Care este cea mai veche monedă descoperită în Cetatea Soroca?

0
476
fotografie simbol

Cercetările arheologice efectuate în repetate rânduri pe teritoriul cetății Soroca, pe lângă alte artefacte, au scos la lumina zilei o serie de emisiuni monetare, care au fost doar parțial publicate și semnalate. Primele descoperiri monetare din cetate au fost înregistrate în timpul săpăturilor efectuate de L. Polevoj în anii 1956 și 1959-1960 în paraclisul bisericii din cetate și în unul din turnuri.

Cu acea ocazie au fost semnalate trei monede poloneze găsite în umplutura turnului: un șiling de Lituania de la Sigismund III cu an neprecizat, o imitație după un poltorak de Riga din anul 1624 și o monedă poloneză neprecizată. Din investigațiile arheologice dirijate de Gh. Cebotarenco din anii 1968-1969 au rezultat 23 de monede, găsite în cazemata 9 (7 ex.), în cazemata 4 (2 ex.), în turnul I (8 ex.), în tranșeea I (4 ex.), în curte (1 ex.) și 3 nelocalizate, publicate de L. Polevoj în anul 1972. Cu acea ocazie au fost menționate 10 emisiuni poloneze: Lituania, Alexandru I (1501- 1506), șiling (1 ex.); Ștefan Bathory, 3 groși, 1580 (1 ex.); Sigismund III, șilingi, Riga, 1600 (2 ex.); Sigismund III, an și nominal neprecizat (1 ex.); Ioan Cazimir, șilingi: 1661 (1 ex.), 1665 (1 ex.), 1966 (1 ex.), an nepr. (1 ex.), Polonia, Prusia sau Suedia, emitent neprec. (1 ex.); cinci emisiuni otomane: Mustafa III, 1171 AH (argint), Abdülhamid I, 1187 AH (cupru), Abdülhamid I, 1187 AH (aur) și două cu emitent neprecizat; o monedă rusească de cupru de la ElizabetaPetrovna, precum și nouă monede neprecizate. Ulterior, A. Nudelman a publicat zece dintre acelea, ocazie cu care a menționat doar emisiunile europene și nici una otomană. Odată cu fuzionarea Muzeului Național de Istorie a Moldovei și a Muzeului de Arheologie în anul 2006, piesele de la Soroca au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei, unde li s-au atribuit noi numere de inventar.

În anul 2010 au fost republicate cu noi detalii 20 de monede din cele menționate. Ulterior, în patrimoniul Muzeului au mai fost depistate alte cinci monede din cetatea Soroca, integrate în noua lor colecție cu un alt eșantion de emisiuni monetare. Astfel, în prezent, în colecția Muzeului Național de Istorie se păstrează 25 de monede, pe plicurile cărora este indicat locul descoperirii lor la Soroca și toate purtând anul de descoperire 1969. Acestea coincid în linii generale cu lotul publicat de L. Polevoj. Am reluat cercetarea lor în contextul publicării noilor descoperiri monetare din cetate, provenite în urma cercetărilor arheologice din anii 2012 și 2013. Am obținut date diferite sau puțin diferite față de cele publicate anterior. Din săpăturile efectuate de cercetătorii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi Centrul Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe din Moldova în anul 2012, au rezultat 6 monede: 4 poloneze, 1 suedeză și 1 otomană.

Dintre acestea, un exemplar a fost găsit în turnul I și cinci – în cazemata V. În cadrul campaniei arheologice din anul 2013 au fost înregistrate 17 exemplare, descoperite în patru diferite secțiuni ale șantierului: Secțiunea I (cazemata 5 – 1 ex.), Secțiunea IV (3 ex.), Secțiunea V (3 ex.), Secțiunea VI (11 ex.). Cercetările arheologice la cetatea Soroca încă nu s-au încheiat și sperăm ca în cadrul acestora să fie descoperite emisiuni monetare interesante, care vor furniza noi informații referitoare la datarea și funcționarea acestui important monument istoric și arhitectural. Prezentăm în continuare catalogul monedelor, grupate conform perioadelor de descoperire. Ținem să menționăm că majoritatea monedelor recuperate în cetatea Sorocii au o stare proastă de conservare, unele fiind complet deteriorate. Emisiunile mai bine păstrate sunt prezentate în ilustrație. Lotul monedelor descoperite în anul 1969 începe cu șapte emisiuni otomane, dintre care una de aur. Patru dintre ele sunt parale bătute în timpul domniei sultanilor Ahmed III (1115-1143 AH/1703-1730) la Kostantaniye, Mustafa III (1174-1187 AH/1757- 1774) la Islâmbol și Abdülhamid I (1774-1789) la Mısır și Kostantiniye. Moneda de aur fusese atribuită greșit de către primul editor lui Abdülhamid I (1187-1203 AH/1774-1789). Confuzia a reieșit din citirea incorectă a anului după hegiră din legendă: 1200, în loc de 1255.

