Victor Tighinean: “Sunt foarte onorat să pot să întorc ceva înapoi comunității unde am crescut!”

0
962

Unul dintre sorocenii plecați de acasă de mulți ani, dar care nu-și uită baștina este și Victor Tighinean, stabilit cu familia la Cluj-Napoca. Și-a dorit să fie medic, dar a devenit om de afaceri, acesta a fost timp de mai mulți ani director general pentru Europa de Sud-Est al producătorului de încălțăminte ECCO. I s-a propus să preia și reprezentanța pentru Europa de sud (Franța, Spania, Portugalia, Italia, Grecia ș.a.), dar a renunțat, pentru a oferi mai mult timp familiei, rămânând director general pentru România.

S-a născut în orașul Soroca, în familia Margaretei (Spinei) și a lui Tudor Tighinean, ambii originari din satul Bădiceni. S-a însurat cu o basarabeancă din Leușeni, pe nume Stela, cu care au patru copii — o fiică de 20 de ani și trei feciori de 17, 15 și 6 ani. La Cluj-Napoca au pus bazele unei afaceri de familie pe care o dezvoltă împreună cu frații.

Cu soția Stela

Anterior, Victor Tighinean a donat pentru Biblioteca “Mihail Sadoveanu” din Soroca, cât și pentru Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” și Liceul Teoretic „Petru Rareș”, unde a învățat, 200 titluri de carte pentru elevii soroceni. Toamna trecută 30 de laptopuri noi le-a donat Liceului Teoretic „Petru Rareș”, faptă demnă de a fi admirată și preluată de alți soroceni. Așa că ar fi bine să-l cunoaștem…

În Soroca m-am născut, am copilărit, în Soroca m-am format. În Soroca mi-au rămas rudele, prietenii, prima iubire, colegii de clasă, învățătorii și școala. Deși sunt plecat din Soroca de 35 de ani, deși sunt în Cluj-Napoca de 30 de ani, la Soroca a rămas o parte din sufletul meu.

− Cât de des vă vine dorul de baștină, de Soroca?
− În Soroca m-am născut, am copilărit, în Soroca m-am format. În Soroca mi-au rămas rudele, prietenii, prima iubire, colegii de clasă, învățătorii și școala. Deși sunt plecat din Soroca de 35 de ani, deși sunt în Cluj-Napoca de 30 de ani, la Soroca a rămas o parte din sufletul meu.
− Care sunt cele mai frumoase amintiri din anii petrecuți aici?
− Copilăria, prima iubire, casa părintească și serile petrecute cu prietenii.
− De ce ați ales calea medicinii?
− De fapt, de când mă știu am vrut să mă fac doctor. În clasa a V-a, a murit de cancer mama celui mai bun prieten. Atunci am decis să mă fac chirurg oncolog.
− Cum ați ajuns la Cluj-Napoca?
− Tot cu medicina. A fost un schimb de studenți dintre România și Republica Moldova, printre care am fost și eu. Astfel m-am transferat la Medicină la Cluj-Napoca în anul 5.
− Ce similitudini ați găsit între Soroca și Cluj-Napoca?
− Și în Soroca, și în Cluj-Napoca locuiesc „în deal”, cu o priveliște frumoasă asupra orașului. Și în Soroca, și în Cluj-Napoca sunt înconjurat de mulți oameni minunați, și în Soroca, și în Cluj-Napoca mă simt acasă.
− Dar unde vă simțiți mai acasă, la Soroca sau la Cluj-Napoca?
− Mulți ani, acasă era în Moldova, dar astăzi, după ce i-am adus pe frați și părinți la Cluj-Napoca, după ce nu mai este casa părintească, după ce am construit la Cluj-Napoca o familie mare cu patru copii și o casă…, la Cluj-Napoca mă simt acasă.

Într-adevăr, am început totul de la zero! Am avut un mare noroc de prietenii care studiau la Cluj-Napoca, care m-au susținut, de căminul și bursa oferită de Statul Român, iar apoi încet am început să construiesc zi de zi, cărămida cu cărămidă, bănuț cu bănuț.

