Alegerile parlamentare anticipate: A FI SAU A NU FI?

0
69

TABLETA DE VINERI. Cu siguranță, există prea puține persoane pe care nu le-ar interesa răspunsul la întrebarea sacramentală: „Vor fi sau nu vor fi alegeri parlamentare anticipate?”, fiindcă de la sfârșitul anului trecut totul și toate se învârt în jurul acestei teme care pare inepuizabilă. Adică, la naiba cu pandemia, cu scumpirile la carburanți, cu furăciunile care se comit și cu curiozitățile gen „de ce curentul electric este mai scump la Soroca decât la Chișinău?” — totul este pus pe altarul și pe soarta actualului și viitorului legislativ. Puteam eu să fiu în afara procesului și să mă fac că nimic deosebit nu se întâmplă și că umila mea persoană nu poate fi afectată de ceea ce se întâmplă? Bineînțeles, nu, dar… Până a trece la subiect, vreau să fac o precizare obligatorie: înainte de a mă da cu părerea referitor la cele trei scenarii posibile de dizolvare a parlamentului, în opinia mea, îmi asum obrăznicia să mă dau cu părerea referitor la acțiunile doamnei președinte (cu privire la acest subiect) și să-mi expun opinia în legătură cu faptul cui îi sunt convenabile alegerile anticipate și cine nu (prea) are nevoie de acest exercițiu democratic.

Ce ține de decizia președintei Maia Sandu de a o desemna pe doamna Natalia Gavriliță la funcția de premier, consider că merită o bilă albă. Or, după ce mai multă lume era de părerea că actuala coaliție parlamentară informală va face tot posibilul să pună bețe în roate unui premier (guvern) propus de președinte (începând cu un taburet și terminând, pardon, cu „papa de la Roma”), doamna Sandu a decis să procedeze cum puțină lume se aștepta, propunând o candidatură foarte solidă, poate cea mai bună la ora actuală. Acest lucru vorbește despre faptul că președintele își dă bine seama că parlamentul este imprevizibil și, contrar aparențelor, candidatul formal la funcția de prim-ministru ar putea fi unul de lungă durată. Adică, doamna Gavriliță și guvernul, în caz de eșec, vor fi, cu siguranță, credibili pentru partenerii de dezvoltare. Bila neagră ar veni din zona poziției ocupate de doamna Sandu în relațiile cu eventualii foști și viitori parteneri politici. Nedorința Domniei sale de a coborî la nivelul celor care au pierdut alegerile prezidențiale ar putea avea efecte nedorite, fiindcă oricât de puternic și oricât de integru ar fi PAS-ul, această formațiune nu va putea guverna de una singură și nu va avea majoritatea parlamentară în viitorul legislativ… De altfel, dacă e să ținem cont de realitățile existente, dar nu de ceea ce se vociferează, doar PAS-ul este interesat ca alegerile anticipate să aibă loc (dar matematic este neputincios), celelalte partide parlamentare se simt bine cu vrabia în mână și nu doresc s-o schimbe pe cioara de pe gard (iar matematic stau bine, dacă ținem cont de alianța informală).

Revenind la cele trei scenarii posibile, în opinia mea, acestea sunt următoarele:
SCENARIUL UNU. Majoritatea fracțiunilor parlamentare se țin de cuvânt și respectă ceea ce au promis în campania electorală și ce au declarat recent (cel puțin, fracțiunile PAS, PPDA, PSRM și PDM) sau au dat de înțeles că după respectarea tuturor rigorilor, cum ar fi discutarea Programului de guvernare, propus de doamna Gavriliță, vor vota împotriva instaurării guvernului. În acest context, ce-i drept, cel puțin bizară (pentru acei care nu cunosc realitățile din RM) pare poziția celor de la PAS, care înaintează un candidat atât de bun, dar pe care nu-l votează.

SCENARIUL DOI. Alianța informală (PSRM+Pentru Moldova) nu dau nici o ceapă degerată pe promisiunile și declarațiile făcute anterior și votează noul cabinet, invocând că acesta are… un Program bun de guvernare și merită toată susținerea (în vorbe) și toate piedicile (în fapte).

SCENARIUL TREI. Socialiștii și K în primul tur nu votează premierul și cabinetul propus de doamna Sandu, fiindcă Programul de guvernare propus nu le convine din varii motive. Ba mai mult, aceștia își înaintează propriul candidat, lucru absolut probabil, ținând cont de faptul că au voturile necesare. Să nu uităm că Marina Tauber declara de curând că au și ei un candidat bun, care va întruni cele 51 de voturi necesare…

 În fine, pot exista și alte scenarii, dar un lucru mi se pare foarte clar: indiferent de opțiunile fiecăruia dintre noi și de dorințele noastre sincere de a scăpa de acest parlament discreditat până în măduva oaselor, persistă îngrijorarea că următorul legislativ, în cazul alegerilor anticipate, ar putea fi nu mai bun, ba chiar mai rău decât actualul. Dacă, bineînțeles, ținem cont de poziția încă puternică a socialiștilor, de prietenia lor cu Șor-iștii și cu Sergiu Sârbu și compania, de electoratul încă orbit de „dividendele materiale”, dar și de pisica neagră care a trecut prin fața forțelor de dreapta și de centru-dreapta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.