Conform tradiției musulmane, pe monede apare anul inaugurării domniei (cu excepția unor emisiuni orientale), și nu anul baterii monedei – acesta este indicat sub forma unei sigle speciale începând cu Mustafa III (1757-1774). Moneda aflată în discuție poartă anul 1255 AH, anul inaugurării domniei sultanului Abdülmecid (1255- 1277 AH/1839-1861), fiind bătută la Kostantiniyeîn anul doi de domnie, care corespunde perioadei 1840-1841. Printre monedele otomane se mai află o para nedeterminată și un aspru cu emitent neprecizat, bătut la Mısır. Monedele poloneze din acest lot numără 12 exemplare, dintre care nouă cu emitentul precizat și un fals. Cea mai timpurie monedă poloneză din lot este o piesă de jumătate de groș de Lituania de la Alexandru I (1501-1506), cu legendă gotică, descoperită în tranșeea nr. 1, numită șiling de Polevojși astfel preluată de Nudelman (vezi discuția de mai sus). Cronologic, este urmată de patru monede de la Sigismund III. Printre acestea am remarcat o emisiune de groși, bătută la 1607, provenită din turnul I. Polevoj și Nudelman au atribuit-o și ei lui Sigismund III, dar nu i-au stabilit nominalul, invocând reversul tocit al monedei. Curățarea piesei ne-a permis determinarea mai exactă a acesteia. Celelalte monede de la Sigismund III sunt șilingi de Riga, dintre care doi cu anul de emisie 1600 și altul – cu an neprecizat (acesta din urmă nu apare la Polevoj și Nudelman).

Remarcăm în lot 3 șilingi de la Ioan Cazimir din anii 1661, 1665 și un exemplar cu anul neprecizat. Primii doi editori au semnalat prezența în lot a unei monede de cupru de 3 groși din anul 1580, menționând că piesa este din cupru. Având în vedere însă că emisiunile de 3 groși erau bătute din argint, putem fi siguri că avem de afacere cu un fals de epocă. Piesa are ca prototip o emisiune de 3 groși, bătută în anul 1580 de Coroană, în timpul regelui Ștefan Bathory (1576-1586) (catalog nr. 17). Polevoj a publicat o monedă rusească de 2 copeici de la Elizabeta Petrovna, din anul 1758, noi însă n-am dat de o astfel de monedă în colecție. Lotul conține două monede rusești, dar ambele fiind emise în secolul al XIX-lea. Alte 6 monede nu pot fi determinate din cauza stării proaste de păstrare, unele din ele fiind rupte sau fragmentare. Cum am menționat mai sus, în anul 2012 au fost înregistrate doar șase monede. Cea mai timpurie dintre ele este un aspru otoman de la Bayazid II, găsit în turnul I. Am atribuit piesa Grupei Ab, conform tipologiei propuse de cercetătorul român E. Nicolae, acceptată și de numismatul sârb S. Srećković. În baza unor considerente care însă depășesc discuția noastră, E. Nicolae a situat asprii din Grupa A în intervalul 1481-1491. Moneda a fost bătută la Gallipoli, oraș aflat în partea europeană a Turciei. Asprii proveniți din acest atelier sunt destul de rari, iar exemplarul de la Soroca este primul de acest fel atestat în Republica Moldova. Celelalte cinci monede provin din cazemata V. Dintre acestea menționăm un șiling de la Sigismund III din anul 1624 de Lituania, un șiling de Prusia de la Georg Wilhelm (1619-1640) și două neprecizate. Piesa suedeză descoperită în anul 2012 este un șiling de la Gustav II Adolf (1611-1632), din anul 1634.