− Cum v-a fost, ca basarabean, să începeți în Cluj-Napoca de la zero și cine v-a susținut în primii ani?
− Într-adevăr, am început totul de la zero! Am avut un mare noroc de prietenii care studiau la Cluj-Napoca, care m-au susținut, de căminul și bursa oferită de Statul Român, iar apoi încet am început să construiesc zi de zi, cărămida cu cărămidă, bănuț cu bănuț.
− Basarabenii s-au omogenizat la Cluj-Napoca, ori sunt o gașcă care se întâlnesc sau poate au și activități comune?
− Majoritatea dintre noi ne-am integrat destul de bine la Cluj-Napoca, dar, evident, ținem legătura cu mai multe familii de basarabeni.

Victor Tighinean
Născut la 9 noiembrie 1968 în orașul Soroca
Experiență
2004 — Prezent — ECCO SHOES ROMANIA, Managing Director, Cluj-Napoca, România
Studii
1993-1998 — Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, medic chirurg
1991-1993 — Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca
1985-1990 — Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
1983-1985 — Liceul Teoretic „Petru Rareș” (cunoscut pe atunci ca școala medie nr. 1)
1975-1983 — Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” (cunoscută pe atunci ca școala nr. 3)

− Deși lumea businessului a câștigat un Top-Manager, medicina a pierdut un chirurg oncolog. Regretați acum acest lucru?
− Ați atins o coardă foarte sensibilă. Evident că prima iubire, medicina, nu se uită niciodată. Nu pot spune că regret, dar…
− Cât de des reveniți acasă? Cu cine dintre cei de acasă, colegi, profesori, mai țineți legătura?
− Foarte des ajung cu gândul. Din păcate, mai rar fizic. Poate pentru că părinții sunt la Cluj-Napoca sau că nu mai este casa părintească. Mai țin legătura cu rudele, prietenii și colegii de la școală, dar mai mult pe rețelele de socializare.
− Când ați fost ultima dată la Soroca?
− De mai mult de trei ani nu am mai fost, dar de abia aștept să revin!

Cu Andrea Marin în cadrul campaniei ShoeBox

− Ce prezintă astăzi afacerea pe care o conduceți?
− Am început afacerea ECCO acum 17 ani împreună cu frații mei, cu o Masterfranciză pentru România și Republica Moldova. În 2004, am deschis primul magazin ECCO în Cluj-Napoca, iar astăzi avem o rețea de 20 de magazine în România. Apoi am vândut afacerea către ECCO Danemarca, iar eu am rămas pentru o perioadă de timp să o conduc.
− Un om de afaceri trebuie să se ghideze de suflet sau creier când investește? De ce întreb, că, poate, aveți planuri să dezvoltați o afacere în Soroca?
− Este nevoie și de suflet, și de creier, de fapt, de o combinație dintre ele. Feeling-ul este foarte important, dar fără logică, fără o analiză serioasă a pieții — nici o șansă! Investiția este de abia primul pas; după este nevoie de foarte multă muncă și suflet. Rețeta succesului este 10% inspirație și 90% transpirație! Cât despre planuri de a investi în Soroca… niciodată nu spun niciodată!

Victor Tighinean știe rostul încălțămintei bune

Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” și Liceul Teoretic „Petru Rareș” mi-au oferit șansa să cresc, să mă dezvolt, să devin ceea ce sunt astăzi. Sunt foarte onorat să pot să întorc înapoi ceva comunității unde am crescut! Urmează și alte proiecte interesante pentru Soroca, pe care sper să le putem implementa împreună cu colegii de la clubul Rotary.

− Ați făcut mai multe ori donații pentru Soroca, atât pentru Biblioteca “Mihail Sadoveanu”, cât și pentru Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” și Liceul Teoretic „Petru Rareș”, unde ați învățat…
− Gimnaziul „Dumitru Matcovschi” și Liceul Teoretic „Petru Rareș” mi-au oferit șansa să cresc, să mă dezvolt, să devin ceea ce sunt astăzi. Sunt foarte onorat să pot să întorc înapoi ceva comunității unde am crescut! Urmează și alte proiecte interesante pentru Soroca, pe care sper să le putem implementa împreună cu colegii de la clubul Rotary.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.