu cunosc detaliile acestui proiect, deoarece nimeni nu ne-a consultat.

Din comitetul de coordonare a restaurării Cetății Soroca fac parte:
Alla Pilipeţcaia – Deputat în Parlamentul Republicii Moldova;
Veaceslav Rusnac – Preşedintele Raionului Soroca;
Ala Bordianu – Vicepreşedintele Raionului Soroca;
Mihai Mîţu – consilier raional, Consiliul raional Soroca;
Ghenadie Muntean – consilier raional, Consiliul raional Soroca;
Maria Derejovschi – consilier raional, Consiliul raional Soroca;
Serghei Ungureanu – consilier raional, Consiliul raional Soroca;
Igor Ţarălungă – manager proiect;
Elena Caun – manager financiar;
Natalia Popovici – expert achiziţii;
Natalia Tonofa – expert vizibilitate;
Tatiana Robu – şef serviciu Proiecte Investiţionale;
Nicolae Bulat – director al Muzeului de Istorie şi Etnografie Soroca;

− Ce ar trebui să facă actuala conducere a raionului și Grupul de coordonare a proiectului pentru a nu repeta greșelile din trecut și ca să nu ne trezim cu o fortăreață schilodită și mai mult?
− Persoanele implicate în implementarea acestui proiect trebuie, mai întâi, să învețe lecțiile proiectului anterior. În al doilea rând, să coopteze experți adevărați, să dea dovadă de o maximă transparență, dacă doresc cu adevărat realizarea unor lucrări calitative care să nu deterioreze autenticitatea și integritatea cetății Soroca, care este un monument unic în Europa de răsărit. În al treilea rând, trebuie implicată comunitatea locală în procesele de planificare, implementare, monitorizare și evaluare a proiectului. Bineînțeles, trebuie să fie o mai mare deschidere către mass-media locală și națională pentru ca toată lumea să fie informată corect despre intențiile și efectele acestui proiect. Așadar, eu le urez succes în realizarea proiectului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.