În anul 2013 au fost descoperite 17 emisiuni monetare, printre care și câteva emisiuni locale, inclusiv imitative. Începem prezentarea acestora cu un groș emis de Bogdan III (1505-1517) (catalog nr. 32). Piesa reprezintă tipul I de groși bătuți de acest domnitor, cu semiluna în dreapta și rozeta din șase globule, situată la stânga capului de bour. Câmpul monedei păstrează pe ambele fețe, dar mai ales pe revers urme de o batere anterioară. Conform unor studii recente efectuate de L. Dergaciova, Bogdan III a bătut groși surfrapând emisiuni monetare poloneze de jumătate de gros de la Alexandru I și Sigismund I. Lista este continuată de patru monede de la Ștefan IV (Stefăniță) (1517-1527). Piesele sunt din cupru, dar mai poartă urme de argintare din epocă. Toate exemplarele se află în stare proastă de păstrare, fiind puternic corodate, două dintre ele perforate, iar una și puternic deformată (nr. 33-36 din catalog). Am atribuit producției locale și o emisiune de cupru cu urme de argintare, pe suprafața căreia putem distinge rămășițe de legendă islamică. Diametrul și aspectul piesei ne sugerează că este vorba despre un aspru fals. Cercetările în domeniu au demonstrat deja existența unei producții de monede de tip otoman la nord de Dunăre, inclusiv în Moldova istorică. Recent au fost publicate preliminar 4 falsuri de acest tip provenite din localitatea Balinți, raionul Soroca, 2 din ele fiind bătute cu aceleași tipare. Aceasta ar demonstra posibilitatea localizării în zona Sorocii a unui atelier clandestin de falsuri și imitații după monedele otomane. A doua piesă imitată a fost executată după un șiling suedez de la Christina (1622-1654).

Știm deja că la Suceava, în timpul lui Dabija-Vodă (1661-1665) a fost inițiată baterea masivă a imitațiilor după monede suedeze și poloneze. Acestea au fost descoperite în număr mare în componența unor tezaure monetare, dar și izolat pe întreg teritoriul Moldovei medievale. Continuăm prezentarea cu un aspru de la SelimI (1512-1520), bătut la Constantinopol. Cercetările din domeniul numismaticii otomane din ultimele două decenii au permis gruparea tipologică și datarea aproximativă a emisiunilor de aspri ale acestui sultan. În baza legendei de pe monedă, asprul a fost încadrat în Grupa II, datată în perioada august 1514-151712. Piesa este acoperită cu o crustă întunecată, care putea proveni în urma arderii acesteia. Din recolta anului 2013 fac parte și șase monede poloneze. Patru exemplare sunt din epoca lui Sigismund III. Trei dintre ele sunt emisiuni ale Coroanei: 1½ gros din 1621 (1 ex.) și 1626 (1 ex.); 3 groși cu an neprecizat (1 ex.) și un șiling de Riga din anul 1612. Alte două monede poloneze sunt șilingi de la Ioan Cazimir din anii 1665 și 1666. Monedele poloneze din catalog sunt urmate de un denar unguresc imperial de la Ferdinand I (1526- 1564), bătut în anul 1547 la Kremnica. Catalogul se încheie cu o monedă rusească de 1 copeică din anul 1819.

Din cele menționate mai sus, putem afirma că până în prezent cea mai veche monedă atestată în cetatea Soroca este un aspru otoman de la BayazidII, datat între anii 1481 și 1491, descoperit în turnul I. Remarcăm o pondere mare a monedelor poloneze începând cu Alexandru I (1492-1506) și până la Ioan Cazimir (1648-1668), incluzând și falsuri după ele, care demonstrează intervențiile polonezilor la cetatea Soroca. Pe locul al treilea se plasează emisiunile otomane, datate de la sfârșitul secolului XV până în secolul XIX. Menționăm și prezența monedelor emise de fiul și de nepotul lui Ștefan cel Mare – Bogdan III (1504-1517) și Ștefăniță (1517-1527). Componența celor trei loturi prezentate demonstrează structura, dar și specificul circulației monetare în Moldova medievală din perioada sec. XV – înc. sec. XIX, când, alături de monedele locale, pe piață circulau diferite tipuri de monede străine.

Ana BOLDUREANU, Adelaida CHIROȘCA (Cetatea Soroca – istorie, memorie și tradiții seculare: Materialele conferinței, 4-5 aprilie 2014, Soroca)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.